Cerul și-a golit găleata peste lumea de apoi

vrând să dea din nou suflare celora ce veșnicesc
însă spiritele duse speră în frunza de trifoi
c-ar ascunde zări și lacrimi ce-n surâsuri încolțesc…
plouă în hău cu libelule și cu inimi, cu îndoială,
plouă în hău cu tarantule ce nu cad la învoială
căci din lut biblic, divin îndrăznit-au face casă
rândunelele sub streșini … mire-zeu și zeu-mireasă!

Nu chemat-au la nuntit pețitori din lumea veche,
ci doar razele de soare ce s-au prins în dansul sacru
dar prin sfânta cununie devenit-au o pereche
de împărați invidiată și-astfel a început masacru’:
casa lor a fost distrusă, inimile trase în țeapă,
încercată li-i iubirea iar curând va să priceapă
cum în om ura domnește și-i la mare căutare…
din paharul îndoielii – dacă bei – nu ai scăpare!

Doar că mirii se-nțeleg din priviri, cu ochii închiși,
n-au nevoie de cuvinte, de trădări sau de minciună!
or, când suflete viclene îi declară în cer învinși
firul tainic de speranță va zbura cu ei în lună
și de-acolo călăuză le va fi frunza de brad
prin poteci de căi lactee – ea, cinstitul camarad,
va zâmbi într-a sa sine c-a ascuns la subțiori
două sfinte rândunele, două triluri de viori!

Carul Mare îi așteaptă… și pe miri, pe călăuză,
ca să-i ducă în altă lume, într-o lume neîncercată
de invidii, răutăți – unde toamna stă lăuză
așteptându-și copilașii cu-a ei trenă fermecată!
plouă în hău cu libelule, cu orgolii, îngâmfări
dar tu – când privești cum cerul se jertfește în patru zări –
îți dorești să plouă în tine cu eroi și-a’ lor inele
sau cu lacrimi de speranță, cu iubiri de rândunele?

by

Referinţă Bibliografică

PLOAIA RÂNDUNELELOR de Lhana Roma-Nova/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 septembrie 2020