Din coadă de cometă și luceferi,

Creatu-ți-ai sălaș în suflet vag,

Și-ai pus, din Panteon, străjerii teferi:

Pe-un Cupidon și Eros – frate drag.

*

Nici nu-ndrăznesc să-ți sap în rădăcină,

Să deslușesc sămânța-ți din adânc,

Nici să alerg în goană, -n ceas de cină,

Să mă săruți, prinzându-mă-n oblânc.

*

Nici nu te-ntreb de-antica transformare

În mic Năvalnic, printre supărări,

Căci Preacurata-ți șterse din amare

Și dure plânsuri, stoarse  din cărări.

*

Doar tu-ți simțeai, zbătânde: cordul, mintea,

Tu, zeul meritoriu, -nscris în mit,

Iubindu-mă, -n neant, durai sorgintea

Din cupe vechi, cu fundul arămit.

*

Cu brațul tău topit și-aorte stinse,

Croit-ai reci cărări, de vindecat,

Și-ai sărutat, cu flăcările-ți ninse,

Doi ochi cu un cristal prea spintecat.

*

În spațiul sacru, ce ți-l tot zidisei,

Ardeai în visuri, te nășteai simțind

Că beai încet potirul ce-l prezisei,

Fiind vechi mag, sentințe împărțind.

*

Și-n juru-ți risipeai din vlaga măștii,

Ce te-antrena-n antracte, -n teatru mut,

Iar cordu-mi, nesupus, bătea, să-mprăștii

Din sângele albind, cu iz de lut.

*

Și ce-o fi scris pe boltă-o semilună?

Și-n ce dorea să ne transforme-un cer?

Să fim doar frați de cruce prin furtună

Sau ram uscat de antic vonicer?

*

Urzindu-ți greu descântec de iubire,

Tu, cel de te-ai născut să zbori etern,

Mă-nfrupți cu nea din plete, spre-nrobire,

Iar eu, în calea-ți sură, nori deștern.

*

Și-ți cos fărâme rupte din plămânul

Ce ieri m-a dezmierdat și m-a încins,

Din păr îmi scot durere, -ți umplu sânul,

Să-ți dărui braț din lauri de învins.

*

În goană, prin paragini net rupestre,

Te-mbii să înălțăm un legământ:

Din sfântul zbor de corb să-ți spintec zestre,

Ce-uni-va mici destine și-n mormânt.

*

În doi s-oficiem al nunții freamăt,

În cer, din două suflete-surori,

Doar porți de paradis să-adune geamăt,

Din dragostea salvată de tumori.

*

Din gura-ți, încleștată-n suflet sacru,

Rostit va fi de-a pururi:”Te iubesc!”

Și-n mari tăceri vom transforma masacru

De patimi, ce din soartă îți știrbesc.

*

Curați și limpezi, pururi în iertare,

Înot de ignoranțe să clădim,

Din mari plăceri să-nscriem doar gustare,

Pictând printre memorii ce sădim:

*

Tu – voievod din talpă, eu – cetate,

Zidită, spre-a-nghiți oblăduiri,

Tu – foc, iar eu doar mir, sobrietate,

Înscriși în ale vieții rânduiri.

*

Și creadă-ntreg văzduhul ce dori-va!

De nu ești Dragobete, -o să rezist!,

Căci târguit-am soarta pe potriva

Dorinței de-a iubi, ca să exist!

*

Autor: Geta Lipovanciuc

by

Referinţă Bibliografică

Poemul îndrăgostiților/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 februarie 2022