Poetul şi scriitorul Romeo Tarhon în dialog cu teologul şi publicistul Stelian Gomboş – interviu inedit în oglindă…


Momente de reverie în vreme de pandemie…


Distinse domnule Tarhon, întâi de toate doresc să vă mulţumesc şi să vă adresez sincere felicitări pentru bogata, frumoasa şi întreaga dumneavoastră activitate, scriitoricească, culturală şi, nu în ultimul rând, spirituală!
Să îmi exprim, sincer şi deschis, bucuria şi privilegiul de vă cunoaşte şi de a colabora cu dumneavoastră!
Şi, totodată, vreau să vă doresc să aveţi parte, în continuare, de multă putere de muncă şi (de) mult spor în tot ceea ce faceţi!

1. Ce știți sau ce nu știți despre acest virus – Covid 19?

Da, pot spune că ştiu câte ceva şi, nu prea ştiu mare lucru însă, din ce ştiu, recunosc faptul că este, cu adevărat, un virus, că el, deci, există , se răspândeşte şi afectează pe foarte mulţi pe tot mai mulţi oameni, pe întreaga suprafaţă a planetei; da, adevărat, totul adevărat până aici, fără urme de tăgadă însă, ce mai observ şi constat, cu oarecare stupoare, indignare şi, chiar, amărăciune, este că, se profită şi se speculează, din plin, de acest virus, de această molimă care, iată, a cuprins şi afectează întreagul pământ!
În sfârşit, ar fi multe de spus dar, prefer, mai bine, să mă opresc aici!

2. Cum ați reacționat, gestionat și resimțit izolarea și distanțarea socială și sanitară din perioada stării de urgență?

Să ştiţi că, dincolo de felul meu de a fi, uşor independent şi puţin nonconformist, pot fi şi o persoană disciplinată, riguroasă şi organizată. Drept urmare, m-am supus, întru totul, măsurilor, regulilor şi restricţiilor de izolare şi distanţare fizică şi sanitară, atât din perioada de stare de urgenţă cât şi din cea de acum, de alertă. Greu, dificil dar, totuşi, nu imposibil!
Am luat, tratat şi abordat lucrurile şi momentele aşa cum au venit, până la urma m-am adaptat şi, mi-am văzut, în continuare, de treabă, în noile condiţii la care am fost expus şi, eu zic că am şi reuşit să mă adaptez, destul de bine chiar foarte bine!

3. Ce credeți că ați dobândit, învățat sau pierdut în toată această perioadă?

Am dobândit mai multă răbdare, în condiţii în care nu prea dispuneam, înainte vreme, de această calitate ori virtute.
Am căpătat o altă înţelegere a lucrurilor şi a diferitelor situaţii sau stări.
Am învăţat să apreciez, să respect şi să preţuiesc oamenii, altfel.
Da, ce-I drept, am şi pierdut, între altele, am pierdut un pelerinaj în Sfântul Munte Athos, unde eu merg, deseori, cu multă evlavie şi, unde, anul, acesta chiar as fi vrut să ajung neaparat fiindcă as fi avut foarte mare nevoie dar, în sfârşit, rămânem, permanent, la mila şi bunătatea lui Dumnezeu!
4. Ce învățăminte, observații sau concluzii ați deprins în aceasta perioadă de pandemie, pentru prezent dar, mai cu seama, pentru viitor?

Toate cele câte vi le-am enunţat mai sus şi, încă, multe altele între care, la loc de frunte şi de cinste, am tras concluzia, atât pentru prezent cât, mai ales, pentru viitor, că numai mila, dragostea şi bunătatea dumnezeiască ne mai poate salva, apăra şi scăpa din cele mai multe încercări, obstacole şi greutăţi, care, iată, se abat, din abundenţă, asupra noastră!

5. Din punct de vedere intelectual, cultural și spiritual considerați ca ați evoluat, că v-ați îmbogățit sau din contra?

Da, sigur că da, consider că m-am îmbogăţit fiindcă am citit mai mult, m-am rugat mai mult, am cugetat, reflectat şi meditat mai mult, am tăcut mai mult şi am vorbit mai puţin.
Acum, bunăoară, îmi dau seama că lumea s-a schimbat, aş putea spune, aproape radical, în aceste ultime şase luni, că nu mai este ca înainte de apariţia acestui flagel, că, în şi din toată această perioadă, putem deprinde şi desprinde (şi) foarte multe lucruri bune, fiindcă, “în tot răul este şi un bine”, numai să avem ochi să vedem şi minte, raţiune să recunoaştem acest lucru!
Totodată, acum, cel puţin eu personal, văd, cu alţi ochi, lumea, văd altfel oamenii şi, mai ales, înţeleg, mai bine, mai corect, cât de neputincioşi, de fragili şi de vulnerabili suntem, noi, oamenii şi, nu numai, acum tratez diferit şi, net superior, valorile spirituale şi principiile după care mă călăuzesc în viaţa şi, multe, multe altele!…

6. Acum, în prezent, cum vedeți viitorul nostru, al tuturor, ce perspective intuiți și intrezăriâți, plecând de la evoluția acestei molime, a pandemiei?

Distinse Domnule Tarhon, dumneavoastră ştiţi foarte bine că, orice criză sau perioadă de criză scoate la suprafaţă aur şi noroi sau, chiar, aurul din noroi, limpezind şi clarificând foarte multe lucruri şi stări de fapt, altfel spus, scoate ce este mai bun, mai frumos şi mai sublim din noi precum şi, de cealaltă parte, tot ce este mai urât, mai murdar, mai vicios şi mai pervers, perfid ori meschin, în noi sau, din noi!
Şi, s-a văzut, se vede, în continuare, cu ochiul liber, acest fapt căci, asa este omul: gravitează, pendulează între agonie şi extaz, între marire şi cădere şi, mai cu seamă, decădere!
Acum şi aici, dacă ar fi să vă răspund, precis, exact şi, punctual, la această întrebare, vă voi spune doar atât: eu, unul, vreau să mă las în voia lui Dumnezeu, în purtarea Sa de grijă, cea providenţială, iubitoare, părintească şi, proniatoare!
Cu alte cuvinte, eu, omul rămân la, mila Domnului!

7. Unde, când și în ce mod vedeți intervenția Providenței Divine în tot acest coșmar pe care îl trăim?

Păi, tocmai de aceea mai trăim, că a intervenit şi, intervine, neîntrerupt şi neîncetat, El – Domnul Dumnezeu – Doctorul sufletelor şi (al) trupurilor noastre, Stăpânul cerului şi al pământului şi, Părintele a toată făptura căci El este Creatorul ei, a întregii făpturi, văzute şi nevăzute, ştiute şi neştiute!
Stimate domnule Tarhon, dacă vom fi, dacă vom rămâne, dacă ne vom ţine de El, vom traversa, gestiona şi depăşi, aşa cum trebuie, orice moment de încercare sau poticneală iar, dacă nu, vom ajunge la, concluzia, dureroasă, atunci că, într-adevăr “fără El nu putem face nimic!”, chiar nimic, oricât am încerca sau, ne-am strădui noi!

8. Felul în care gestionează autoritățile această pandemie vă mulțumește, ori ba, și de ce?

Şi da şi nu!
Nu mă simt în stare să emit judecăţi de valoare ori să apreciez eu acest aspect şi, îmi place ca, acolo unde nu mă simt stăpân pe situaţie să nu mă (ante)pronunţ, preferând să-i las pe cei avizaţi, abilitaţi şi competenţi, în acest sens!
Dacă, este, totuşi, să ştiu ceva concret, în tot acest răstimp, apoi, un lucru îl ştiu: că ţara asta, că poporul, că neamul acesta românesc, încă mai are oameni minuanaţi şi eroi adevăraţi, plecând de la cadrele medicale, sanitare, militare şi civile şi ajungând până la dascăli, intelectuali, oameni de cultură şi slujitori ai Sfintelor Altare, cărora, eu unul, şi în acest mod sau, acest prilej, vreau să le transmit întreaga mea gratitudine sau recunoştinţă şi să le adresez sinceră preţuire ori aleasă consideraţie!
Da, chiar aşa, cinste lor, tuturor!
În rest, un lucru (mai) ştiu: că fiecare, acolo unde este pus, trebuie să-şi împlinească, să-şi îndeplineasă datoriile şi să-şi onoreze obligaţiile, cu seriozitate maximă, asumare veritabilă şi responsabilitate autentică, îndiferent de natura, felul, forma, substanţa ori conţinutul lor!

9. Vă neliniștește sau vă liniștește ceva astăzi și, dacă da, ce anume?

Da, mă nelinişteşte faptul că, încă mai suntem mulţi care nu am priceput nimic sau, abolut nimic bun din toată această perioadă şi, totodată, mă (şi) linişteşte faptul că, încă mai sunt oameni, valori şi principii în această ţară, pe care, avem cu toţi datoria şi obligaţia morală, să le scoatem, să le punem în lumină, să le aşezăm, în dreptate şi (în) adevăr!
De ce astfel?!
Fiindcă (numai) Adevărul ne (va) face liberi!

10. În încheierea acestui prim dialog, vreau să vă întreb: spre ce anume credeți că ne îndreptăm noi, oamenii, pe plan național cât și internațional?

Eu aş vrea să cred că, vom înţelege, cu toţi, corect şi complet, lucrurile şi, că ne vom îndrepta, toţi, spre Dumnezeu – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa!
Altminteri, în caz contrar, deci, ne vom îndrepta spre, cealaltă zonă sau parte, unde este rătăcirea, dezorientarea, orbecăirea, degringolada, întunericul, minciuna, boala şi, inevitabil, moartea, fiindcă “plata păcatului este moartea”!
Dar, să nu fie, una ca asta căci, atunci, “rătăcirea de pe urma va fi mai cumplită decât cea dintâi!”
Aşadar, avem de ales: ori, cu Dumnezeu, ca să ajungem, ca El, după Har! Ori, fără El, atât aici cât, mai ales, dincolo, pentru totdeauna şi, în acest fel, atunci să vedeţi molimă, epidemie şi pandemie, “în întunericul cel mai dinafară, unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor!” Ferească(ne) Dumnezeu!
Dumnezeu să ne poarte de grijă şi să ne ajute, tuturor, în continuare, (numai) în tot lucrul cel bun! Amin!…

by

Referinţă Bibliografică

Poetul şi scriitorul Romeo Tarhon în dialog cu teologul şi publicistul Stelian Gomboş – interviu inedit în oglindă… Momente de reverie în vreme de pandemie…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 14 iulie 2020