Mi-e dor de tine ca de o romanţă
Încătuşată-n lacrima uitării,
Dar între noi, de-o lacrimă distanţă
Se-ntinde-albastrul mărginit al mării.
Tu pe un mal, eu pe un ţărm de sare,
Ca doi străini, ce nu-şi cunosc nici paşii
Ne întâlnim – răspunsuri la-ntrebare
Pe-o arcă unde au pierit vâslaşii.
Ce bine-i în derivă, doar cu tine!
Nu-mi pasă de furtuni, nici de sirene;
Doar tu, poemul meu, să fii cu mine,
C-un singur vers, să mi te-aşezi pe gene!
Să nu-mi vorbeşti, ca să te scriu cuminte,
O strofă pe-un obraz, alta pe gură;
Deşi sunt cam orfană de cuvinte
Vei fi poemul meu de anvergură.
06.03.2016