drumul meu, cel fără nume

Doamne, Dumnezeul meu,
Ție , Îți mulțumesc
că M-ai adus aici,
aici la început de drum.
Tu, mi-ai dăruit o ființă dragă,
cum alta nu e pe lume,
o ființă dragă,
cu numele de Mamă,
prin ea am primit în dar viață,
prin ea am învățat să privesc,
prin ea am învățat să zâmbesc,
prin ea am învățat să plâng și să iubesc-
toate le-am învățat prin ea;
să pășesc, să întind mâna,
iubire să primesc,  iubire să dăruiesc,
cuvinte dragi în taină să rostesc,
și…Doamne, cât de mult,
cât de mult dor să dăruiesc.

Pe drumul meu, cel fără nume,
am întâlnit și flori și spini-
dorința de a face bine,
te răsplătește, uneori, cu mărăcini,
dar binele nu se măsoară-n faptă,
ci în iubire-bunătate, Prietenie-
când ți-ai deschis sufletul spre oameni,
pășești încet, încet spre Nemurire.
Cu Tine, Doamne, am pășit, apoi,
pe drumul meu, ce ia un nume-
când am căzut, M-ai ridicat,
când am negat, Tu, M-ai iertat…
eu am roșit,  când am greșit,
Tu visele-mi le-ai răstignit…
și toate, Doamne, pentru ce?
să dau iubire lumii?
să dau viață?
sau, poate un Rost drumului meu,
Drumului Meu

cu numele…de Viață.

toată lumea plânge…

în fiecare zi pășesc pe drumul meu,
pe drumul destinat doar mie,
uneori, nu văd pe nimeni în jurul meu,

doar oameni care  trec,
și nu se opresc din drum lor,
ei trec, atâta doar, doar trec…
pășesc spre ei cu sufletul deschis și dezbrăcat,
de drumul meu predestinat,
întind o mână, dăruiesc o floare,
un zâmbet, o caldă-îmbrățișare,
iubirea  din preaplinul frumuseții mele interioare,
dar câteodată, pe mâna mea întinsă
se preling lacrimi din durerea lumii,
a lumii ce trece pe drumul ei, pe drumul meu…
uneori, toată lumea plânge-
plânge din durerea iubirii neîmplinite,
uneori, toată lumea plânge-
plânge de fericirea iubirii regăsite,

uneori, toată lumea plânge…

P.S.

by

Referinţă Bibliografică

Pop Stelu… La răscruce de Drum…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 octombrie 2015