S-a stins din viaţă Dumitru Achimescu din Şiroca. Pretutindeni era cunoscut sub numele de Dumitru Delafag. O biografie obişnuită oricărui ţăran de la munte: şcoală primară, armată, căsătorie, copii, muncă, bătrâneţe, moarte şi… gata! Dar nu a fost chiar aşa!

Dumitru Achimescu rămâne în amintirea consătenilor şi cunoscuţilor săi prin ceva ce nu întâlneşti pe toate drumurile şi în toate timpurile: prin realizările copiilor săi. El a trudit din greu, fie în agricultură, fie în cariera de piatră, fie la cuptorul de var, fie cu carul de var rătăcind prin satele de câmpie, fie ca drumar prin vânt şi sloată. A avut întotdeauna în minte datoria supremă a vieţii lui, aceea de a-şi creşte copiii şi a le da o educaţie aleasă. Poate n-a avut el timp prea mult să calce pragul bisericii, dar doi dintre cei trei feciori ai săi i-a închinat Bisericii. Unul a devenit preot în sat, iar Prâslea familiei, Nicolae, a ajuns departe. Fiul lui Dumitru Delafag a ajuns bursier al Patriarhiei Române şi al statului român la Universitatea din Tübingen, doctor în teologie al acelei vestite universităţi.

Fiul lui Dumitru Delafag este decan al Facultăţii de Teologie la Iaşi, este cunoscut în ţară şi străinătate prin cărţile şi studiile sale de înaltă ţinută ştiinţifică. Nicu circulă peste mări şi ţări, reprezentându-ne Biserica şi Ţara la reuniuni internaţionale, vorbeşte mai multe limbi, este, într-un cuvânt, o personalitate de elită. Cărţile lui Nicolae Achimescu sunt şi vor rămâne în inventarele bibliotecilor, sunt menţionate în studiile cercetătorilor şi în felul acesta o părticică şi din sufletul lui Dumitru Delafag va dăinui şi în lumea aceasta sub această formă.

În ziua de 18 august 1982 am participat la nunta fiului său Nicolae cu Domnișoara Cornelia, studentă la Facultatea de Medicină de la Iași. Au participat și alți colegi de seminar și facultate ai lui Nicu. La biserică am cântat frumos, apoi eu am vorbit în numele acelor colegi. Taică-său, în culmea fericirii, n-a uitat să stăruie către noi, colegii lui Nicu, să ne ducem să-l înmormântăm, când vom auzi că ,,s-a dus!” Ar fi fericit și atunci, el, Dumitru Achimescu, zis Dumitru Delafag, să ne știe în mijlocul familiei sale.     

 S-a stins din viaţă cu conştiinţa că şi-a făcut datoria faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu. Însuşi mitropolitul de atunci al Moldovei şi Bucovinei, Daniel, a trimis telegramă de condoleanţe familiei, ceea ce nu înseamnă puţin lucru.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l răsplătească!^[1]

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda