Pr. Prof. Cristian Victor Marin: Postul mare-timp de pocăință

Postul Mare nu este o simplă perioadă de restricții alimentare, ci un „timp favorabil” (II Corinteni 6, 2), o călătorie spirituală de patruzeci de zile care are ca destinație lumina Învierii. În tradiția creștină, această perioadă este definită drept timpul prin excelență al pocăinței, înțelese nu ca o stare de tristețe deprimantă, ci ca o „întristare fericită”. [1].

În contextul Postului Mare, pocăința depășește sfera regretului moral. Termenul grecesc metanoia implică o schimbare radicală a perspectivei asupra vieții. Este momentul în care omul încetează să mai privească spre exterior, spre greșelile altora, și începe să privească în interior. Pocăința este, așadar, actul curajos de a recunoaște distanța dintre ceea ce suntem și ceea ce am fost chemați să fim [2].

Imnografii Triodului ne prezintă cum să parcurgem postul în care am intrat astăzi: „Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. Întru care, petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne”.[5]

Suntem chemaţi de Biserică să ne îndepărtăm de cele lumeşti şi să ne aplecăm mai mult asupra celor spirituale pentru că acum este „vreme bine primită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al postului, să ajungem la Învierea cea de a treia zi, a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre” (stihiră la stihoavna de la Vecernia iertării). Astfel, prin cuvintele imnografului inspirat, suntem chemaţi în vremea postului la pocăinţă pentru a ne bucura de ziua luminoasă a Învierii Domnului care ne-a deschis porţile Raiului şi ne-a dăruit mântuirea.

Părintele Mircea Păcurariu, în cartea sa de Predici, ne îndeamnă ca perioada postului nostru să fie însoţită de „lacrimile pocăinţei, de rugăciune, de îndepărtarea a tot ceea ce este dăunător vieţii noastre… Să trăim deplin, cu toată fiinţa noastră, virtuţile creştine… Postul nu trebuie să fie prilej de întristare, ci, dimpotrivă, de bucurie duhovnicească, ştiind că prin el biruim patimile şi plăcerile trupului, pentru că prin el facem în trupul nostru un lăcaş al Domnului, pentru că prin el ajungem la Înviere”.[3]

Pocăința în Postul Mare se sprijină pe trei piloni fundamentali care lucrează împreună pentru curățirea sufletului:

• Rugăciunea smerită: Exemplificată prin Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care cere eliberarea de duhul trândăviei și primirea duhului curăției.
• Înfrânarea (Postul propriu-zis): Slăbirea dependențelor materiale pentru a întări voința spirituală.
• Milostenia: Dovada practică a faptului că inima s-a înmuiat și s-a deschis către suferința celuilalt [4].

       Postul, ca asceză sau înfrânare de la bucate şi păcate, este o şcoală a libertăţii de a arăta, prin rugăciune, mai multă iubire faţă de Dumnezeu – Dăruitorul vieţi, decât lăcomie faţă de darurile Lui materiale. Cu alte cuvinte, postul este o stare de jertfă sau o ofrandă de sine în care postitorul, în mod smerit şi discret, arată iubire faţă de Dumnezeu ca recunoştinţă pentru darul vieţii şi dorinţă pentru sfinţirea sufletului şi a trupului (cf. Romani 12, 1-2). Acesta este înţelesul profund al postului şi, ca atare, el este o ofrandă a omului, nu de daruri exterioare oferite lui Dumnezeu, ci ofrandă de sine. În acest sens, Părintele Petroniu Tănase, în cartea Uşile Pocăinţei, spune că Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este epicleza Liturghiei de pocăinţă[6], care se deosebeşte de Liturghia euharistică. Această Liturghie de pocăinţă nu se săvârşeşte sâmbăta şi duminica în Post, ci numai de luni până vineri inclusiv, pentru că nu se aduc spre sfinţire daruri liturgice (pâine şi vin), ci omul postitor şi penitent se aduce pe sine însuşi lui Dumnezeu, pentru curăţire de păcate şi sfinţire.

Note bibliografice și explicative

[1] Schmemann, Alexander. Postul cel Mare, Editura Univers Enciclopedic. Autorul folosește conceptul de „întristare strălucitoare” pentru a descrie atmosfera liturgică a Postului Mare, unde durerea pentru păcat este luminată de speranța mântuirii.

[2] Clement Alexandrinul. Stromatele. În scrierile patristice, pocăința este văzută ca o restabilire a chipului lui Dumnezeu în om, o „a doua naștere” prin baia lacrimilor.

[3] Păcurariu Mircea.Predici

[4] Sfântul Ioan Gură de Aur. Omilii la Post. Sfântul subliniază că „valoarea postului nu stă în abținerea de la mâncare, ci în îndepărtarea de păcate”, considerând milostenia ca fiind aripa care poartă rugăciunea spre cer.

[5] Sinaxarul Triodului. Textele liturgice din această perioadă (cuprinse în cartea numită Triod) subliniază că finalitatea pocăinței este comuniunea euharistică din noaptea de Paști.

[6] Părintele Tănase Petroniu.Ușile pocăinței

Pr. Prof. Cristian Victor Marin

Școala Gimnazială Nr. 6, Structură Dr. Ilie Pavel, Râmnicu Sărat

by

Referinţă Bibliografică

Pr. Prof. Cristian Victor Marin: Postul mare-timp de pocăință/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 martie 2026