Din toată Sfânta Scriptură nicio altă carte nu este atât de des întrebuințată în cultul divin precum Psaltirea. Aceasta se întâmplă datorită faptului că în ea se găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru stările sufletești ale omului care vine către Sfintele Taine. De aceea, Sfinții Părinți au ales psalmii pentru a împodobi cultul Bisericii creștine.

Fragmentele din Cartea Psalmilor sunt folosite pretutindeni în cultul divin public, ca stihuri la citirea Apostolului, tropare, proorocii, rugăciuni. De exemplu: rugăciunea dinaintea cinei, „Mânca-vor săracii și se vor sătura…”, este din Psalmul 21. Rugăciunile din cadrul Sfintei Liturghii, precum „Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta” (Psalmul 56, 14); „Fie numele Domnului binecuvântat, de acum și până în veac„ (Psalmul 112, 2); rugăciunile de la Proscomidie, la intrarea în Sfântul Altar (Psalmul 5, 7-8); la îmbrăcarea mânecuței stângi (Psalmul 118, 73) și multe altele asemănătoare arată tocmai partea practică a folosirii psalmilor în rânduiala liturgică. De asemenea, doxologia este, în mare parte, alcătuită din versetele mai multor psalmi (144, 2; 118, 12; 89, 1; 40, 4; 142, 10; 35, 9-10)^[1].

După învățătura Legii Vechiului Testament, Dumnezeu locuia permanent în mijlocul poporului Său, iar pentru aceasta trebuia să I se aducă neîntrerupt rugăciuni. Potrivit rânduielilor Legii, se aduceau zilnic jertfe la Templu, de aceea focul trebuia să ardă neîntrerupt, iar candelele cu untdelemn nu se stingeau niciodată și toate jertfele și ritualurile erau însoțite de rugăciuni.

După exilul babilonian, psalmii au fost împărțiți astfel încât fiecare zi își avea psalmul său: ziua I – Psalmul 23; ziua a II-a – Psalmul 47; ziua a III-a – Psalmul 81; ziua a IV-a – Psalmul 90; ziua a V-a – Psalmul 80; ziua a VI-a – Psalmul 92; ziua a VII-a – Psalmul 91.

Psalmul destinat fiecărei zile se împărțea în trei părți, separate una de cealaltă prin intervale mari. Astfel, Psalmul 99 se cânta la jertfele de mulțumire, Psalmii 38 și 70 se cântau când se aducea jertfa azcharah – un sacrificiu nesângeros, ce se ardea pe altar și care amintea lui Dumnezeu de cel ce aducea jertfa^[2].

Sfinții Apostoli, chiar din primele zile, au început să citească la cultul creștin psalmi drept rugăciuni. Ca și Mântuitorul, ei intrau și participau la slujbele ce se săvârșeau în sinagogi. Din scrisorile lui Pliniu cel Tânăr aflăm cum creștinii se adunau și se rugau și cântau cântece de slavă lui Dumnezeu. Printre aceste cântări erau cu siguranță și psalmi.

Tertulian ne spune că, în vremea sa, psalmii erau foarte folosiți de creștini în adunările lor^[3]. Când Biserica a fost eliberată de persecuțiile împăraților păgâni – prin Edictul de la Milan (313 d. Hr.), dat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare –, ea și-a putut dezvolta în pace cultul său. Spre exemplu, existau mănăstiri în care nu se săvârșea tunderea în monahism decât după ce psalmii erau învățați pe de rost de către cel ce se lepăda de lume și devenea ostaș al lui Hristos.

În Biserica Ortodoxă, cei 150 de psalmi sunt împărțiți în 20 de catisme (însemnând, etimologic, dar și practic, timp în care credincioșii pot sta în strane), astfel:

I	Psalmii 1 – 8	XI	Psalmii  77 – 84
II	Psalmii  9-16	XII	Psalmii  85 – 90
III	Psalmii  17 – 23	XIII	Psalmii  91 -100
IV	Psalmii  24 – 31	XIV	Psalmii  101 -104
V	Psalmii  32 – 36	XV	Psalmii  105 -108
VI	Psalmii  37 – 45	XVI	Psalmii  109 -117
VII	Psalmii  46 – 54	XVII	Psalmul 118
VIII	Psalmii  55 – 63	XVIII	Psalmii  119 -133
IX	Psalmii  64 – 69	XVIIII	Psalmii  134 -141
X	Psalmii  70-76	XX	Psalmii  142-150

 

Aceste 20 de catisme se citesc în tot timpul anului, după cum urmează:

Sâmbătă: Vecernie – Catisma I;

Duminică: Utrenie – catismele II, III, XVII;

Luni: Vecernie – catismele IV, V; Utrenie – Catisma a VI-a;

Marți:    Utrenie – catismele VII, VIII; Vecernie – Catisma a IX-a;

Miercuri: Utrenie – catismele X, XI; Vecernie – Catisma a XII-a;

Joi: Utrenie – catismele XIII, XIV; Vecernie – Catisma a XV-a;

Vineri: Utrenie – catismele XIX, XX; Vecernie – Catisma a XVIII-a;

 

În Sfântul și Marele Post, această rânduială se schimbă. Din Miercurea Săptămânii Pătimirilor până la Sâmbăta Sfântului Apostol Toma nu se citește nicio catismă, doar în Sâmbăta Mare (Catisma a XVII-a)^[4].

Liturghia ortodoxă propriu-zisă are două părți: Liturghia catehumenilor și Liturghia credincioșilor, care sunt precedate de o altă parte – Proscomidia, rânduiala în cadrul căreia se pregătesc darurile de pâine și de vin ce se vor sfinți în timpul Sfintei Liturghii, la momentul epiclezei.

Începutul Liturghiei catehumenilor este alcătuită din trei antifoane. Primele două antifoane sunt spicuiri din Psalmii mesianici 102 și 145. Ambii sunt psalmi de laudă, încep cu „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul…” (Psalmul 102, 1, 2, 22; 103, 1, 36), reprezintă imnuri de slavă aduse lui Dumnezeu și un îndemn pentru credincioși să se încreadă numai în El^[5].

Sfintele Taine sunt slujbele bisericești prin mijlocirea cărora ni se împărtășește, prin anumite semne văzute, harul lui Dumnezeu, în cele mai de seamă momente și împrejurări ale vieții noastre^[6]. Ele sunt șapte, după numărul darurilor Sfântului Duh: Botezul, Ungerea cu Sfântul Mir (Mirungerea), Spovedania (Mărturisirea), Împărtășania (Euharistia), Nunta (Cununia), Preoția (Hirotonia) și Maslul.

Dintre acestea, unele au rânduială de sine stătătoare, iar altele se săvârșesc în cadrul altor slujbe (Euharistia și Hirotonia în cadrul Sfintei Liturghii, Mirungerea în cadrul Botezului).

Botezul este Taina inițierii creștine, poarta de intrare în creștinism, Taina fundamentală și indispensabilă pentru mântuire, prin care omul renaște la o viață nouă, spirituală, adică devine membru al Bisericii lui Hristos, iar Mirungerea este Taina prin care se împărtășesc noilor botezați puterea și darurile Sfântului Duh^[7]. În rânduiala Botezului se citește de trei ori versetul: „Fericiți [cei] cărora [li] s-au iertat fărădelegile și cărora [li] s-au acoperit păcatele” (Psalmul 31, 1). Întrebuințarea acestui psalm în respectivul moment al slujbei este foarte veche, fiind amintit atât în Răsărit, de Sfântul Chiril al Ierusalimului, cât și în Apus, de Fericitul Ieronim^[8]. Psalmistul arată aici că adevărata fericire stă în iertarea păcatelor și curăția gândurilor. Biserica Ortodoxă a stabilit să fie citit numaidecât după botezarea pruncului, ca să arate că acum este fericit, fiindcă Domnul l-a iertat de orice păcat și astfel este curat și plăcut înaintea Lui. Practic, afundându-se în apa Botezului, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează moare și înviază odată cu Hristos.

Taina Mirungerii nu are o rânduială de sine stătătoare, de fapt, ea este inclusă în rânduiala Sfântului Botez și nu folosește niciun psalm.

Spovedania este Taina prin care credinciosul dobândește iertarea păcatelor săvârșite după Botez și împăcarea cu Dumnezeu, în Biserică^[9]. Este, așadar, ca un al doilea Botez^[10]. În rânduiala pregătitoare acestei Taine este folosit Psalmul 50. Acesta este cel mai des întâlnit în rânduielile bisericești și nu se poate începe niciun canon fără el. Este cunoscut pretutindeni drept psalm de pocăință, pentru că a fost compus de regele David după ce păcătuise și se căia de păcatul săvârșit: „Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea” (Psalmul 50, 1). Acesta este psalmul prin care omul se apropie de smerenia cea bineplăcută lui Dumnezeu, Care nu voiește moartea păcătosului, ci la cunoștința adevărului să vină și să se mântuiască (cf. I Timotei 2, 4).

Taina Sfintei Euharistii îi conferă credinciosului împărtășirea cu Însuși Trupul și Însuși Sângele Domnului, spre viața veșnică, împărtășirea fiind culmea cea mai înaltă sau termenul final al urcușului nostru duhovnicesc, încununarea Golgotei strădaniilor noastre ascetice de apropiere de Hristos, Modelul suprem, dumnezeiesc, idealul desăvârșirii creștine. Fiind inclusă în Sfânta Liturghie, în centrul acesteia, ea nu are rânduială de sine stătătoare și nu conține psalmi, însă în slujba pregătitoare pentru primirea Trupului și Sângelui lui Hristos, Canonul de împărtășanie, se citesc Psalmii 22, 23 și 115.

Psalmul 22 este unul dintre cei mai folosiți psalmi. Se citește la Sfânta Împărtășanie, la Ceasurile împărătești de la Bobotează, la sfințirea sfintelor vase cu care slujește preotul la Altar, la Botezul celor veniți de la iudaism și la sfințirea steagului unei școli. În acest psalm, David laudă îngrijirea părintească pe care Dumnezeu a arătat-o pentru dânsul. Părinții Bisericii Ortodoxe l-au ales și l-au pus să fie citit în momentele deja menționate, tocmai pentru a sublinia că cine are încredere în Dumnezeu nu mai are de cine se teme^[11].

Psalmul 23 preamărește puterea lui Dumnezeu, Care stăpânește cerul și pământul, și arată că numai cei drepți și curați pot să se apropie de locul în care tronează El. Biserica l-a găsit potrivit să se citească tuturor celor ce vor să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului, pentru ca să știe credincioșii pe cine primesc în casa sufletului și, prin urmare, cum trebuie să le fie cugetele.

Psalmul 115 se citește în cadrul rugăciunilor pentru primirea Sfintei Împărtășanii, fiindcă se potrivește cu starea de deschidere, de mărturisire a credinciosului, mai ales că are în interiorul său cuvintele: „Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema” (Psalmul 115, 4), cuvinte care se rostesc și la Sfânta Taină a Cununiei, când se dă mirilor să guste din paharul comuniunii^[12].

Cununia sau slujba Nunții este serviciul divin prin care Biserica binecuvântează și consfințește Căsătoria, adică legătura dintre bărbat și femeie, ridicând-o la rangul de Taină^[13]. La slujba Cununiei, îndată după binecuvântare, se citește Psalmul 127, cântându-se după fiecare verset al lui: „Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție!”. În acest psalm se vorbește despre fericirea celor ce se tem de Domnul și se arată că femeia este „ca o vie roditoare în laturile casei…”, iar „fiii ca niște vlăstare tinere de măslin împrejurul mesei”, pentru că „așa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul” (cf. Psalmul 127, 3-4).

Sfânta Taină a Hirotoniei, săvârșindu-se în cadrul Sfintei Liturghii, nu are o rânduială de slujbă complexă și nu se folosesc psalmi.

Sfântul Maslu este slujba prin care Biserica se roagă, prin sfințiții ei slujitori, pentru sănătatea bolnavilor, acordându-le iertarea de păcate, prin ungerea cu untdelemn sfințit. În rânduiala Tainei se folosesc la început Psalmii 142 și 50. Psalmul 142 se mai citește la Utrenie, Pavecernița Mare, Pavecernița Mică, Aghiasma Mică, Acatist.

Pe lângă Sfintele Taine, mai sunt și alte slujbe la care se folosesc psalmi în rânduială, și anume ierurgiile. Ierurgiile sunt slujbe, rânduieli și rugăciuni pentru binecuvântarea și sfințirea omului, în diferite momente și împrejurări din viața sa, ca și pentru binecuvântarea și sfințirea naturii înconjurătoare și a diferitelor lucruri sau obiecte de folos omului^[14].

Aghiasma Mică face uz în rânduiala ei de aceiași Psalmi 142 și 50, des utilizați în serviciul divin public.

Slujba înmormântării folosește, de asemenea, un psalm (Psalmul 90), care se mai recită și la Ceasul al VI-lea și la Pavecernița mare, la Ceasurile împărătești. La înmormântare se citesc următoarele versete din acest psalm: „Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. […] Că îngerilor Săi va porunci […] să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălța, ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău” (Psalmul 90, 1, 11-12). În acest psalm se exprimă deosebita purtare de grijă a lui Dumnezeu față de cei ce și-au pus încrederea în El.

Tot la slujba înmormântării se cântă Psalmul 118: „Fericiți cei fără prihană în cale…” (versetul 1), împărțit în trei stări, după fiecare verset repetându-se „Aliluia” și, de asemenea, se mai citește și Psalmul 50, atât de des întrebuințat.

Din toate cele expuse până aici reiese că nicio altă carte a Sfintei Scripturi nu este atât de mult întrebuințată în cultul Bisericii ca Psaltirea. Fie că sunt folosiți anumiți psalmi, fie că se folosesc catisme întregi, această carte este prezentă în slujba Sfintei Liturghii, dar și la Sfintele Taine, la ierurgii, precum și în cadrul Laudelor bisericești.

 

Pr. Răzvan-Mihai Bucă

Parohia Satu Nou, oraș Panciu

Protoieria Panciu

 

[1] Pr. Theodor Negoiță, Psaltirea în cultul Bisericii Ortodoxe, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1940, p. 58.

[2] Vasile Tarnavschi, Arheologia Vechiului Testament, Cernăuţi, 1930, p. 586.

[3] Tertulian, De anima IX, De Jejurimo X, XI; Ad Uxorem II, 9, apud † Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, Cartea Psalmilor și importanța ei în viața pastoral-misionară a Bisericii, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2008, p. 157.

[4] Pr. Th. Negoiță, Psaltirea în cultul Bisericii…, pp. 61-65.

[5] Pr. Th. Negoiță, Psaltirea în cultul Bisericii…, p. 112.

[6] Pr. Ene Braniște, Liturgica specială pentru institutele teologice, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985, p. 393.

[7] Pr. E. Braniște, Liturgica specială, p. 395.

[8] Fericitul Ieronim, Adversus Pelagium III, 15, în PL XXIII, col. 613B, apud † Teodosie Petrescu, Cartea Psalmilor și importanța ei, p. 160.

[9] Pr. E. Braniște, Liturgica specială, p. 426.

[10] Sf. Simeon al Tesalonicului, Despre Pocăință, 252, în Tratat asupra tuturor dogmelor credinței noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos și urmașii Săi, Protos. Glichentie Natu (ed.), vol. II, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei și Răduților, Suceava, 2003, p. 5.

[11] Pr. Th. Negoiță, Psaltirea în cultul Bisericii…, p. 78.

[12] Pr. Th. Negoiță, Psaltirea în cultul Bisericii…, p. 105.

[13] Nicolae Chițescu, Pr. Isidor Todoran, Pr. Ioan Petreuță, Teologia dogmatică și simbolică, vol. II, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1958, pp. 915-916.

[14] Pr. E. Braniște, Liturgica specială, p. 489.

by