A fost ca eu s-o întâlnesc
Pe Zinaida, din Moldova
Cu graiul ei moldovenesc,
Plăcându-mi portul său și vorba.
Că fibra inimilor noastre
E din același aluat,
Că ne e gândul printre astre,
N-a fost prea mult pân’ am aflat.
Dar cum altfel putea să fie?
C-a noastră limbă ce-o vorbim
Ne e aceeași, și e vie,
Cu ea din toate povestim.
Și viața ei e un roman,
Cu bucurii, tristeți mai multe,
Și a trecut an după an,
Acum trăiește cele vrute.
Și scrie-n limba românească
Cu dragoste pentru frumos,
Îi place mult ca să trăiască
Cu tot în jur armonios.
Cu slovele-i mărgăritare
Descrie-n poezie viața,
Și ca o bună dansatoare
I se îmbujorează fața.
Frumoasa limbă românească
Ce din strămoși o moștenim,
Urmașii noștri s-o iubească
Cum noi acum o prețuim.
8 dec. 2022 (Poetei Zinaida Ambroci, Chișinău)
by