În timpul stagiului de pe FRONTUL DE EST în URSS, ca elev la ŞCOALA MILITARĂ DE OFIŢERI DE ARTILERIE din GROß-BORN, GERMANIA, am fost salvat de la moarte de către KURT, radiotelegrafistul Bateriei noastre.
Era pe la mijlocul lunii iunie, pe când trupele germane pregăteau Ofensiva ZITADELLE în zona Kursk, pe FRONTUL DE EST.
În timpul marṣurilor de înṣelare a inamicului, am ajuns la o zonă mlăṣtinoasă ṣi în timpul acestei aplicaţii am fost chemat de la Bateria de tragere la Observator împreună cu radiotelegrafistul Baterirei, Caporalul KURT.
Am ales un drum mai direct care trecea prin mlaṣtini. La un momnet dat mi-a alunecat un picior de pe cărare direct în mlaṣtină ṣi pe când mă chinuiam sa-l scot din mlaṣtină, s-a deschis foc de mitralieră sau pistol mitralieră. KURT care fusese pe FRONT de la începutul Războiului, a reacţionat imediat ṣi s-a aruncat la pământ ṣi m-a tras ṣi pe mine, salvându-mi astfel viaţa. Cred că focurile fuseseră trase de partizani. De la Observatorul nostru s-a deschis focul asupra poziţiei de unde se trăsese asupra noastră. După aceasta focul inamic a încetat. KURT m-a ajutat să mă ridic, deṣi avea în spate aparatul G de radio-emisie, care era mare ṣi greu, noroc că era un ins atletic de aproape doi metri.
*****
La MIHALOVIČ, pe FRONTUL DE VEST, ca ofiţer în Armata Regală Română, pe o zi însorită, am ieṣit de la Popota ofiţerilor după masa de prânz ṣi mă relaxam în faţa casei PRIMARULUI. Unii fumau, alţii discutau, eu stăteam la soare ṣi mă bucuram de ziua aceea frumoasă ṣi parcă fără griji.
La un moment dat, a apărut pe ṣoseaua dinspre PRAGA o coloană de prizonieri nemţi, despre care – după ce au trecut – am apreciat că putea să aibă o lungime de 2 km ṣi care cuprindea toate gradele, de la general la simplul soldat ṣi din toate armele cu excepţia aviaţiei ṣi a marinei.
În fruntea coloanei era un docar cu doi ofiţeri de la NKVD care, din timp în timp, trăgeau rafale de pistol mitralieră în aer ca să terorizeze prizonierii, iar din 30 în 30 de metri, mărṣăluiau niṣte sentinele alcătuite din soldaţi destul de în vârstă, înarmaţi cu câte o carabină.
La un moment dat, în rândul dinspre marginea ṣoselei, l-am zărit pe OBERGEFREITER-UL KURT! Mergea abătut, cu privirea-n pământ. M-am apropiat de coloană ṣi l-am strigat pe nume. El a tresărit ṣi s-a uitat întrebător la uniforma mea de ofiţer român. După câteva clipe de ezitare m-a recunoscut. Am dat ordin unui soldat care se afla în apropiere să-mi aducă rapid pâine de la Popotă. Am început să vorbim ṣi ne-am amintit de întâmplarea de pe FRONTUL DE EST URSS. Ceilalţi prizonieri mă priveau curioṣi pentru că-l strigasem pe nume ṣi pentru că vorbeam limba germană. I-am dat pâinea adusă de soldat ṣi toate ţigările pe care le aveam la mine. I-am dat ṣi bomboanele pe care le aveam în buzunar. După ce am mers împreună cam vreo 60 de metri, s-au auzit iar rafale de pistol mitralieră. Ne-am trezit cu una din sentinelele sovietice în vârstă, care, într-o limbă moldovenească caracteristică basarabenilor, m-a rugat să plec de lângă prizonieri pentru că „nebunii din faţă sunt în stare de orice!” Ne-am despărţit imediat.
Mă întreb ṣi acum, după atâţia ani, de soarta camaradului meu KURT care mi-a salvat viata?
Prof. col. (r) CONSTANTIN ZAVATI
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..