D-na Flory Frățilă ne oferă cartea „O floare într-un colț de rai” publicată de Editura Alchimia cuvântului, într-o formă grafică deosebită, după o viață trăită sub steaua poeziei, poezie adunată în această carte, carte care este mereu străluminată de frumusețea acumulată în suflet din țara copilăriei fericite. Aceasta este un ținut miraculos, un spațiu mioritic, unde dealurile și văile se întrepătrund, formând un colț de rai românesc, la poalele munților Vrancei. Am fost acolo și am văzut lumina de aur ce cobora ca o binecuvântare din cer. Poeta se autodefinește: Eu sunt FLOARE! /Îmi iau puterea de la Soare /Și-așa înfloresc mereu,” Ea se mândrește cu numele ce îl poartă, căci floarea este expresia frumuseții: Dar Mă cheamă FLOARE/ Și mi se potrivește!
Poezia „ Floare într-un colț de rai” care inspiră titlul volumului redă un paralelism între floarea ce înfruntă vitregiile naturii și autoarea ce trece prin valurile vieții cu seninătate. Îndrăgostită de natură, autoarea închină poezii florilor: floarea de colț, zambilele, călțunaș, mărgăritar, trandafiri, dar și minunatei păduri, redând tablouri după natură, prin cuvinte simple, dar pline de iubire.
Participând la concursuri literare, autoarea a scris diferite poezii cu tematică dată, care evocă frumusețea naturii, obținând premii, poezii publicate și în acest volum: Răsare luna, Se plimbă toamna prin oraș, Femeia strălucește ș.a.
Poezia „Frumoasă era viața la țară” m-a impresionat, căci poeta, prin evocarea spațiului mirific al copilăriei fericite unde trăiește fericirea de altădată, prin memorie creativă.
În poezia „Afară plouă” apare un paralelism între aspectele din natură și iubirea din anii tineri. El este pus în evidență prin folosirea unor figuri de stil: „ochii albaștri”, „ploaie rece”, „copacii fără frunze”, „toamna bogată și supărată” (personificare), „steluțe de cristal” și „pomi îmbrăcați în mirese”. Citez: De-aș putea citi în stele,/ Dragostea cum m-a cuprins, /Printre picături de ploaie/ Un Luceafăr s-a aprins.
Ideea centrală a cărții este iubirea, iubirea necondiționată, o iubire care înalță și înnobilează sufletul: „Iubire până la final” este un imn închinat dragostei. Iubirea este comparată cu o floare, care, prin flacăra ei, animă sufletul.
Poeta descrie iubirea ca o forță puternică, o energie care învinge totul. Iubirea este o „rază de soare”, care ne iluminează existența. Iubirea se dorește infinită, cu puteri de a zbura în vastul univers. Ea se dorește veșnică, dar adesea vine și despărțirea dureroasă: E un vis ce mi-a rămas /Din anii copilăriei, /Că iubirea este floarea /Cu parfumul veșniciei.
Această flacără a iubirii se intensifică, atunci când este vorba de cei dragi: părinții, fata, ginerele, nepotul cărora le dedică poezii pline de tandrețe și duioșie.
Iubirea este forța vitală care animă universul, este energia care face să vibreze sufletul în anii tineri ca în poezia Ochii albaștri:
Ochii-s albaștri, ca marea, /Și eu privesc în depărtări… / Poate mi-i aduce valul,/Ca să simt privirea lor.
În poezia „Frumusețile planetei” este evocată primăvara și toate elementele naturii sunt redate prin procedee artistice deosebite: „pomi înfloriți”, „vârf de munte”, „seninul cerului”, „apus de soare”, „câmpii înflorite”. Ideea centrală a poeziei este necesitatea de a păstra curată planeta albastră, ca noi să fim beneficiarii ei.
Iubirea este omniprezentă în univers, Dumnezeu este cel ce ne dăruiește iubirea, ca noi să o răspândim în univers: Că nimic nu e mai sfânt /Ca dragostea în lume. /Nimic nu-i mai de preț /Ca bunul Dumnezeu. (Pașaport spre Paradis)
Căutarea sufletului pereche cu care se poate realiza sfera perfectă a iubirii fericite este redată în versurile: Suflet drag, rar întâlnit, /În calea mea ai venit./ Nu, nu suntem departe, /Suntem o inimă ce bate. (Suflet drag )
Iubirea împărtășită aduce multă fericire în sufletele celor care se iubesc: Dulce este mângâierea/ Când din zori tu te-ai trezit, Să simți mâna celui drag,/ Ochii albaștri i-ai privit.
Iubirea adevărată își pune pecetea pe viața noastră, ea este atotputernică: Iubirea să strălucească /În anii frumoși ce-i trăim.
Dar, adesea, apare și tristețea despărțirii de ființa iubită: În zori, în apa cristalină, /Chipul drag se oglindește. /Doar în gând o să mai vină, /Să-mi spună că mă mai iubește.
Atentă și receptivă la tot ce se întâmplă, autoare transpune totul în poezie, o poezie ocazională, fiind inspirată de evenimente cotidiene.
Poezia „De ce ai plecat?” evocă destinul tragic al unei tinere artiste, fata cu „părul de aur” care, prin moartea sa a îndurerat atâția oameni. Comparată cu „o floare de busuioc”, ea a lăsat în inimi un foc mereu aprins, focul iubirii de oameni. Un brad frumos dorește să planteze la capătul ei.
Compasiunea pentru cei în suferință sau bucuria împărtășită cu alții se reflectă în poeziile: Pentru voi, cu prietenie și respect… Respect, La apus de soare a căzut o stea, Deschide, Doamne, cerul! Lacrimă de mir, Fetița rătăcită în noapte, Fata fără zestre, O cerșetoare mică, Un dar divin, O familie cu douăzeci de copii, Moș Crăciun ș.a.
Sunt și poezii care ne oferă lecții de viață, ca în aceste versuri: Din puterea Domnului, /Viața-i dată omului. /Drumul e predestinat/ Când la cer tu ești chemat. (Om în Rai)
Autoarea pune în valoare importanța femeii în lume: Femeia e rază de soare./ Toată ziua ea muncește/ Printre picături de ploaie/ Și tot fericită este.(Femeia strălucește)
Noi toți trăim sub steaua luminoasă a lui Mihai Eminescu, genialul poet național și universal care a creat „limba poetică românească” și d-na Flory Frățilă Drăgulin i-a adus un omagiu în versurile: Luceafăr sfânt, în veci trăiești /Și luminezi calea iubirii. /Te preaslăvim, nu te uităm, /Într-al nostru suflet veșnic ești. /Luceafăr ai fost, /Luceafăr vei fi, /Luceafăr vei rămâne /Cât planeta va trăi! (Luceafăr sfânt, Mihai Eminescu)
Trebuie apreciat acest efort creator al doamnei Flory Frățilă Drăgulin care a vrut să lase o urmă a trecerii sale pe pământ, oferind familiei bucuria unei cărți frumoase care sper că va intra în „nemurirea cuvintelor” și va încânta mulți iubitori de frumosul creat prin poezie. Felicitări!
Prof. Ecaterina Chifu, membră în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..