Marian P. Belciug
Când Psihanaliza s-a născut, nu s-a găsit nimeni pe pamânt
lipsit de conflicte interne şi-ndeajuns de curajos
s-o ducă-n braţe la biserică să fie botezată
şi, prin aceasta, în rândul lumii acceptată.
Plină de mânie şi dorinţă de răzbunare
Psihanaliza a cutreierat pământul
făcând Subconştientul lumii de ruşine
c-ascunde lucruri imorale—
colosale!
Dezvăluite lumii, Complexul lui Oedip s-a ruşinat
şi chinuit de remuşcări s-a mutilat,
instinctele primitive s-au ofilit,
plăcerile s-au aruncat de la fereastră şi au murit.
Id s-a simţit profund vinovat şi-a expiat.
Conflictele interne s-au otrăvit,
nemaiavând oxigen, anxietatea s-a sufocat,
nevrozele care mai erau în viaţă nu s-au mai putut exprima
şi s-au îmbolnăvit,
mecanismele de apărare nu şi-au mai găsit rostul
şi au dezertat,
necesitatea de control a impulsurilor instinctuale a dispărut,
privat de rolul său de ajustare a Id-ului,
Ego s-a resorbit,
catharsis n-a mai existat,
efortul de autocunoaştere a încetat.
Lipsită de energie psihică şi busola realităţii,
arta şi-a pierdut înfăţişarea,
ştiinţa şi-a pierdut vigoarea.
În vacuumul mental-emoţional creat
Superego, îmbrăcat în costumul ideologiei noi,
ornat cu valori morale cârpite,
a păşit pe scena lumii cu autoritate
omagiind gândirea postmodernă care l-a format
şi—în repetate rânduri—
modelul radical de schimbare socială pe care el l-a admirat.
A vorbit de rău adevărul, judecata, logica,
a amintit de propria-i conştiinţă, care îi este supusă,
şi a afirmat că este timpul ca lumea să se lase condusă—
de el.
Lumea l-a aplaudat şi i-a cerut să treacă la treabă—
degrabă!
Căci problemele lumii sunt colosale şi trebuie rezolvate
cu autoritate.
Din arsenalul său strategic, Superego a ales cu grijă
metodele pe care el le-a găsit eficiente
şi morale—blamarea altuia, defăimarea, înşelăciunea,
simulacrul, cinismul, minciuna.
Sfidarea legii, denigrarea tradiţiei, conflictul, violenţa
au devenit cotidiene,
atacul asupra valorilor morale s-a înteţit,
lipsa de speranţă a înghiţit pământul
şi tot ce era adevărat a murit.
Pământul s-a îmbolnăvit de depresie.
Lipsit de speranţă în vindecarea de sine,
Pământul a cerut delfinilor să îl trateze.
Cuprinşi de empatie pentru Pământul lor,
delfinii au declarat,
aşa cum natura i-a înzestrat,
că îl iubesc din inima, îl adoră,
că dragostea lor pentru el şi adevăr
este cât infinitul de mare,
că fără grandoarea şi întelepciunea lui
Universul ar fi oarecare.
Pământul s-a simţit iubit, respectat—
s-a vindecat.
A decretat dragostea noua lege a pământului şi terapie,
jurând că istoria lumii nu se va mai repeta,
că niciunei fiinţe umane care nu iubeşte pe semenii săi
şi nu iubeşte adevărul,
el nu-i va conferi cetăţenie pe pământ
şi nici drept de încondeiere în registrul eternităţii sfânt.
Dr. Marian P. Belciug
Canada
by