Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » RĂDĂCINILE-MI TRIMIT SPRE CER… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

RĂDĂCINILE-MI TRIMIT SPRE CER… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

 

RĂDĂCINILE-MI TRIMIT SPRE CER…
#AnnaNoraRotaru – autor

La răscrucea dintre ieri și mâine, agale-agale-am poposit,
Nemaiștiind încotro să merg, din toate, care drum s-apuc…
La vâltorile de clipe mă gândesc, ce-n viață geab-am irosit
Și-acum, când pașii-mi se târăsc cu greu, bătrân și obosit,
Popas mi-am zis să fac, odihnă sufletului-mpovărat s-aduc,
C-un strop de apă, din pâine un coltuc…

M-așez la poalele copacului, bătrân și el, desfrunzit, schilod,
Ce-și întindea spre cer, fără nădejde, ca rugă, ramuri frânte…
Mi-am zis: na, ca mine e, cu-nfipte rădăcinile-i-n humă, glod,
Ponosit de frunze, secat de sevă, de speranțe gol și fără rod,
Doar furtuni să-l înconvoaie, vănturile să-l clatine, să-l zvânte,
Fără vreo pasăre să-l bucure, să-i cânte…

I-am zis: „mă-i frate, la tine-oi sta, și eu de-astă lume-s rupt,
Ne-om împărți destinul și clipele, chiar de-or fi cele din urmă…
M-am ostenit de pribegit hai-hui, cu morile de vânt să lupt,
Cu drumu-mi tot mai greu, când târâș, când lunecos, abrupt,
Văd că Pământul nu ne mai hrănește, oricât rădăcina scurmă,
M-am uscat și eu, clipele-mi picură, se curmă”…

Privesc înaltul și-adânc Somnul mi se-așterne peste pleoape…
Am ultim gând… o viață scormonind, dat-am doar de pietre…
Chiar în ocean de-am căutat, printre degete se scurs-au ape,
Nimic n-a mai rămas pe-aici și Nimeni, ca să-mi fie aproape,
Bucăti de cer ce-am jinduit să văd, prin colbăitele-mi ferestre,
Cu mine-am luat, de pe meleagurile terestre…

Amândoi ne-am contopit, soarta ne-a unit, ca frați îngemănați,
Copac acuma sunt, din întunericul meu privesc spre curcubeu…
De-același Tată fusesem semănați, de-aceeași mumă legănați…
Rădăcinile-mi trimit spre cer, prin nori se-nfing, in zorii luminați
De Lumina cea Divină și scăldându-mi simțirile până l-apogeu,
Muguri și frunze-ntind spre infinit, la Dumnezeu…

________________ NORA __________________
versuri din vol. 10 __ „Peregrin tăcut prin timp” __

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.