Recenzie – Calinic Botoşăneanul, Sfinţii – prietenii noştri adevăraţi. Portrete în cuvinte, Editura Doxologia, Iași, 2020, 454 p.

De la bun început, doresc să recunosc că m-am (tot) gândit cum să scriu câteva rânduri la adresa acestei cărţi şi, în special, la adresa autorului ei, din câteva motive şi considerente personale, altminteri absolut smerite dar sincere şi oneste: din respect, recunoştinţă şi preţuire, totodată din dragoste, apreciere, admiraţie şi recunoştinţă faţă de Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Calinic Botoşăneanul – un slujitor devotat şi vrednic al Bisericii şi al tuturor altarelor sfinte şi sacre ale acestui popor: Altarul lăcaşului de cult, al şcolii, al învăţământului şi educaţiei, al scrisului, editării şi publicării, al propovăduirii şi mărturisirii Cuvântului Revelat, Întrupat şi Veşnic, precum şi al cărţii şi condeiului!…
Totodată, am apreciat întotdeauna lucrările, articolele, eseurile şi studiile, precum şi broşurile cu caracter pastoral – misionar, plachetele cu caracter aniversar, comemorativ sau omagial, şi cărţile pe care le-a scris Preasfinţitul Părinte Calinic, precum şi toată activitatea sa pastoral-misionară, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea Preasfinţiei Sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea autentică!…
Altfel spus, cu greu se pot găsi cuvinte prin care clerul și poporul evlavios al binecuvântatei Moldove să-i poată mulțumi și arăta recunoștința pentru tot ceea ce a înfăptuit Preasfințitul Calinic, slujind lângă cei doi chiriarhi providențiali ai Mitropoliei moldave din toată această perioadă. Mărturie stau sutele de sfinte Liturghii oficiate în întreaga eparhie, predicile și îndemnurile pastorale pline de miez teologic și căldură părintească; din îndepărtatul ținut al Darabanilor, până la mănoasele plaiuri ale Iașilor, din pitoreștile meleaguri nemțene, până la întinsele șesuri din lunca Siretului și a Prutului, cuvântul Preasfințitului Părinte Episcop Calinic s-a auzit necontenit. Sutele de șantiere ale bisericilor ctitorite sau înnoite, ale așezămintelor sociale și culturale ale eparhiei, supravegheate şi coordonate de Preasfinţitul Părinte Episcop Calinic, din binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit la Iași, și a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, arată în chip deslușit lucrarea Preasfinției Sale!
Ce să mai spunem de frumoasa și inspirata activitate cărturărească? Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul este un truditor, inspirat și iscusit mânuitor al condeiului. Mărturie grăitoare în acest sens stă impresionanta listă de peste 70 de volume de autor, lucrări coordonate, traduceri ori monografii, scri¬eri şi alcătuiri de un real folos duhovnicesc, teologic, pastoral – misionar și liturgic, oferite teologiei și culturii Românești!…
În altă ordine de idei, revenind şi referindu-ne în mod concret la această lucrare, mult folositoare şi mult ziditoare de suflet, pentru a înţelege mai bine mesajul paginilor oferite de autor, spre lectură cititorului, se cuvine să subliniez faptul că, iată, de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei creştine, suntem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem sfinţii, eroii istoriei sau martirii credinţei noastre precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa, cu activitatea, cu opera şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!…
Cu alte cuvinte, de aproape trei decenii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca în fiecare an, în a doua duminică după Rusalii, să-i cinstim pe toţi sfinţii acestui neam odrăsliţi în Biserica noastră străbună. Dacă în prima duminică de după Rusalii i-am proslăvit pe toți sfinții, ca semn vădit și rod al prezenței și lucrării Duhului Sfânt în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos cea una și nedespărțită, în duminica ce va urma îi vom cinsti, așadar, în chip sobornicesc, pe toți „casnicii lui Dumnezeu” de neam românesc, realizându-se astfel un memorial viu al prezenţei şi lucrării Preasfântului Duh pe pământ străbun şi strămoşesc, de la apariţia creştinismului până în contemporaneitate și, cu vrerea Celui Preaînalt, până la sfârşitul veacului. Privind în această cheie săptămâna în curs – punte de legătură între cele două duminici, am putea-o considera drept timp al așteptării și rodirii bogate a semințelor credinței așezate în sufletele strămoșilor noștri de către primii misionari, începând cu Sfântul Apostol Andrei, dar și armonia în care trăiesc sfinții naționali cu cei din întreaga Ortodoxie: Dumnezeu este minunat întru sfinţii Săi în unitatea iubirii Preasfintei Treimi, dar și în diversitatea popoarelor lor de proveniență.
Aşadar, Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, autorul volumului „Sfinții – prietenii noștri adevărați”, la care voi face referire în cele ce urmează, cu mult zel misionar a luat decizia de a prezenta în paginile recentei sale cărți tocmai armonia anterior pomenită. Lucrarea de faţă, recent scoasă de sub „teascurile” tiparului, se adaugă unei impresionante liste de peste 70 de volume de autor, lucrări coordonate, traduceri ori monografii de un real folos duhovnicesc, teologic, pastoral misionar și liturgic oferite teologiei și culturii românești, cu trudnic și inspirat condei de către vlădicul Calinic; slujind lângă cei doi chiriarhi ai Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în cei aproape 30 de ani de când Dumnezeu l-a chemat la arhierie, Preasfinția Sa găsește timp și pentru a așterne pe hârtie pagini însemnate.
Apărută la începutul lunii aprilie 2020 la Editura “Doxologia” din Iaşi, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Teofan, ampla lucrare de peste 454 de pagini este dedicată în totalitate unor bine structurate „portrete în cuvinte”, realizate cu distins simț liturgic și literar de autor, ce expun cu toată acribia viața și petrecerea celor aproape 140 de sfinți bineplăcuți lui Dumnezeu, atât din panteonul Ortodoxiei universale, cât mai cu seamă din spațiul românesc: găsim inserate numele a 80 de sfinți daco-români și români, urcați din istorie și legendă în calendare ori sinaxare prin canonizările proclamate de-a lungul timpului de Biserica românească.
Din această perspectivă, volumul capătă un aspect inedit, acela de a tipări în paginile unei singure cărți o bună parte a sinaxarelor românești; inițiativa poate prefigura o nouă și utilă scriere liturgică, în care să se includă toate slujbele sfinților români, precum și acatistele lor.
Dacă informațiile din „portretele în cuvinte” ale celor aproximativ 60 de sfinți din Ortodoxia universală se pot regăsi și în alte surse, menționate de autor în bogata bibliografie consultată, aș insista mai curând pe lăudabila inițiativă a ierarhului condeier de a strânge cu multă tenacitate sinaxarele românești, de a le trece prin filtrul simțirii sale liturgice și literare, înfățișându-le apoi în mod unitar, sintetic, într-o impresionantă anamneză a prezenței și lucrării Duhului Sfânt în spațiul românesc.
De altfel, într-un consistent studiu de la finalul cărții, Preasfințitul Părinte Episcop Calinic realizează o analiză istorico-liturgică a canonizărilor în Ortodoxia românească, precizând că numeroși sfinți din primele veacuri creștine „au fost canonizați de evlavia poporului, dar și de alte Biserici Ortodoxe surori (de exemplu Sfinții Mucenici Dasius, Emilian, Montanus și Maxima, Sfânta Teofana Basarab, Sfântul Ioan Valahul, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești)”.
De aceea, remarcă şi subliniază autorul, recunoașterea acestor sfinți români, precum și canonizarea celor pe care sinodul infailibil al evlaviei populare și memoria vie a Ortodoxiei românești, care deja i-a proslăvit, devenea o necesitate și o prioritate pentru Biserica Ortodoxă Română, arătând astfel că Dumnezeu a lucrat cu totul minunat de-a lungul istoriei neamului nostru, chemând la sfinţenie de la „vlădică până la opincă”.
Valoarea prezentului volum constă nu doar în numărul mare de „portrete în cuvinte” ale celor îmbogățiți de Duhul Sfânt, transfigurați și îmbrăcați în haine de lumină prin lucrarea harului dumnezeiesc, ci și în minuțioasa analiză a izvoarelor istorice și teologice realizată în vederea redactării nu doar a unei cărți ziditoare de suflet, ci și a unui florilegiu istorico-liturgic neprețuit. Se observă cu ușurință faptul că autorul a scris cu inima, dar și cu mintea, într-un limbaj îngrijit, academic, plin de vibrațiile sufletului și de luminile unei minți veghetoare, cultivate și însuflețite de cele mai înalte idealuri ale Sfintei noastre Ortodoxii.
Lăsându vă bucuria de a des¬co¬peri noi și ziditoare informații, dar și modele de urmat prin lecturarea „portretelor în cuvinte” ale „prietenilor noștri adevărați”, sfinții, să nu uităm nicicând, după cum ne îndeamnă și autorul lucrării, că „sfințenia reprezintă maximul la care poate ajunge omul în viață, grație Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos.
Sfințenia este revelarea lui Dumnezeu în făptura Sa, iar sfinții sunt oameni prin naștere, pe când oamenii sunt sfinți prin devenire.
De aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a chemat pe toți la desăvârșire, la asemănarea cu Dumnezeu”.
Să urmăm, așadar, dumnezeiasca chemare și să rostim cu bucurie celebra cugetare argheziană: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”.
Prin urmare, în acest fel stând lucrurile, acum, în încheierea acestui material, vom susţine că demersul misionar al Bisericii noastre şi al slujitorilor Ei, în frunte cu Ierarhii – Membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi cu Părintele nostru Patriarh, trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar şi cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălăşluieşte mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viaţa noastră a vieţii lui Iisus Hristos, cea veritabilă şi autentică!
„Astfel înţeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatiţe care cuprinde totul în sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan şi acţiune sistemului – ci de intervenţia în micro, de îndeplinirea misiunii de păstor de suflete şi a aceleia de următor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice creştin botezat, nu numai clericul consacrat şi nu doar cei cu anumite răspunderi în Biserică.”
Drept urmare, iată şi de aici constatăm faptul că Biserica şi, mai bine zis, Ortodoxia este o formă de creştinism (nesecularizată în conţinutul şi fondul ei intrisec) extrem de rafinată, de nobilă, de fină, pe care puţini o ştiu astăzi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu – Cel în Sfânta Treime preamărit, să ne ajute şi să ne lumineze minţile noastre, cele acoperite de umbra păcatului şi a morţii!…
Totodată autorului, în persoana vrednicului şi neobositului cu reală vocaţie slujitoare – PS Părinte Episcop Vicar Calinic Botosăneanul, pe care ţin să-l felicit (şi) pentru această lucrare, şi pe care o recomand tuturor cu toată căldura, îi doresc să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – arhiereu – slujitor şi, totodată, îi doresc să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!…

Dr. Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/

by

Referinţă Bibliografică

Recenzie – Calinic Botoşăneanul, Sfinţii – prietenii noştri adevăraţi. Portrete în cuvinte, Editura Doxologia, Iași, 2020, 454 p./ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 iunie 2020