Printre gene se strecoară,
Pe sub pleoapele închise,
Firul de lumin-al zilei,
După ale nopții vise.
Gândurile-ncep, febrile,
Către ținte-n patru zări,
Planurile să le țeasă
Pentru multe căutări.
E dovada că sunt vie,
Domnul mi-a mai dat o șansă
Să-mi pun neuroni la treabă
Și să nu trăiesc ca-n transă,
Chiar de mi se reproșează
Că privirea nu-mi arunc
Într-un act ce-mi amintește
Cât trecu de când fui prunc.
Nu te uiți și în oglindă
Că te dă fața de gol!
Ce atâta stăruință
În a mai juca vreun rol?
Și privesc cu-amărăciune
La cei tineri care cred
Că faci umbră cam degeaba
Și în tine nu se-ncred.
Fraților, era o vreme
Când bătrânii sfat țineau
Pentru bunul mers al obștii,
Ordinea o mențineau!
7 aug. 2023, autor: Georgeta Tudor
by