Misterul Constantin Brâncuși este legat de rădăcinile creației și acumulările anonime stilizate în simplitatea dusă pe treptele universului. Îi datorăm o enormă recunoștință!

REFLEXIE BRÂNCUȘIANĂ

În satul care naște un miracol
cu nimb de geniu în lucrarea mâinii,
a fost și o ursire de oracol
-să fie-n piatră umbrele luminii-

Fiu al pământului și veșniciei
preluând din Cumințenia mulțimii,
cu simplitatea gestului sau gliei
a frământat și copt dulceața pâinii,

Pusă cu drag pe Mesele Tăcerii
ofrandă morților din slavă-albastră,
din gestul sacrosant al pomenirii
a întrupat și zborul de Măiastră.

Iar pulsul pietrei,zvon de tobă mută,
când dalta a atins coarda durerii,
vibrează și în lemnul care cântă
oftatul doinei plânsă prin milenii.

Eroi uitați,pe trepte de Coloană
îi urci de sub pământ pe infinituri,
în pietre lași secvențe de icoană,
pe lemnul vechi dureri din începuturi.

Transfigurarea artei în virtute
cioplită cu a harului putere
a deschis Porțile ca să sărute
cu-mbrățișări de brațe austere.

Rotundul cerc,simbol peren al vieții
rămâne evidența ancestrală,
un adevăr pur al eternității
prin marmura cu vârstă epocală.

Cuvintele-au săpat ecou în piatră,
inima marmurei atinsă plânge,
lutul străvechi se răscula în vatră
când dalta mângâia…picura sânge!…

Iubirile au ars din vraja mâinii
și-au strâns în suflet dorul,suferința,
străin și singur la capătul lumii
lași în Paris o umbră din Hobița…

by

Referinţă Bibliografică

REFLEXIE BRÂNCUȘIANĂ-Pompiliu Crețu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 februarie 2025