Te-am regăsit cum te-am lăsat în toamnă
Cu coarda dezgolită de frunze și de rod,
Ai așteptat, ca mine, să vină primavara
Și, împreună, să scriem un alt episod.
Trecut-au ploi, zăpadă peste fruntea-ți
Și rădăcina ți-au hrănit-o în pământ,
Eu mă feream de ploaie sub umbrelă,
Iar la zăpadă priveam ca la veșmânt.
De la un timp, nici vremea nu mai știe
Ce straie să mai poarte ca să defileze,
În anotimpuri așa nehotărâte
Ce fac temperaturile să oscileze.
Dar astăzi, ca drept mărțișor, din ceruri,
Revărsatu-s-au fotonii sprinteni peste glie
Și în lumina lor, miracol pentru omenire,
Cu foarfeca, te fac frumoasă, dragă vie.
Suntem la început, urma-vor multe zile,
Lucrând asupra ta ca rodul tău să crească,
M-or îmbăta cu-al lor miros, și frunzele-ți,
Și florile, ce pe lăstari or să-nflorească.
În vară, s-or hrăni din coarda-ți verde,
Ieduțele ce stau în țarc cu mama lor,
Așa că, dragă vie, Doamne, ajută!
Să crești frumos, și eu la treabă să am spor!
8 martie, 2023, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor



![]() |
Referinţă Bibliografică |