Decorul: O cameră dintr-un cămin de elevi.

Personajele: Elevul cel nou, Elevul 1, Elevul 2, Elevul 3, Elevul 4.

(La masă patru elevi joacă Popa prostu’.)

Elevul 1: Am câștigat. Acum amestec eu cărțile. (Amestecă cărțile și le împarte. În cameră intră un alt elev. Jucătorii își îndreaptă privirile spre ușă.)

Elevul 2: Ai greșit camera. Nu te cunoaștem.

Elevul cel nou: Am fost repartizat în camera aceasta.

Elevul 3: Spunea pedagogul că o să ne trimită un nou coleg.

Elevul 4: Patul de lângă geam este al tău și dulapul din partea dreaptă.

Elevul cel nou: Călduroasă primire. (Se apropie de patul lui. Își lasă o haină pe pat și începe să-și despacheteze lucrurile din geantă și să le aranjeze în dulap. Ceilalți elevi își continuă jocul.)

Elevul 1: Am câștigat din nou!

Elevul 2: Nu amesteci bine cărțile!

Elevul 1: Vrei să spui că trijez?

Elevul 1: N-am spus așa ceva, tu ai spus!

Elevul 3 (adresându-se noului venit): Hei, tu!

Elevul cel nou (care a terminat de aranjat lucrurile în dulap): Eu?

Elevul 3: Da, tu!

Elevul cel nou: Ce e cu mine?

Elevul 3: Vino ca să amesteci cărțile!

Elevul cel nou: Probabil mă rogi să te ajut cu amestecatul cărților.

Elevul 4: Doar ce ai pășit în cameră și ai început să ai alură de șef. Treci aici!

Elevul cel nou: Te rog, vino aici! Așa se comunică cu cei din jur.

Elevul 1: A venit domnul profesor să locuiască cu noi în cameră.

Elevul 2: Hai să-i verificăm puțin dulapul!

Elevul cel nou: Nu vă permit!

(Cei patru elevi pornesc spre dulap. Doi îl țin pe noul venit și doi caută prin lucruri. La un moment dat găsesc o cutie de ciocolată.

Elevul 1: Ce avem noi aici?

Elevul 2: Ciocolată!

Elevul 1: Se confiscă.

(Îl eliberează pe noul venit și se duc la masa de joc. Elevul cel nou  rămâne pe pat la el. Deschid cutia de ciocolată.)

Elevul 4: Fotografii!

Elevul 3: Tu păstezi fotografiile într-o cutie de bomboane?

Elevul cel nou: E tot ce mi-a mai rămas de la bunicii mei.

Elevul 1 (privind pozele): Eu te cunosc. Nu locuiești în vila din centrul localității?

Elevul cel nou: Am locuit.

Elevul 1: Ce s-a întâmplat?

Elevul cel nou: Bunicii mei au trecut în lumea celor drepți, iar tata a vândut casa, s-a recăsătorit și a plecat din țară. Pe mine m-a abandonat la cămin. Îmi plătește cazarea și masa până termin studiile.

Elevul 2: Și mama ta?

Elevul cel nou: Nu am cunoscut-o niciodată. Tot ce știu e că a fost săracă și după nașterea mea tata a alungat-o din casă, interzicându-i să mă mai vadă.

Elevul 3: Ciudat!

Elevul 1: Nu e nimic ciudat. Eu am fost la vilă. Era o reuniune acolo. Doar cei mai importanți oameni au avut acces. Eu am intrat prin spate, pentru că mama mea ajuta la bucătărie. Fiind copil m-am strecurat din când în când printre directori. Când m-am întors la bucătărie am văzut-o pe mama plângând în timp ce-i povestea unei bucătărese bătrâne că nu și-a mai văzut copilul de când a fost alungată de soț și de bătrâni.

Elevul cel nou: Câți ani ai?

Elevul 1: 15 ani. Tu?

Elevul cel nou: 17 ani.

Elevul 1: Suntem frați după mamă. Dumnezeu a fost bun și a aranjat în așa fel lucrurile ca să ne întâlnim.

Elevul cel nou: Eu nu am frați.

Elevul 1: Eu sunt fratele tău. Mama s-a întors la casa părintească, fiindcă nu avea același statut social cu tatăl tău ce orbit de dragoste i-a turnat un copil, pe tine mai exact. S-a recăsătorit și din a doua căsătorie am rezultat eu.

Elevul cel nou: Eu nu am frați și chiar dacă aș avea, nu-i recunosc.

Elevul 1: Nu te înțeleg? Credeam că te bucuri că nu mai ești singur.

Elevul cel nou: Prietenii mei au altă condiție socială. Și tu mi-ești frate? Nu-mi vine să cred! Frate?

Elevul 1: Da, frate!

Elevul 3: Câți din prietenii tăi mai sunt cu tine de când ai fost abandonat la cămin?

Elevul cel nou: Nu mai am niciun prieten. Nici nu am nevoie să am.

Elevul 4: Eu zic să-l lăsăm să-și vadă de treaba lui. Te anunțăm că la noapte, fiind sâmbătă, ne adunăm toți băieții de pe acest etaj aici, în cameră,+ ca să facem reuniune.

Elevul cel nou: Aveți permisiunea pedagogului?

Elevul 2: Eu zic că nu-i problema ta acest lucru.

Elevul cel nou: Este și problema mea din moment ce nu voi avea liniște să mă odihnesc.

Elevul 3: Ăsta o să sufle.

Elevul cel nou: O să fiu nevoit să-mi încui dulapul.

Elevul 2: Aici nu sunt hoți. Istoria de mai-nainte, a fost doar așa, o joacă în semn de bun venit.

Elevul cel nou: Prostie!

Elevul 1: Cel mai greu păcat este să-ți vinzi casa părintească.

Elevul 3: Ce te-a apucat și pe tine?

Elevul 1: Casa părintească e obârșia ta! E moștenirea ce o primești de la strămoșii tăi! E locul de care trebuie să îngrijești și să-l lași nevătămat nepoților! Casa părintească e ca vatra satului, ca țara natală! Ați învățat și voi la istorie cum au luptat strămoșii noștrii pentru țara noastră dragă, pentru ca să ne bucurăm de moștenirea ce ne-o lasă și să îi avem exemplu la nevoie. Casa, satul, țara, e ceea ce lași alor tăi. Cel ce nu are dragoste față de originile sale e bicisnic.

Elevul cel nou: Uite unde s-a ascuns morala!

Elevul 1: Tu încă nu înțelegi ce ți s-a întâmplat.

Elevul cel nou: Înțelegi tu ce mi s-a întâmplat mie?

Elevul 1: Da, înțeleg. O să ai nevoie de sprijinul meu și o să-ți fiu alături.

Elevul cel nou: (râzând) O, mulțumesc!

Elevul cel nou: Mama mea păstrează cu sfințenie casa părintească, așa micuță și sărăcăcioasă. Îi mai pune câte o floare, câte o fereastră.

Elevul cel nou: Atunci ce cauți la internat?

Elevul 1: Casa părintească a mamei noastre este într-o localitate învecinată, la douăzeci de km de aici. Am preferat să nu fiu toată ziua pe drumuri, iar la finalul aceste săptămâni nu m-am dus acasă, pentru că particip la reuniune.

Elevul cel nou: Reuniune?

Elevul 1: E frumos!

Elevul cel nou: Ce poate să fie frumos la reuniunile voastre?

Elevul 1: În primul rând prietenia ce ne leagă.

Elevul cel nou: Eu vreau liniște.

Elevul 1: Băieți, în seara aceasta nu o să fie nicio reuniune! O s-o lăsăm pe altă dată, o zi în care noul nostru coleg de cameră o să mulțumească lui Dumnezeu că ne-a întâlnit.

Elevul 2 și 3: De acord!

Elevul cel nou: Ridicol! Mi-e scârbă!

Elevul 1: Încă nu știe ce spune. Trebuie să avem răbdare cu el.

by

Referinţă Bibliografică

Ana-Cristina Popescu: Reuniune, Teatru pentru copii – Piesă într-un act/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 ianuarie 2017