Rocadă face cerul când norii și-i tot plimbă
Și anul, anotimpuri, din cele patru, schimbă…
De la o vreme, nici iarna iarnă nu se-arată,
Deși elipsa planetei e aceeasi, programată.
Crezând că-i primăvară, răsar pe ramuri muguri,
Văzduhul se afumă prin foc mocnit din ruguri
Inconștient aprinse, când frunzele-s jilave
În strânsele grămezi cu rolul de enclave.
Tot de-o rocadă fuse și Dochia pățită
Când, aruncând cojoace, de sloi fu înghițită
Și florile, din pomii grăbiți din hibernare,
Când iarna e-n rocadă, ajung la avortare.
Rocadă face jucătorul pe tabla lui de șah,
Guvernul-jucator o face când țara e în crah…
Se-ntâmplă ca mișcarea, de mat, să nu ne scape,
Nebunii-și văd de treburi, pionii trag la grape.
Trăim în epoca ROCADEI, când jucătorii mari,
Încălecând pe cai, pe turnuri, pe post de cancelari,
Aduce-vor țări și popoare în stare de șah-mat,
După o vreme, când trăi-vor într-un accept șah-pat.
8 ian. 2024, Georgeta TUDOR
by