Colbul Ţării
Port colbul ţării pe bocancii mei
Pe Nistru, Ceremuş sau pe Siret
Şi timpul curge parcă prea încet
Şi paşii îmi devin c-un veac mai grei.
Dar ne-a fost scris să ne-mpărţim scrâşnind
Şi sârmele să taie-n carne vie
Mormintele strămoşilor, veghind
În fii de lupi, trecutul ni-l învie.
Veni-va însă timpul împlinit
Şi clopot de decembrie iar va bate
Când râurile ţării-n mers şoptit
Spăla-va sufletele de păcate.
Din nou va încălzi, rotundă, vatra
Livada ţării va fi iar în floare
Nepoţii celor ce-au căzut în Tatra
Păstra-vor României un loc sub soare.
Îndemn
La porțile din Bucovina
Miroase crud a liliac
Și Basarabia-și mai crește fiii
Așa cum a-nvățat din veac.
În Transilvania, bătrânii
Stau la taifasuri și hodină.
În zori, de cumpăna fântânii
S-anină stelele-n lumină.
Și înfloresc apoi în merii
Și-n prunii vineți din grădini
Stau dârji, de strajă, Apusenii
Români, în țara lor stăpâni.
Iar mai la sud, Neagoe Domnul
Comoară falnică-a zidit
O prea frumoasă mănăstire
Istoriei l-a veșnicit.
Cântă-n talazuri albe marea
La țărm de Dobroge-n Măcin
În nord, s-adună depărtarea
Curgând cu Nistrul, la Hotin.
Din Cernăuți în Timișoara
De la Orhei și până-n Olt
A fost o pâine-ntreagă țara.
Am mai pierdut felii, de tot…
Ne-a mai rămas un suflet mare
Și-o limbă dulce-n doine, în hori
Să o slăvim în sărbătoare
Să n-o uităm, suntem datori.
Maci sub cerul Basarabiei
Sora mea îngrădită de ape
Doar unul îți este hotar
Ne ești de suflet aproape
Și-am vrea să-ți facem un dar.
Am vrea să te-aducem acasă
Același destin să clădim
Și pâinea rotundă, pe masă,
Cu-același cuțit s-o-mpărțim.
Să fim sub cer împreună
Ca grâul din lanu-nflorit
Pe poarta Tighinei străbune
Să nu se mai scrie: OPRIT!
Că roșul în macii din lanuri
Și cel ce-n Căușeni e zidit
Și crucea din mâna lui Ștefan
Și-Orheiul, ce curge tihnit
Sunt toate ale tale, tu soră,
Și fi-voi cu tine mereu
În inimă-s toate ale noastre
Că așa a vrut Dumnezeu.
Ne-a dat o țară rotundă
Furtuni ciopârțit-au din ea,
Dar graiul ne ține-mpreună
Și-avem împreună o stea.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..