20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA SILVIA URLIH, BAIA MARE


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
SU: Am fost un copil nedorit, maltratat psihic și fizic. Asta  nu m-a determinat să renunț, să-mi urmez visurile. Voiam să evadez din mahalaua în care am trăit și din sânul părinților mei. Voiam să fiu și eu ca și elevii proveniți din familii bune. Părinții mei, nefiind adepții școlirii, m-am căsătorit, de tânără, la 19 ani. Am reușit și sunt foarte mândră de trecutul meu. Mi-am continuat cursurile, la seral, am luat și Bacalaureatul. La 50 de ani mi-am luat și licența în economie. Am avut propria afacere, pe care am început-o contrar piedicilor puse de părinți și de soț. Am reușit !


SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
SU: În anul 2011 am descoperit pasiunea scrisului. Prima mea carte, „Viața de după viață” este despre viața mea, despre miracolul pe care l-am trăit, revenindu-mi dintr-o boală incurabilă. Am simțit nevoia să mă spovedesc public. Părinții mei deja muriseră, iar eu nu-i puteam ierta. Apoi, spovedaniile au urmat, scriind poezie, proză și eseuri. Am ajuns la 25 de volume publicate. Cred că acest talent este nativ. De fapt, am înțeles că pot, să-i dau voie sufletului să scrie.


SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
SU: Am debutat la începulul lunii mai 2012, mai exact pe data de 5, cu primul volum „Viața de după viață”. Și pentru ca debutul să fie încununat cu succes, tot atunci a avut loc și lansarea acestuia, cu sala arhiplină (peste 150 de persoane). Normal că am avut emoții, nefiindu-mi ușor să-mi expun viața în fața atâtor oameni, cunoscuți și, mai puțin cunoscuți. În acele vremuri, consideram că sunt cu o femeie de afaceri, cu un succes binemeritat. În suflet, nu sunt decât un iepuraș fricos, dar în ciuda acestui aspect sunt o fire puternică, dornică să treacă peste orice obstacol!


SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
SU: Singurătatea în doi am experimentat-o, fără să fiu scriitor. Cărțile le-am scris în compania altui partener. Dar, da, atunci când scrii ai nevoie să fii doar tu cu tine și cu sufletul tău.


SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
SU: Am spus mai sus. Emoții. Cartea se referă la viața mea.


SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
SU: Da. Am un folder, dar am și un blog.


SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
SU: 25 de cărți publicate: versuri, proză, eseuri…

SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
SU: Din scris nu se poate trăi. Pentru mine, scrisul, repet, este o spovedanie. Nu-i nici hobby, nici un mod de a-mi asigura existența. Mă spovedesc foii albe de hârtie.

SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
SU: Nu am o editură anume. Am învățat cum să-mi editez singură cărțile. Există o tipografie care îmi poate oferi ISBN și CIP. Tot ceea ce înseamnă carte, de la conținut până la coperți, este meritul meu.

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
SU: De mai bine de 3 ani nu mai particip niciunde și nici nu mai sunt membră în vreo asociație sau uniune. M-am retras de peste tot. De ce? Datorită multiplelor dezamăgiri.

SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
SU: Da, se scrie mult și prost. Poezia din zilele noastre nu mai este poezie. Sunt versificații și cam atât. A dispărut metafora sau sunt înșiruiri de cuvinte fără noimă. Editurile publică orice, doar pentru bani. Segmentul căruia mă adresez este cel cu o cultură literară. Mă adresez celor ce pot „citi” dincolo de cuvinte.

SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
SU: Unii spun că sunt o scriitoare consacrată. Teoretic, un scriitor este acela care poate scrie și poezie și proză. În rest, ești poet sau prozator. Unele dintre cărți pot fi găsite în Bibliotecile din țară și Republica Moldova. Am ales să nu-mi mai vând sufletul pentru un pachet de țigări. Cărțile mele sunt la mine acasă.

SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
SU: Da! Am mai spus! Unii scriu cu sufletul și atunci transmit emoții, alții scriu cu creierul și transmit evenimente. Cei care scriu cu sufletul au nevoie de liniște și câteva momente de singurătate. Cei care scriu cu creierul, pot scrie fragmente de versuri și pe șervețelul din restaurant.

SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
SU: Nu mi-am ales niciodată temele. Se pare că temele mă aleg pe mine. Mă pot inspira: o frunză în cădere, o picătură de ploaie, o rază de soare sau o amintire trăită de mine.


SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
SU: Voi renunța să scriu, atunci când sufletul îmi va spune: „ Gata Silvia, te-ai împăcat cu tine!”. Voi renunța când mă voi simți „întreagă”. Repet, eu nu știu să scriu cu creierul cuvinte înșiruite în rime. De fapt, deja scriu din ce în ce mai rar. Simt că nu mai am ce transmite. În afară de cele 25 de volume, deja publicate, mai am 3 pregătite de tipar și încă 2 în lucru. Dar, mă mai gândesc dacă le fac sau nu, publice.

SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
SU: Grea întrebare! Din nefericire, poezia contemporană e neconformă cu ceea ce înseamnă poezie (metafore). Poate că sunt eu de modă veche. Cât despre proză? Iar nu-mi pot da cu părerea.

SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
SU: Tinerele talente, indiferent de vârstă, ar trebui să dea voie sufletului, să se elibereze și să îmbrace versurile în cele mai frumoase metafore. Poezia este cu adevărat poezie, când lecturând-o, primești doza de emoție, prin măiestria unui condei desăvârșit.


SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
SU: Din punct de vedere literar, niciun proiect. Sunt mult prea dezamăgită de ceea ce se întâmplă prin cenacluri sau festivaluri. Din nefericire, se premiază așa cum se premiază, nedorind să continui…

SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
SU: Nu, nu m-a afectat nicicum! Sufletul a scris ceea ce a trăit. Cât despre lansări sau participări la festivaluri, am renunțat de acum 3 ani.

SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
SU: Din ce am observat, în lumea virtuală, cititorii apreciază poeziile versificate. Am constatat, că nivelul vis-a-vis de cultură, a scăzut dramatic. Cu tristețe în suflet și mâna pe inimă vă pot spune ,că limba română nu mai este ceea ce a fost cândva, adică a luat amploare limba română prescurtată: „cf, bn, k,… miau, ți-am, îți, etc”. Cum pot tinerii să înțeleagă o poezie? Poate că citesc ceva texte motivaționale. În concluzie, cultura și frumosul ei se adresează generației noastre, a celor care am citit și citim necontenit. Tinerii generației de astăzi au alte priorități.


Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA SILVIA URLIH, BAIA MARE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 noiembrie 2022