20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI
SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA LĂCRĂMIOARA ELEFTERIU, NĂVODARI
SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
LE: Mă numesc Elefteriu Lăcrămioara, sunt născută la data de 28 august 1961, în localitatea Babadag, județul Tulcea. Am absolvit clasele I-VIII și liceale în aceeași localitate. Am urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, secţia Artă Cinematografică, Tulcea. Sunt absolventă a Universității „Andrei Şaguna”, Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din Constanţa. Am lucrat la Şcoala cu cls.I-VIII „Mircea cel Bătrân” din Babadag, din anul 1984 până în anul 2018, pe postul de secretar şef.
Am doi băieţi minunaţi care, la fel ca tatăl lor, au îmbrăţişat cariera militară. Valentin, lucrează în cadrul M.Ap.N şi Florin în cadrul M.I. Am absolvit şi alte cursuri: cursul de contabilitate generală, cursul de inspector resurse umane, cursul de operator introducere, validare şi recuperare date. Pe parcursul anilor am scris multe poezii si catrene care mi-au fost publicate în jurnale de Constanţa – Jurnalul Deputatului, revistă școlară. Una dintre poezii mi-a fost publicată în anul 1994, în ziarul ,,Jurnalul de Tulcea’’. Făcând parte din Cenaclul Literar „Verba Nova”, Salonul umoristic ,,Trident”, Cercul literar „Românul s-a născut poet” si „Clubul Artelor” din Constanţa, coordonate de domnul Constantin Cîrnici, am avut prilejul ca participările mele la concursuri începând cu anul 2000, să fie menţionate şi în ziarul constănţean „Telegraf “. Am participat la diferite concursuri din ţară, unde mi s-au acordat numeroase diplome. În luna iulie 2019 am participat la tabăra de vară și creație literară „Grai Românesc”, organizată de World Literature Academy- preşedinte, scriitorul Trandafir Sîmpetru. Motivată de toate aceste încurajări m-am hotărăt să deschid fereastra muzelor jucăușe. În luna septembrie 2019, în cadrul festivităţii de premiere de la Campionatul Mondial de Poezie, am lansat prima carte de poezii intitulată „GALOPÂND PRIN VIAȚĂ”. Am intitulat-o aşa deoarece în viaţă alergăm continuu parcă am fi la maraton. Sunt finalistă la Olimpiada Mondială de Poezie, Campionatul European şi cel Mondial de poezie, la concursul „Zbor spre desfrunzite stele”, unde mi s-au acordat diplome de excelenţă iar la Festivalul Internaţional de Literatură „Pana de aur” am obţinut „Premiul de Excelenţă în literatură”. Am trimis periodic poezii şi înregistrare voce la Radio Central Mexic. Sunt cuprinsă în DICŢIONARUL- World Poets Association și World Literatura Academy. Am participat la multe concursuri din ţară si străinătate fiind premiată cu premii de excelentă, menţiuni, diplome, medalii, distincţii. (Macedonia, Texas)
Sunt membră în Liga Scriitorilor Dobrogeni, Constanţa.
Sunt coautor în 30 de Antologii din ţară şi străinătate (Mexic, Canada).
În luna aprilie 2020 a văzut lumina tiparului cea de a doua carte de poezii, care cuprinde şi eseuri, intitulată: „FLOARE FĂRĂ PETALE”. Mă gândeam, dacă voi reuşi să public vreodată o carte, aşa o voi numi. Din cauza emoţiilor am uitat să-i dau acest titlu primei cărţi, dar nu am uitat la următoarea. Era visul meu. Un vis care s-a împlimit! Cu toate acestea scriu în continuare. Îmi place, scrisul mă delectează. Manuscrisele pentru următoarele două volume sunt gata, cuprind poezii, eseuri, proză scurtă şi urmează să fie trimise la tipar. Particip la multe activităţi literare: lansări de carte, festivaluri, olimpiade, concursuri, tabere.
Am fost invitată să public în multe reviste, dar momentan public în următoarele: „Dobrogea Culturală”, Liga Scriitorilor Dobrogeni – Constanța¬, „Eminesciana” -București, „Seniorii Tulceni”, „Steaua Dobrogei” (editată de Asociația Scriitorilor din judeţul Tulcea, AEGYSSUS).
SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
LE: Pasiunea pentru scris o am de copil. La şcoală mi-a plăcut mult literatura, îmi plăceau foarte mult compunerile. Aşa am dezvoltat o pasiune de a cocheta cu hârtia şi creionul. Este un talent nativ. În familie nu ştiu pe nimeni care să fi scris poezii.
SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
LE: Când muzele jucăuşe nu îmi dădeau pace mă conformam dorinţelor lor și începeam să scriu. Am scris multe poezii, nu credeam că le voi publica vreodată. În anul 1994 am îndrăznit să merg cu câteva la redacţia ziarului „Jurnalul de Tulcea” unde au fost apreciate. Atunci mi s-a publicat poezia „Unde eşti copilarie ?”. Nu am considerat că era un debut literar. Eram încântată că poezia mea a plăcut şi am prins curaj, aşternând pe hârtie, când aveam timp, gândurile si stările mele sufleteşti.
SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
LE: Da, este adevărat! De multe ori când aveam o anumită stare, când soarele răspândea minunat ale sale raze, când florile împrăştiau parfumul lor, mă refugiam în scris. Atunci vorbeam cu sufletul şi inima mea, cu viaţa, cu timpul, cu anotimpurile…
SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
LE: Când am publicat prima carte nu îmi venea să cred că este adevărat. Nu puteam să o las din mână. Imi era tare dragă. În acelaşi timp eram foarte fericită. S-a împlinit visul meu de ani şi ani! Mi-am dorit să scriu o carte, pentru copii mei, pentru familie, pentru mine să îmi demonstrez că pot. Copii mei ştiind cât de mult îmi doream acest lucru, în anul 2005 fără ca eu să ştiu, mi-au copiat pe o dischetă unele dintre poezii si le-au dus la o tipografie unde mi le-au legat într-o carte cu coperţi de piele grena, cu scris auriu, intitulată: „Gândurile tinereţii” – autor, Lăcrămioara Elefteriu. Mi-au oferit-o cadou de ziua mea. Nu pot exprima în cuvinte acea minunată surpriză. Nu puteam să cred! Reacţia mea de moment au fost lacrimile de bucurie, care curgeau şuvoi şi-mi picurau pe suflet.
SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
LE: Până anul trecut am locuit la casă, în oraşul în care m-am născut. Îmi plăcea să scriu dimineaţa. Muzele mă aşteptau nerăbdătoare pe leagănul din curtea casei. Când vremea era nefavorabilă, stăteau pe spătarul scaunului ergonomic sau pe fotoliu, unele chiar picior peste picior, gustând din ceaşca mea cu cafea. Acestea erau locurile mele preferate şi ele ştiau asta. Oricum mă însoţeau peste tot. Acum locuiesc în oraşul Năvodari, la bloc şi mă aşteaptă pe fotoliul din sufragerie, cu cafeaua aburindă, dornice să începem scrisul. Uneori scriu mai mult, alteori mai puţin şi de cele mai multe ori când recitesc trebuie să modific ceva. Cred că tuturor colegilor de condei li se întâmplă asta. În primul rând mă gândesc la cititori. Cititorului trebuie să îi placă ce citeşte. De foarte multe ori mi s-a spus că se regăsesc în poeziile mele. Şi îmi place să aud asta.
SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
LE: Am o activitate literară puternică pe parcursul anilor, dar până în anul 2019 nu s-a finalizat cu carte tiparită din diferite motive. Am două volume publicate până în acest moment şi am finalizat manuscrisele pentru încă două, urmând să le trimit la tipar.
SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
LE: Particip la foarte multe concursuri din ţară şi străinătate, la antologii, tabere literare, lansări de carte, festivaluri – Campionat European, Mondial, Olimpiade, răspund la diferite activităţi organizate de Casa de cultură din localitate. Da, cred că se pot câştiga bani din scris, cu toate că în ziua de astăzi este foarte greu. Eu nu m-am gândit că aş face bani din asta. Când cineva mi-a spus să încerc să le vând pentru a face bani pentru următoarea tipărire, m-am gândit că are dreptate. Dar mi-a plăcut să le ofer prietenilor, rudelor, colegilor de condei când ne întâlneam la diferite activităţi literare.
SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata
LE: Am tipărit cărţile la „Editura Liric Graph”. O consider preferată pentru că am pornit cu ea, cărţile au fost tipărite repede, mi-au plăcut şi îmi place să fiu constantă. Iar domnul director Trandafir Sîmpetru a fost cel care m-a îndemnat să continui, să am încredere în mine. Pentru asta tot respectul meu, îi mulţumesc! Sunt înscrisă în grupurile literare administrate de dumnealui, particip la festivalurile internaţionale, concursurile şi antologiile coordonate de dânsul.
SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
LE: Particip la foarte multe evenimente literare. Am fost membră în Asociația Scriitorilor din judeţul Tulcea, AEGYSSUS, până mi-am schimbat domiciliul. Acum sunt membră în Liga Scriitorilor Dobrogeni, Constanţa. În anii trecuţi am făcut parte din Cenaclul Literar ”Verba Nova”, Salonul umoristic ,,Trident”, Cercul literar „Românul s-a născut poet” și „Clubul Artelor” din Constanţa, coordonate de domnul Constantin Cîrnici.
SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
LE: Aveţi dreptate, se scrie foarte mult. Există piaţă de desfacere, dar după cum am spus am oferit cărţile mele cadou. Eu scriu poezii pentru toate vârstele. Îmi place foarte mult să scriu poezii pentru copii, chiar mi se par cele mai uşoare. Cu toate acestea nu am scris foarte multe. Încerc să le diversific. Foarte mulţi dintre prietenii cititori mi-au spus că se regăsesc în ceea ce scriu. Majoritatea poeziilor mele sunt scrise din suflet pentru suflet.
SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
LE: Am foarte mulţi prieteni cititori care îmi urmăresc activitatea literară pe Facebook. Postez din poeziile sau eseurile scrise, dar multe le păstrez doar pentru carte, ca să aduc şi noutăţi, să fie captivaţi cititorii atunci când citesc. Deseori sunt întrebată unde pot găsi cărţile mele. Acum nu mai am, ar fi trebuit să tipăresc mai multe. Când vor ieşi următoarele de la tipar voi anunţa şi vedem atunci. Nu ştiu acum ce să vă spun.
SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
LE: Da şi nu! Scrisul îmi face foarte bine. Este o recreere pentru mine, pentru sufletul meu. Poezia mea de regulă îmi trădează stările sufleteşti. Recunosc, am o fire sensibilă. Scriu ce simt, diferite stări, emoţii, dar ele rămân acolo… în suflet. Mă bucur când finalizez o poezie sau un eseu. Sunt ca un copil care şi-a terminat cu brio lucrarea de control. Când reuşesc să termin un manuscris sunt tare fericită. Este un alt vis împlinit!
SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
LE: Cred că ele mă aleg pe mine. Uneori mă inspiră o imagine, o floare, o frunză, picătura de rouă, soarele, cerul, fulgul de nea, vântul, stropii de ploaie, un porumbel care stă la fereastră, o albină, un greiere, o melodie, un cuvânt, o stare…
SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
LE: Nu, nu m-am gândit niciodată. Am făcut pauze, dar să renunţ la scris, nu. Scrisul îmi umple sufletul de frumos! Finalizarea fiecărei poezii sau eseu este o bucurie pentru mine. Poezia e cântecul inimii, cum amintirile frumoase sunt diamantele sufletului.
SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
LE: Da, cred că elevii ar trebui să cunoască poezia contemporană. Avem scriitori valoroşi, care merită să fie cuprinşi în manualele şcolare, alături de cei clasici.
SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
LE: Să citească mai mult, să fie mai curajoşi, să aibă încredere în potenţialul lor, să se înscrie la concursurile literare. Să nu le fie ruşine să viseze… Visele pot deveni realitate!
SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
LE: De la un timp nu mai îmi fac proiecte de viitor. Îmi doresc (ca fiecare) viaţă cu zile senine, bucurii dar în primul rând sănătate!
SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
LE: Poate… puţin da! Cred că la marea majoritate ne-a dispărut puţin zâmbetul de pe buze. În ce priveşte activitatea literară, chiar mi s-a întâmplat să fac câteva pauze. Mă părăsise muzele mele jucăuşe, cum îmi place mie să spun, dar au revenit. Cu ajutorul lor, imaginaţia mea creeză diferite personaje, teme, etc…
SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
LE: În viaţă să nu spui niciodată „nu pot”. Chiar de este foarte greu, în gând să fie nelipsit cuvântul „trebuie”. Când îţi doreşti cu ardoare ceva, să ştii că uneori visele chiar se împlinesc. Visul meu, acela de a scrie o carte, s-a împlinit dar nu m-am putut opri, chiar am continuat să scriu mai mult. Când am încetat să îmi mai fac planuri de viitor, eu m-am refugiat în scris. Uneori întind mâna către cer să-i fur o privire. O rază plină de mister, în glob de cristal, s-o păstrez, să mă îndrume când creez. Mister în poezie să transmit, cititorilor să le mulţumesc frumos, pentru popas din timpul preţios!
Vă mulţumesc şi vă doresc succes în toate proiectele dumneavoastră!
Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.