Ne aflăm în continuare de față cu niște scălămbăieli anarhice. Cei ce nu doar că nu au nu stofă, nici măcar un tercot, un tergal, o stambă, ceva, de om de stat sar cu gura, că aici au vocație, contra a ce, luând ca reper națiunile vestice în rândurile cărora pretindem că ne dăm interesul să fim, era civilizat, legitim și obligatoriu să facem: funeralii naționale pentru un fost președinte al României.
Nici azi nu le tace gura furibunzilor naționali, deși au trecut deja câteva zile de când un președinte ce s-a bucurat de respectul cancelariilor lumii dar este denigrat în propria-i țară nu mai incomodează pe nimeni. Creștinește, moartea lui trebuia să oprească torentul urii politice anarhice, dar la noi politica și bizantinismul întârziat se completează reciproc și se însuflețesc succesiv, progresiv, vulcanic…!
Parcă luam de modele democrațiile vestice moderne, civilizate… Unde au mai văzut guralivii opt la sută puși pe automat ce s-a întâmplat și se întâmplă la noi? În America, defunctul președinte Richard Nixon, fusese acuzat de crime împotriva umanității în legătură cu ordinul genocidului din Cambodgia sau cu războiul din Vietnam, mai imputându-i-se și Scandalul Watergate, afinități și legături cu regimuri comuniste, cum ar fi cel de la București, precum și multe altele, dar totodată i s-au recunoscut meritele și i s-a acordat respectul cuvenit unui președinte cu un număr dominant de voturi în spatele său. La noi optzeci și cinci la sută din voturi nu sunt destule ca să încuie gura răcnitorilor naționali și să admită că funeraliile naționale sunt prevăzute în lege și datină, nu există ca apă la moară pentru provocarea de scandal la dispoziția și compatibilitatea de factură haiducească.
I-ați văzut pe foștii președinți americani în viață, dar absolut toţi, împreună cu soțiile, oameni civilizați și cu respect față de legea de căpătâi a Americii și propria moralitate aliniați la un ceremonial de comemorare a președintelui american defunct?! Dacă nu, uitați-vă și vedeți-i, poate că vi se ridică pielița de pe ochi și vi se dizolvă pe cerul gurii catranul…!
Iar mai pe urmă încetați jubileul reluării țării înapoi, că tot de la voi v-ați luat-o, n-a fost niciodată în altă parte…, voi jucați cu țara ping-pong la perete, nici cunoscând jocul, nici având abilități pentru el – de fiecare dată câștigă peretele…! Nu am cu nimeni nimic, dar și eu trăiesc pe lumea asta. Nu incomodez pe cineva, n-am incomodat niciodată, nu vreau țara că n-a fost, nu este și nu va fi a neamului meu, este a toate neamurile pământene ale acestui tărâm sud-est european în care-s ițite bătrâne vițe bizantine cu apetit războinic. M-am săturat de atâta ură, n-am unde pleca să nu mai văd, să nu mai aud, eu nu am o țară a mea, eu împart țara aceasta cu toată națiunea română, respectând drepturile și libertățile fiecăruia, câtă vreme nu sunt anarhice.
Aveți dreptul la preferințe, puteți fi suporteri de galerie națională opt la sută, dar mai existăm și noi ceilalți pe aici. Noi, care nu jubilăm că ne taie în carne vie noua orânduire, noi care votăm altfel, noi care suntem oameni mai liniștiți, mai în banca noastră, noi care nu ne luăm înapoi de la noi ceea ce este al tuturor, noi ceilalți ce suntem cam prea mulți ca să ne calce în picioare și să ne jignească permanent puținii…! Să se ia aminte de către cine pune mintea să lucreze: opt la sută nu au câștigat nicio alegere, iar președintele actual nu este al lor, este și al lor, dar în primul rând este al României.    Nicio țară netotalitară nu este zidită niciodată din opt la sută, nici chiar din nouăzeci și nouă virgulă nouă la sută, o țară integrează sută la sută națiunea.
O fărâmă de decență ar fi binevenită. Fiți sănătoși cu toții acolo unde trăiți fiecare, respectați rânduiala și autoritatea locului, cătați-vă de grija voastră fiecare pentru sine, lăsați avântul abia acesta comunistoid, uneori fascistoid al falsului amor de țară, lăsați să-și poarte fiecare de grijile sale, să creadă liber, să voteze liber, să trăiască liber cum a crezut și votat. Nu mai dați buzna pe partea carosabilă a sufletelor tuturor, lăsați țara că se apără și vindecă pe cale naturală și istorică, nu încătușată interminabil în irealitate și răzmeriță, nu târâtă pe dâra jocurilor de interese și manipulărilor politice. Fiți bineveniți acasă, dar aici trebuie să respectați rânduiala și autoritatea de aici precum și pe noi, cei rămași dintotdeauna și pentru totdeauna să le respectăm mai înainte și mai presus de toate și de toți.
Faceți gălăgie câtă vreți care și unde vreți, dacă vi se dă voie, dar mai suntem și noi colea, noi, cei mai mulți decât opt la sută și avem nevoie de liniștea pe care cu preț scump ne-o plătim și ne-o statornicim în casa noastră, în sufletul nostru, în morala noastră, în fapta noastră, în vrerea noastră.
Alegeți țara care vă permite să vă comportați cum vă este caracterul și îndemânarea, n-am și nici nu pot să am nimic contra, dar pe țara aceasta lăsați-o în pace, că nu e a voastră…, e a tuturor românilor, vă spun a nu știu câta oară…! Cât vă credeți de înțelepți, de eroici, de cinstiți, de buni, de frumoși ca să vi se pară că sunteți în dreptul și puterea de a dirija țara pe care vi se pare mereu că o tot luați înapoi? De unde și până unde vi se năzare vouă că sunteți demni a ne fi învățători?! Ce știință, ce experiență, ce probe, ce drept aveți să vă suiți în capul nostru, să vă vârâți în sufletul nostru și să ne cârmuiți destinele?! Da ia mai bine vedeți-vă voi de ale voastre că noi nu ieșim la drumul mare contra voastră și ne vedem de ale noastre. Sunteți prin forța împrejurărilor opt la sută? Sunteți…! Păi aveți firimitura de opt la sută, partea cea mare nu vă aparține că nu e firimitură, e cuminecătură aproape întreagă, știrbită într-un colț și e pentru oameni cuminți, nu pradă pentru răcnitori și uli politici.
Am ajuns din cauza dihoniei naționale să am puțini prieteni, tot mai puțini. Chiar și dintre cei dintotdeauna nu-i mai am pe toţi. Parcă a dat strechea în unii. Dacă nu răcnesc și eu și nu batjocuresc până și pe morți, sunt tăiat din lista celor plăcuți, de sorginte pădurească preumană. Oamenii aceștia cu evoluție etică și morală personală, detașată în egocentrism și aroganță – nu vreau să spun înfrânată, cum se exprimă ei în legătură cu noi – nu agreează decât comunicarea cu bâte, strâmbături, răcnete, mârâituri tribale, ca în vitrinele cu mulaje preistorice. Fie sănătoși, eu am coborât la șes, pe câmpia cu flori sălbatice, sublime, am părăsit jungla cu oameni sălbatici…!
Adio prieteni neprieteni, oameni suboameni, nu aparțin gălăgiei, vieții agitate, castei bătăușilor verbali și fizici, comunicării vulgare…! Faceți politică politrucă, scandaloasă până vă curge sânge din nas. Eu nu spun că le știu pe toate, ca voi, eu nu spun că sunt stăpânul adevărului, ca voi, eu nu spun că sunt fascicol de laser, de drept ce-aș fi, ca voi, eu nu spun că sunt mântuitor de bun ce-aș fi, ca voi însă eu spun să vă dați din calea mea că merg pe ea nu dau năvală…!

P. s.: Un la fel de cuvenit respect fostului președinte al României Traian Băsescu, precum a acordat domnia sa defunctului președinte Ion Iliescu în zilele-n care necuviința altora a dovedit ură, lipsă de respect față de Constituție, lege, datină și morală umană și creștină. Gestul fostului președinte Traian Băsescu arată normalitatea și onoarea unui comportament de președinte: a prezentat la catafalcul defunctului omagiul său și a comunicat un mesaj Remember precum și compasiunea sa față de îndurerata soție Nina Iliescu și apropiați. Întreagă și dreaptă apreciere pentru atitudinea sa și mesaj: „Condoleanţe Doamnei Nina Iliescu, celor care i-au fost apropiaţi şi respectul cuvenit memoriei Primului Preşedinte Ales al României.”

1. (Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

Scălămbăileli tribale, vremuri anarhice/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 august 2025