Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală Foaie periodică,  gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXI(2021),  nr. 447(1 –15 Iunie)

Scrisoare pastorală Foaie periodică,  gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXI(2021),  nr. 447(1 –15 Iunie)

Dragii mei enoriași! Hristos S-a-nălțat!

Scrisoare către Eminescu(XIII).

Bădie Mihai!

Citesc și recitesc Doina Măriei-tale și descopăr de fiecare dată noi valori. Parcă n-ai scris-o pentru vremea ta, ci pentru vremurile dintotdeauna pe care le-a străbătut Neamul nostru românesc. Încerc să mă situez cu mintea în diferite epoci, în diferite provincii românești, să iau în calcul realitățile de atunci și de acolo și de fiecare dată îmi dau seama că Doina Măriei-tale este mai actuală ca oricând. Este a noastră, a tuturor celor ce simțim și gândim românește din toate vremurile și din toate locurile. Mereu găsesc noi variante ale acestei nestemate, ceea ce dovedește cât de mult s-au temut de ea mai marii vremii. Care mai de care au cenzurat-o, au ciopârțit-o, ca s-o facă mai blândă, mai puțin revoluționară. Ea a rămas, totuși, sabia care a pătruns până în inima vrăjmașilor Țării și Neamului românesc.

Toată istoria însângerată a Basarabiei și Bucovinei, cu toate nedreptățile strigătoare la cer, cu toate dislocările și siberiile înghețate, cu toate colonizările de populații străine, cu toate lacrimile, rugăciunile și blestemele mamelor, soțiilor, surorilor și iubitelor, cu toate scrâșnetele de durere și de ură ale moldovenilor răstigniți pe crucea Istoriei sunt concentrate în versurile Doinei tale: De la Nistru pân’ la Tisa/Tot românul plânsu-mi-s-a,/Că nu mai poate străbate/De-atâta străinătate/Din Hotin şi pân’ la Mare/Vin Muscalii de-a călare,De la Mare la Hotin/Calea noastră ne-o aţin/Şi Muscalii şi Calmucii/Şi nici Nistrul nu-i îneacă/Săraca ţară, săracă!

Toată drama învățământului românesc devenit teren experimental pentru toate metodele pedagogice din lume, cobai pentru toți miniștrii și neaveniții, străin de sufletul, mentalitatea, interesele și nevoile românești sunt reflectate în versuri precum acestea: ,,Din Boian la Cornu Luncii/Jidoveşte-nvaţă pruncii/Şi sub mână de jidan/Sunt românii lui Ştefan.”

Toată truda de-o viață, toate economiile făcute cu privațiuni și cu abstinențe pe care numai sfinții și le permiteau au fost înghițite de jocuri financiare regizate din umbră de rechini ai vremii noastre. Denumiri precum ,,inflație”, ,,devalorizare”, ,,denominalizare” și altele asemenea, au făcut ca să ne trezim peste noapte că nu mai avem nici bani pentru cruce și colivă. Asta la nivel de individ. La nivel de țară situația a fost și mai dramatică. Coloși industriali, care produceau mărfuri, pe care le exportam în toate colțurile lumii, au fost dați la fier vechi. Produceam un tractor la fiecare opt minute, câte un autoturism la fiecare cinci minute, produceam utilaj petrolier de extracție și rafinare pentru noi și pentru tot Orientul, mobilă de lux pentru toate categoriile sociale, produceam din toate cele necesare pentru consumul intern și pentru export. Aveam pământ roditor, capabil să hrănească toată Europa! Eram singura țară fără datorii externe, cu bănci solide, pregăteam înființarea unei bănci mondiale…. S-a ales praful de toate! Au dreptate versurile tale, când spun despre român ,,Că-ndărăt tot dă ca racul/Fără tihnă-i masa lui/Şi-i străin în ţara lui.”

Am vândut pe nimic bogățiile țării, minereuri, petrol și gaze, bogățiile solului, pădurile, terenurile arabile, unitățile strategice, vitale pentru independența unui popor. Austriecii n-au picătură de petrol în subsolul lor, dar îl iau pe-al nostru, îl rafinează la ei sau în rafinăriile noastre și ni-l vând apoi ca benzină și motorină la prețuri enorme. În 1979 am cumpărat o Skoda cu 28.000 lei; acum, cu acești bani nu pot cumpăra o jumătate de litru de motorină! Ne-a dat Dumnezeu gaze naturale în Transilvania și-n Marea Neagră; ne-am grăbit să le vindem ungurilor, ca să avem de unde le cumpăra apoi! Apele noastre produc curent electric la un preț derizoriu; minele produceau cărbune suficient ca să funcționeze termocentralele și să dea curent electric suficient pentru țara noastră. Au venit ,,băieți deștepți cu gulere albe” de afară, au cumpărat curentul la prețuri mici și ni-l vând acum cu prețuri înspăimântătoare. Curentul produs de români îl vând românilor cehii, italienii și cine știe ce alți venetici. Noi nu eram în stare să-l vindem! La un moment dat, am făcut socoteala că, pentru a achita curentul consumat într-un an, îmi trebuie prețul a zece porci….! Este exact ce spuneai tu, Bădie: ,, Din Braşov pân’la Abrud/Vai ce văd şi ce aud/Stăpânind ungurul crud/Iar din Olt până la Criş/Nu mai este luminiş/De greul suspinelor/De umbra străinilor,/De nu mai ştii ce te-ai face,/Sărace român, sărace!”

Ne pleacă afară floarea satelor și orașelor românești, tinerii și copii. Ne piere neamul de la un an la altul. Suntem tot mai puțini, tot mai îmbătrâniți, tot mai neputincioși. Nu mai găsești oameni să sape groapa unui mort! Nu mai este mână de lucru calificată. Vedem tot mai des la muncă pe șantierele noastre oameni veniți de la mii de kilometri, din Orientul Apropiat și cel Îndepărtat. Cei mai mulți vin din zone de război, vin cu moartea-n spinare și cu speranța-n suflet.  Aceștia vor fi, probabil, locuitorii de mâine ai țării noastre, ,,românii”. Alături de ei vine o altă categorie: afaceriști, patroni, bancheri, învârtiți, aventurieri. Nu știu cum se face, dar vin cu pingelele rupte și pleacă gemând sub sacii plini de bani. Aș da exemplu aici Firma Bechtel, care ne-a pricopsit cu autostrada ,,Transilvania”, ne-a luat bani grei și dusă a fost, iar noi am rămas cu degetul în gură. Și am avut și noi reprezentanți, juriști, politicieni, oameni cu răspundere ca să semneze contractele! Of, of, of! Versurile tale, Bădie, rezumă totul: ,,De la Turnu-n Dorohoi/Curg duşmanii în puhoi/Şi s-aşează pe la noi; Şi cum vin cu drum de fier/Toate cântecele pier/Zboară paserile toate/De neagra străinătate/ Numai umbra spinului/La uşa creştinului/Codrul geme şi se pleacă/Şi izvoarele îi seacă/ Săraca ţară, săracă!”

Blestemai, Bădie, căci îți era sufletul plin de obidă și de durere, când vedeai veneticii cum sug vlaga țării și a neamului tău. Blestemele tale sunt mai actuale ca oricând, schimbând doar destinatarii: Cine ne-a adus jidanii/Nu mai vază zi cu anii/Şi să-i scoată ochii corbii/Să rămâie-n drum ca orbii/Cine ne-a adus pe greci/N-ar mai putrezi în veci/Cine ne-a adus Muscalii/Prăpădi-i-ar focul jalei/Să-l arză, să-l dogorească/Neamul să i-l prăpădească,/Iar cine mi-a fost mişel/Seca-i-ar inima-n el,/Cum duşmanii mi te seacă/
Săraca ţară, săracă!”

Speranța tu ți-o pui în înaintași, în Măria-sa Ștefan cel Mare și Sfânt. Altfel spus, ți-o pui în Istorie. Și bine faci. Numai poporul care-și cunoaște istoria, lupta și speranțele înaintașilor, numai poporul care a învățat de la străbuni că victoria e posibilă, că toți marii coloși ai vremii nu sunt decât uriași cu picioare de lut, că în unitate și perseverență stă puterea unui neam, va putea învinge. Atâta vreme cât marii eroi ai Neamului ne sunt călăuze prin vreme și rugători la tronul ceresc,  ne simțim mai puternici, mai uniți și speranțele izbucnesc ca un vulcan. Tocmai de aceea dușmanii Neamului de aproape și de departe devin alergici când vine vorba de istorie, caută s-o falsifice, s-o amestece cu istoria altora, să scoată din manuale marile figuri ale trecutului nostru și să introducă paiațe sclivisite, care au avut ,,succesuri” de trei parale. Istoria a fost și va rămâne, alături de Biblie, cartea noastră de căpătâi, din care vom sorbi apa vie a puterii în lupta pentru dreptate socială și independență națională. Aș tot rosti versurile Domniei-Tale, Bădie: Ştefane, Măria ta,/Lasă Putna, nu mai sta,/Las’ arhimandritului/Toată grija schitului,/Lasă grija gropilor/Dă-o-n seama popilor/ La metanii să tot bată,/Ziua toată, noaptea toată,/Să se-ndure Dumnezeu/Ca să-ţi mântui neamul tău…/Tu te-nalţă din mormânt/Să te-aud din corn cântând/Şi Moldova adunând/ Adunându-ţi flamurile/Să se mire neamurile!”

Optimist erai, Bădie, când afirmai că: ,,De-i suna din corn odată/Ai s-aduni Moldova toată/De-i suna de două ori/Vin şi codri-n ajutor;/De-i suna a treia oară/Toţi duşmanii or să piară/Daţi în seama ciorilor/Ş-a spânzurătorilor/Ştefane, Măria Ta,/Lasă Putna, nu mai sta/Că te-aşteaptă litvele/Să le zboare tigvele/Să le spui molitvele/Pe câţi pari, pe câţi fuştei/Căpăţâni de grecotei/Grecoteii şi străinii/Mânca-le-ar inima câinii/Mânca-le-ar ţara pustia/Şi neamul nemernicia!”

Unde mai sunt, Bădie, românii tăi, românii lui Ștefan, ca să se mai ridice toți ca unul să-și apere Țara și ființa? Sunt risipiți în lumea toată, ca puii de potârniche! Unde sunt codrii care sperai că vor da ajutor luptătorilor? Munții sunt bărbieriți zi de zi de mii și mii de hectare de pădure, fără ca cineva să se sinchisească! Greu a fost și este greu, Bădie! Dumnezeu știe cum o mai fi în viitor. Ne mângâiem Țara cu dufetul nostru și cu versurile Măriei-Tale: ..Cum te pradă, cum te seacă,/Săraca ţară, săracă!”

Cu bine, Bădie, pe curând!

*

Cuvinte duhovnicești. Din scrierile Sfântului Tihon din Zadonsk selectăm câteva cuvinte grupate sub titlul Roadele pomului:  ,,Mergând prin livadă, ajungi să înțelegi că nu poți cunoaște pomii altfel decât gustând din rodul lor. Asemenea să cugeți și despre oameni. Mulți se numesc pe sine creștini. Însă creștinul adevărat nu se vădește altfel decât prin credința cea dreaptă și prin dragoste. Semnele ce mărturisesc despre un creștin adevărat acestea sunt: el este plin de dragoste, smerit, răbdător, milostiv și binevoitor. Și precum mulți dintre pomii unei livezi aduc roade plăcute la înfățișare, însă atunci când le guști pricepi îndată că nu sunt bune de nimic, asemenea și mulți dintre oameni sunt buni numai părelnic: vorbesc domol, blând și liniștit, postesc și se roagă mult, însă îndată ce te atingi de ei, se dovedesc a fi amari prin roadele lor, căci sunt plini de ură, pizmă, răutate și neîndurare și de aceea prin firea lor ei se aseamănă cu pomii cei răi care dau roade rele. Tocmai despre acestea grăiește Domnul: „Nu este pom bun care să facă roada rea și nici, dimpotrivă, pom rău care să facă roadă bună. Că fiece pom după roada lui se cunoaște” (Luc., VI, 43-44). Nu e defăimat aici postul sau rugăciunea, însă acestea nimic nu sunt fără dragostea creștină; nu este defăimată în sine nici vorba lină, blândă și liniștită, însă fără roada dragostei ea nu este decât viclenie și fățărnicie. Nu doar cuvintele, ci faptele împreunate cu vorbe line, blânde și tihnite îl vădesc pe creștinul cel bun. De aceea, trebuie să purtam înlăuntrul nostru adevăratul duh creștin și să ne străduim neîncetat să-l dobândim. Și în chipul acesta, dacă binele va fi întru noi, el va răzbate și în afara noastră. Astfel, după cuvântul lui Hristos, „omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale scoate cele bune”.

*

In memoriam: Vasile Vetișanu(I). Vasile Vetișanu(1835-2012) a fost cercetător științific, director al Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei Române(1990-1992), senator (1992-1996) și deputat (1996-2000) în Parlamentul României. L-am cunoscut la un simpozion, la Botoșani, în zilele de 18-20 noiembrie 1982. M-am nimerit în cameră la hotel cu dânsul și cu Domnul Popa Gheorghe, muzeograf la Mausoleul din Mărășești. Abia a doua zi le-am aflat numele. Era seara, eram obosiți de drum și am discutat puțin.

A doua zi, pe 19 noiembrie, la ședința festivă de deschidere, după ce au vorbit oficialitățile, a vorbit Domnul Vasile Vetișanu  despre cultura populară. A fost magistral, deși în anumite momente părea cam timid.

A urmat masa, pe care am luat-o la cantina Liceului Sanitar din Botoșani. Masa a fost cam sărăcuță. Am stat împreună cu Domnul Vasile Vetișanu, cu Domnul Prof. Gheorghe Hrușcă și Domnul Prof. Filaret Aprotosoaie. Ultimii erau pensionari, unul din Vlădeni și altul din Săveni, județul Botoșani. Bătrânii au început să spună amintiri despre Nicolae Iorga. Aflând că mă ocup de așa ceva, mi-au luat adresa și m-au asigurat că-mi vor scrie acasă. Domnul Vasile Vetișanu ne-a vorbit despre valoarea inestimabilă a etnoistoriei și despre necesitatea unor studii mai ample. I-am vorbit de proiectul meu privind Cronica nescrisă a românilor și a rămas foarte impresionat. Mi-a recomandat să nu coroborez documentul etnoistoric cu cel istoric, deoarece aș fi tentat să mă ghidez după cel istoric și să denaturez pe celălalt. Documentul etnoistoric trebuie să rămână ceea ce este, fără nici un compromis din afară. El constituie un auxiliar pentru studiul istoric și ca atare trebuie lăsat să-și spună cuvântul. Bătrânii mi-au recomandat pe Doamna Smith din Botoșani, pensionară, care, la tinerețe, a fost foarte apropiată lui Iorga, făcându-i în special traduceri.

La cantina Liceului Sanitar, seara, a avut loc banchetul. A fost mâncare bună, la care s-a adăugat țuică și vin. Vinul era negru, puțin acrișor, dar băubil, adus de undeva de la țară, ,,din cel mai nordic sat al țării”, cum țineau să precizeze gazdele. Cred că s-au băut mai bine de 50 litri. Eu însumi am băut, ca niciodată, câteva pahare, dar nu am simțit că m-aș fi îmbătat. Doar buna dispoziție era pe fețele tuturor. S-au ținut scurte discursuri. Eu eram doar cu Domnul Vetișanu la masă. Aveam acolo trei pahare, unul fiind al lui Scipione Bădescu(1848-1904), de care vorbise Domnul Vasile Vetișanu. Când le terminam pe ale noastre, îl împărțeam ,,frățește” pe al lui Scipione. Am aranjat cu Domnul Vetișanu să realizăm un Microdicționar de înțelepciune românească. A fost entuziasmat de idee și s-a alăturat propunerii mele de a colabora. A luat cuvântul și a vorbit despre rolul simpozionului în cimentarea ideii de unitate sufletească între membrii participanți. A fost îndelung aplaudat.

Domnul Vasile Vetișanu mi-a povestit că are în Sălaj casa părintească în care locuiește maică-sa și că aproape săptămânal se duce pe acolo, fiind strâns legat de locurile  natale.

A doua zi, pe 20 noiembrie, după ce am vizitat de dimineața câteva biserici din Botoșani, l-am întâlnit pe Domnul Vasile Vetișanu și ne-am dus la restaurantul ,,Rapsodia”, unde am servit câte o omletă și câte o cană cu ceai. I-am povestit de ghinionul cu Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”. Mi-a spus că Academia de Științe Sociale și Politice se va desființa în curând. A fost și este un paravan, în spatele căruia mulți faliți ai zilei își umpleau buzunarele cu parale. Academia aceasta nu a produs nimic solid în cultura românească, iar pe de altă parte mai avem Academia Română, care, dacă s-ar bucura de atenția cuvenită, ar putea face lucruri mari. Atitudinea patriarhului față de mine denotă faptul că e atât de strâns în laț, încât nu poate hotărî nimic din proprie inițiativă. Totul i se dictează de către organul politic, iar el devine o marionetă. O lucrare de genul acesta făcută de mine ar pune în circulație niște valori ale culturii bisericești și asta nu trebuie să se întâmple. Pe de altă parte, ar încuraja tineri teologi la munci serioase și asta iar deranjează. A fi episcop cu demnitate în ziua de azi  e lucru rar(…)(Va urma).

*

File de jurnal – 7 sept. 1982(I). ,,Pictorul Ivănescu a avansat mult cu lucrarea. Cred  că-n seara aceasta termină de restaurat pictura în biserică, rămânându-i de făcut pictura din nou la catapeteasma construită de curând. Din punct de vedere estetic, a realizat o lucrare bună. Culori vii, tonuri bine strunite, lumini și umbre, fețe expresive, totul dovedește o mână exersată. Nu a fost până acum centimetru pătrat, pe care să nu pună pensula. A fost aproape o pictură ,,din nou”. Păcat că nu a fost corect în ceea ce privește chituirea crăpăturilor și materialele folosite. E dureros să știi că avariile tencuielii au fost acoperite de culoare și cu asta basta! Lumea e foarte mulțumită. I-am asigurat în fiecare zi salahori. Nimeni nu mi-a spus că nu vrea sau că nu poate să vină. În Malovăț este o atmosferă generală foarte favorabilă la adresa mea. Satul însuși participă la bucuria realizării.

Ieri-noapte am plecat la Timișoara, ca să dau comandă pentru un policandru cu 40 de brațe, zece sfeșnice mici și două mari. L-am găsit doar pe Domnul Inginer Mircea Mughiuruș. M-am tocmit cu el și mi-a promis că-mi va executa întreaga lucrare la prețul de 14.000 lei. Este un preț convenabil, având în vedere greutatea execuției modelului ce l-am stabilit.  Am cumpărat anvelope și camere pentru mașină și i le-am lăsat tot dumnealui să mi le aducă. I-am dat 1.000 lei acont pentru lucrare.

Azi au venit la mine moldovenii, care mi-au lucrat la Malovăț luna trecută. Au găsit minimum de plumb și vor să înceapă vopsirea acoperișului și văruirea exterioară. Cer 4.000 lei pentru toată lucrarea, din care 1.000 se reține pentru impozit. Sunt de acord și mâine vor începe lucrul. Le-am dat 400 lei pentru 30 kg minimum de plumb și 10 l in fiert.

M-am întâlnit cu Domnul Andronie Vișan. M-a felicitat pentru Coloana Infinitului și mi-a spus că-mi va face o recenzie în ,,Viitorul”.

L-am întâlnit vineri pe Domnul Sevastian Manolea. A pierdut cererea mamei mele adresată Consiliului de Stat pentru anularea amenzii. I-am bătut-o din nou la mașină și i-am trimis-o. Mi-a spus că va trebui să plătesc 100 lei la Consiliul Popular Malovăț, pentru ca lucrurile să se mușamalizeze. Mă chema la Botoșani, la un simpozion de demografie. Nu pot să mă duc.

La Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română” am mai organizat la material.

Ieri am fost la Timișoara și l-am vizitat pe Timotei Seviciu, episcopul-vicar al Mitropoliei Banatului. Mi s-a părut un om modest sub toate aspectele. Am discutat cu dânsul problema Bibliografiei mele. Este încântat de ideea realizării unei asemenea lucrări, dar îi este și lui teamă că nu mi-o vor publica. Mi-a promis că va vorbi despre aceasta și cu Roman Ialomițeanul, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Am trecut pe la redacția revistei ,,Mitropolia Banatului”. Am vorbit cu redactorul Țârnea. Mi-a spus că li s-au mai redus 200 pagini din cota anuală de hârtie rezervată revistei. În același timp, i s-a pus în vedere să promoveze materialele care privesc provincia respectivă, cât și autorii din zonă. Materialul meu va rămâne pentru 1983. E  grea problemă publicarea!

Domnul Țârnea mi-a spus că Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, a fost mentorul fiilor președintelui țării în timpul studiilor lor la Londra. Chiar și numai pentru aceasta ar avea șanse sigure cu prilejul unei eventuale candidaturi la postul de patriarh.

Am trecut pe la Muzeul Banatului. Am vorbit cu Domnul Vasile Dudaș, șeful secției de istorie a muzeului. Mi-a spus că volumul cu comunicările de la simpozionul de anul trecut are puține șanse să apară. Speră să țină anul viitor un simpozion cu P. S. M. D. R. – ul și poate că abia atunci vor alege materiale pentru un volum. În orice caz, m-a încredințat că lucrarea mea e bună și că atunci când se va ivi prilejul mi-o vor publica. Mi-a promis că mă vor invita la simpozion anul viitor.

   Miercuri am făcut înmormântarea lui Marin Curea din Colibași (71 ani). Părintele Iliescu e la examene. Ca dascăli am avut pe Dănică Băloi și pe moș Ion Bălan. Acesta a ,,călcat pe o sută de ani”, cum precizează dânsul. Se ține bine bătrânul. Citește  fără ochelari, merge destul de țanțoș și zice slujba fără poticnire.  Mi-a adus și trei documente din 1855-1858. I-am dat 100 lei. Mi-a spus: ,,- Să dea Dumnezeu să nu se termine bănuții în punga dumneatale niciodată!”

*

Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Mârza Simona din  București, fiică a satului Malovăț: 240 lei; Doamna Prof. Univ. Dr. Ana Sofroni din Chișinău din Rep. Moldova și Domnul Mocănașu Oprea din Tr. Severin: 200 lei; Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț și Domnișoara Prof. Dorina Coravu din Tr. Severin: câte 100 lei; Domnul Filip Florentin din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 90 lei; Domnul Screciu Adelin-Gabriel din Spania și Domnul Dima Vasile din Malovăț: câte 50 lei;

Domnul Cernea Mihăiță din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 105 lei; Domnul Surugiu Gh. Mihai din Malovăț a mai adăugat 60 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 170 lei. Domnul Sava Marius din Malovăț a achitat prima lui contribuție de cult: 60 lei.

Dumnezeu să le ajute tuturor!

*

Joi, 24 Iunie, de Sânziene, organizăm o acțiune caritabilă la Azilul de persoane cu handicap de la Șimian(MH). E vorba de 45 de persoane, cărora le vom asigura masa de prânz printr-o firmă de catering. Pe lângă mâncarea propriu – zisă, vom duce suc, apă minerală și fructe. Vom duce și haine. E vorba de pantaloni cu elastic și pulovere de trening, bluze de pânză, închise, fără nasturi. Nu se admit haine cu nasturi, curele, sfori etc. Persoanele respective sunt adulte, de peste 18 ani, bărbați și femei. Nu se admite mâncare cu oase, inclusiv carnea trebuie să fie tocată.  Dacă cineva binevoiește să doneze haine precum cele  menționate, este rugat s-o facă până la 22 Iunie.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale astfel: Proverbul și Religia, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXXI(2021), nr. 7793(27-28 febr.), p. 9;  nr. 7798(7 mart.), p. 9; nr. 7804(13-14 mart.), p. 9; nr. 7808(20-21 mart.), p. 13; nr. 7813(27-28 mart.), p. 13; nr. 7818(3-4 apr.), p. 13; nr. 7823(10-11 apr.), p. 13; nr. 7828(17-18  apr.), p.  13; nr. 7833(24-25 apr.), p. 13;  nr. 7838(1-2 mai), p. 13; nr. 7841( 8-9 mai), p. 13; nr. 7846(15-16 mai), p.  13; nr. 7851(nr. 22-23 nr. 7856(29-30 mai), p. 13; nr. 7864(12-13), iun.), p. 9; nr. 7869(5-6 iun.), p. 9; Ofertă de carte – mai 2021, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 13 mai 2021(http://bentodica.blogspot.com); ,,Scrisoare pastorală” – 446, pe pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 5 iun. 2021(http://bentodica.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 7 iun. 2021, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 16 iun. 2021, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Recviem pentru Tudor Vladimirescu, în ,,Națiunea”, București, 9 iun. 2021, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro/2021/06/09/recviem-pentru-tudor-vladimirescu); Morții din vise, în ,,Observatorul mehedințean”, Tr. Severin, an. XIII(10 iun.), p. 11; Tudor Arghezi și Premiul Herder, în ,,Națiunea”, București, 12 iun. 2021, ediție on-line(https://ziarulnatiunea. ro/category/ firea-romanilor); Duhul Apocalipsei, în ,,Art-Emis”, Rm. Vâlcea, an XI(2021), nr. 45 (1.127) / 13 iun., ediție on-line (https://www.art-emis.ro); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 13 iun. 2021(http://bentodica.blogspot.com);  Vacile stăpânirii, în ,,Art-Emis”, Rm. Vâlcea,  an. XI(2021), nr. 46 (1.128), 16 iun., ediție on-line (https://www.art-emis.ro); Idolii vremii noastre(I), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XIII(2021), nr. 1083(17 iun.), p. 12.

*

Simpozion. În zilele de  3-6 iunie a avut loc Ediția a XIV-a a Simpozionului Internațional ,,Mehedinți. Istorie, Cultură și Spiritualitate, organizat de Episcopia Severinului și Strehaei. Simpozinul a avut trei etape. Prima etapă s-a desfășurat on-line în zilele de 3-4. În această etapă au prezentat comunicări pe teme diverse ierarhi, profesori universitari, cercetători și oameni de cultură din țară și străinătate. Preotul Dvs.  a susținut comunicarea Aspecte istorice și politic-sociale reflectate în proverbele românești. Etapa a  II-a s-a desfășurat în ziua de 5 iunie, la Mănăstirea ,,Sf Treime” de la Cerneți. La ea a luat parte Prea Sfințitul Episcop Nicodim, Domnul Ministru Virgil Popescu, profesori universitari de la Craiova și București, ofițeri și oameni de cultură. Etapa a fost dedicată lui Tudor Vladimirescu cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la asasinarea lui. Episcopia Severinului a realizat în curtea mănăstirii, pentru acest moment aniversar, un mormânt de marmură gol, cu cruce de marmură, închinat lui Tudor Vladimirescu. Toate comunicările prezentate au fost dedicate lui Tudor Vladimirescu. A fost o sesiune de înaltă ținută științifică. Preotul Dvs. a prezentat comunicarea Lucrări mai puțin cunoscute dedicate lui Tudor Vladimirescu apărute în ultima vreme. A fost o bucurie să prezint cărțile publicate de către parohia noastră dedicate lui Tudor Vladimirescu și anume: Gh. Duncea, Tudor Vladimirescu, așa cum l-am cunoscut,  I. Neacșu, Oastea pandurilor, I. Sârbulescu, Zavera lui Tudor Vladimirescu și Tudor Vladimirescu, arc peste timp(1821-1921-2021). Auditoriul  s-a arătat foarte interesat de aceste lucrări. Etapa a treia a simpozionului sa desfășurat duminică, 6 iunie, la Prejna. De dimineață, Prea Sfințitul Episcop Nicodim împreună cu un sobor de preoți au oficiat Sf. Liturghie la biserica ctitorită de Tudor Vladimirescu și Gheorghe Duncea, au oficiat apoi un parastas pentru Tudor și pandurii lui. Au urmat luări de cuvânt, după care s-a desfășurat un regal folcloric cu interpreți de muzică populară din zonă, în fruntea lor fiind Doamna Angelica Stoican, care a primit și titlul de cetățean de onoare al comunei Balta. Erau acolo mulți localnici îmbrăcați în costume de panduri, care purtau arme de pe vremea lui Tudor, flutura steagul lui Tudor. Au participat sute de locuitori ai satelor din nordul Mehedințiului, din Severin, Baia de Aramă și chiar mai de departe. Doamna Irina Zoican, primărița comunei Balta și Doamna Niculina Stoican s-au ocupat de organizarea și buna desfășurare a acestei etape.

Simpozionul Mehedinți, Istorie, Cultură și Spiritualitate de  anul acesta, în ciuda restricțiilor cauzate de epidemie, s-a constituit încă o dată într-un prilej de înaltă trăire culturală și spirituală, asemenea edițiilor din anii trecuți. Episcopia Severinului și Strehaei, personal Preasfințitul Episcop Nicodim, au făcut eforturi economice și umane substanțiale pentru buna reușită a manifestărilor, dar au reușit cu prisosință. Felicitări!

*

Zâmbete. ☺Un bărbat își conduce soția la gară. Aceasta pleacă la o stațiune. O urcă în tren, îi așează bagajul, își iau rămas bun și el coboară. Ea deschide geamul și mai vorbește cu el. Trenul pleacă. El își aduce aminte de ceva și aleargă pe lângă tren, strigându-i: ,,- Să nu mă înşeli!!!” Ea răspunde: ,, – Nu te aud!!!” El strigă mai tare: ,, – Să nu mă înşeli!!!” ,,-Nu te aud!” răspunde ea. El se împiedică și cade. Strigă de jos, icnind de durere: ,, – Du-te şi fă ce vrei!!!” Ea, veselă, îi răspunde: ,, – Am auzit! Am auzit!” ☺La facultatea de teologie, un student întârzie la o oră de curs. Când intră în sală, profesorul, supărat că a fost întrerupt, l-a întrebat: ,,- De ce-ai întârziat, domnule student?” ,,- Am fost la biserică să mă rog!” îi răspunde studentul. ,,- Te-ai rugat și pentru mine?” întreabă profesorul ironic. ,,- Întotdeauna mă rog pentru dușmanii mei!” răspunde studentul pe același ton.

*

Excursii-pelerinaj. ♦ Pentru Joi, 1 Iulie, organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Malovăț – Motru – Mănăstirea Polovragi – Mănăstirea Horezu – Mănăstirea Bistrița – Rm. Vâlcea(episcopia) – Mănăstirea Curtea de Argeș – Slatina – Mănăstirea Brâncoveni – Craiova – Strehaia – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. În cazul în care vor fi 17-25 participanți (pentru un microbuz), costul va fi de 100 lei/pers.; în cazul în care vor fi 50-55 participanți(pentru un autocar), costul va fi de 50 lei/pers. Plecarea la ora 6 din Tr. Severin. Așteptăm înscrieri.

♦Pentru Duminică, 25 Iulie, organizăm o excursie – pelerinaj la Mănăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova, cu prilejul hramului. Parohia pune la dispoziție un autocar. Așadar, participarea este gratuită. Preotul Dvs. va oficia slujba și celelalte servicii în parohie, conform programului obișnuit. Plecarea la ora 7 din Bârda. Așteptăm înscrieri.

*

Amărăciuni. Pe marginea șoselei 670, între satele Malovăț-Bârda, au fost plantați în urmă cu 5-6 ani 76 stâlpi de brad. Au aprox. 12 m lungime și un diametru de aprox. 25-30 cm., drepți ca lumânarea. Ei erau meniți să susțină un fir de cablu prin care trebuia să circule semnalul de internet. O firmă oarecare îi plantase și apoi uitase de ei. Dovadă că unii au fost loviți și retezați de mașini, firul a fost rupt pe mai multe locuri de-a lungul timpului de vânt și-a rămas atârnat sau întins pe pământ. Nimeni nu s-a mai interesat să continue sau să întrețină această investiție. Iată că acum, lucrându-se la asfaltarea șoselei, după ce au fost defrișați cei 46 arbori de care am vorbit în ,,scrisoarea” trecută, a venit și rândul acestor stâlpi. Într-una din seri un individ oarecare, necunoscut, mi-a bătut  la poartă și m-a întrebat dacă n-am cumva nevoie pe la biserici de stâlpii cu pricina: ,,- Poate aveți de făcut vreun gard sau clopotniță sau altceva! Vi-i dăm aproape gratis. Noi îi casăm și trebuie să-i îndepărtăm din marginea drumului, să terminăm cu ei. După ce va fi gata asfaltul, vom pune alții!”  Așadar, au fost defrișați 76 brazi de cel puțin 15 m înălțime, cu o vârstă de 40-50 de ani, prelucrați și plantați fără rost. Acum sunt vânduți pe nimic și în locul lor vor fi aduși alți 76 stâlpi cu aceleași caracteristici. Asta înseamnă, așadar, 152 brazi distruși, adică o pădure! Doamne, câtă răbdare poți să ai cu niște nemernici care-și bat joc de creația Ta!

*

Anunț. ♦ Parohia noastră are de văruit cele două biserici(numai pe partea exterioară!). Cei care își pot asuma responsabilitatea lucrului la înălțime să ne comunice ofertele lor de preț.

*

Botezuri. În ziua de 13 iunie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Sava Maria-Anais, fiica Domnului Sava Marius și a Doamnei Sava Madiana-Cornelia. Să le trăiască!

*

Program. În luna Iulie avem următorul program de slujbe: 3 Iul.(Malovăț-Bârda); 4 Iul.(Bârda); 10 Iul.(Malovăț-Bârda); 11 Iul.(Malovăț); 17 Iul.(Malovăț-Bârda); 18 Iul.(Bârda); 20 Iul.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 24 Iul.(Malovăț-Bârda); 25 Iul.(Malovăț); 31 Iul.(Bârda-Malovăț). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! Hristos S-a-nălțat!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Facebooktwitterby feather