Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală Foaie periodică,  gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXI(2021),  nr. 449(1 –15 Iulie)

Scrisoare pastorală Foaie periodică,  gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXI(2021),  nr. 449(1 –15 Iulie)

Dragii mei enoriași!

Pași spre implozia imperiului. Europa a fost miraj și speranță pentru popoarele din sud-estul continentului. Am luat-o de exemplu la 1848, de câte ori am vrut să facem ceva trainic și sănătos; i-am cerut sprijinul când a fost vorba de Mica și de Marea Unire, ne-am alăturat aramatelor ei, când a fost vorba să ne recuperăm teritorii răpite de mai-mari zilei. Am luat-o de exemplu, când a fost vorba să ne alcătuim Constituția, codurile juridice, sistemul de învățământ, administrativ, juridic, militar etc.  Întotdeauna ne-am socotit parte a Europei, dar vremurile și oamenii au făcut ca să fim tot rupți de continent, de viața lui și de aspirațiile lui. Noi am fost mereu portarii Europei și ne-am făcut cu cinste și cu tragere de inimă datoria. Ne-am luptat cu toate liftele păgâne venite din pustele asiatice, ori din adâncurile orientale, ne-am dat viața, ne-am vărsat sângele, ne-am dat aurul, mierea, lemnul, sarea, vitele, ba chiar și copiii uneori, dar nu pământul. Frații de peste Dunăre au ajuns pașalâc turcesc și sute de ani n-au mai existat ca state pe harta Europei. Noi n-am permis nimănui să-și construiască moschei pe pământul nostru, să ne transforme țara în provincie a nu știu cărui imperiu. Am avut mândria noastră și am plătit-o foarte scump, dar s-a meritat. După 1989, vecina Jugoslavia, mândră și bogată, a explodat în șase țări, dintre care unele majoritar musulmane, deși pe teritoriile respective erau relicvele cele mai scumpe ale istoriei sârbești. La noi au fost interese mari, externe, ca să ne spargă țara, dar nu s-a reușit. Generațiile bătrâne au sădit în adâncurile ființei noastre conștiința că suntem un singur neam, avem o singură țară și pe aceasta trebuie s-o apărăm cu prețul vieții noastre.

A venit 1989 și a renăscut credința că s-a îndurat Dumnezeu și de noi. S-au dărâmat ziduri, s-au demolat garduri, s-au deschis granițe și românii s-au împrăștiat în lume cu o bucurie greu de înțeles pentru cel care n-a trăit o jumătate de veac lipsit de libertate. Din păcate, dezamăgirile au venit repede. Am fost confundați mereu cu țiganii și cu cerșetorii, am fost considerați mereu rudele sărace, am rămas mereu cu mâinile întinse pe la porțile ,,fraților” europeni. Un tânăr îmi povestea, că a umblat trei luni în zece țări europene și doar într-o zi a găsit de lucru. În rest, a trăit din cerșit! Cum auzeau că este român, îl dădeau afară pe poartă, fără să mai comenteze! Salariile cele mai mici, angajările ,,la negru” și altele asemenea au fost destinate românilor. Răbdători din fire, românii s-au mulțumit și cu mult și cu puțin, sperând că într-o bună zi va răsări soarele și pe ulița lor. Ne-au plecat tinerii din sate și orașe, a rămas o populație îmbătrânită și tot mai bolnavă. Așa numiții investitori străini, în cârdășie cu atâția nemernici locali, s-au năpustit asupra bogățiilor țării, precum corbii pe cadavru, smulgând ce-au putut, cât mai repede și cât mai ieftin. Ni s-a dus pe râpă economia țării, fie că a fost vorba de industrie, fie de agricultură, fie de alte forme de activitate. ,,Frații” europeni și nu numai ei, ne-au umplut satele și orașele de magazine cu toate minunile aduse de aiurea, împănate cu chimicale și otrăvuri de tot felul. Produsele autohtone, atâtea câte au mai fost nu și-au găsit loc pe rafturi, în marile magazine, iar în piețe o adevărată mafie de interlopi au eliminat pe micii producători.

De pe o zi pe alta, Europa se dovedește a nu fi cea pe care o speram să fie. Am descoperit în inima acestui colos de peste o jumătate de miliard de locuitori putregaiuri greu de vindecat. O decădere morală cum nu ne-am putut imagina se tolănea la umbra așa-ziselor ,,drepturi ale omului”. Am fost oameni săraci, jecmăniți din generație în generație de mai marii zilei, de marile imperii din jur. Ne-au luat bogățiile solului și ale subsolului, ne-au luat bucate, vite, bani, copii, dar nu au reușit să ne ia sufletul. Rareori se întâmpla ca cineva să ,,se turcească”, să treacă în altă lege, în altă credință. Românii adevărați se comportau asemenea lui Brâncoveanu și nici moartea nu-i îndupleca să-și vândă sufletul. Ne-am ridicat biserici și mânăstiri, am plâns și ne-am rugat în fața sfintelor icoane și L-am avut pe Dumnezeu de ajutor la vremuri de primejdii și de încercare.

Europa dovedește cu prisosință că nu ne vrea doar ca vacă de muls, ca piață de desfacere, ci  vrea să ne transforme în cifre statistice, fără personalitate, fără istorie, fără conștiință de neam, fără religie, fără Dumnezeu. Europa dovedește cu prisosință, că-i trebuie și sufletul nostru. Cu o nerușinare greu de imaginat cu câteva decenii în urmă, Europa promovează tot ce e mai scârbos și mai josnic în comportamentul uman. Toate eculubrațiile, aberațiile și apucăturile morbide, bolnăvicioase, ale unor indivizi fără rușine de oameni și fără Dumnezeu ne sunt băgate pe gât ca ,,drepturi ale omului”. Aceștia au ,,drepturi”, pe care ni le impun în Constituție, dar majoritatea, milioanele de cetățeni creștini, nu sunt observați, nu sunt luați în seamă, nici ei, nici modul lor de comportare, de gândire și simțire. Sunt atacate instituții fundamentale, precum Familia și Biserica, în școală se introduc discipline care nu au nimic comun cu morala creștină, sufletul copiilor noștri este pervertit cu tot felul de păcate frumos ambalate. Nu s-a pomenit în țara noastră, în comportamentul părinților, moșilor și strămoșilor noștri, să se vorbească ori să se practice homosexualitatea, pedofilia, necrofilia(relațiile sexuale cu morți), căsătoriile între persoane de același sex și alte aberații de felul acesta. Sub pretextul ,,modernității”, ,,libertății”, ,,drepturilor”, se face din bătrânul continent o adevărată Sodomă a timpului nostru. În vremea aceasta, islamismul ocupă, treptat dar sigur, bucată cu bucată din bătrânul continent. Nesiguranța este prezentă la tot pasul. Moartea îți suflă în spinare, fie că te duci într-un magazin, într-o instituție publică, într-un mijloc de transport, pe stradă. Cei peste 60 milioane de musulmani din Europa sunt gata să se transforme în bombe, gata să distrugă cât mai mult și cât mai mulți dintre ghiauri(nemusulmani),

Nu este aceasta Europa, pe care noi, românii, am visat-o, am dorit-o, am iubit-o! Am crezut că este Europa marilor scriitori, poeți, artiști, oameni de știință, Europa marilor universități și academii, Europa hărniciei și omeniei, a belșugului, Europa fraților noștri creștini. Ușor-ușor, ne dăm seama că Europa de azi nu este decât o babă sclerozată, incapabilă de a gestiona problemele grave cu care se confruntă. Păcat! Nu trebuie uitat, că majoritatea marilor imperii au pierit nu învinse din exterior, ci prin implozii interioare, începând cu neîncrederea, scârba, nemulțumirea, ura propriilor cetățeni față de niște rânduieli fără noimă.

Dumnezeu i-a dat o șansă istorică, dar se dovedește că nu o merită! Când se va trezi la realitate, va fi prea târziu!

*

           Sfaturi părintești. Sfântul Tihon de Zagorsk spunea: ,,Bună este lumina soarelui, a lunii și a stelelor, dar este un bun material, care luminează trupul. Bun este aerul, dar este un bun material, care însuflețește trupul. Bună este pâinea și orice mâncare, dar sunt bunuri materiale care întăresc trupul. Bună este băutura, dar este un bun material care mângâie trupul. Bună este apa, dar este un bun material, care spală trupul și-l răcorește. Bună este casa, dar este un bun material, care adăpostește trupul. Bun este focul, dar este un bun material care încălzește trupul. Bună este îmbrăcămintea, dar este un bun material care acoperă trupul. Bune sunt roadele pomilor și iarba, dar sunt bunuri materiale pe care trupul le gustă. Bună este mierea, dar este un bun firesc, ce îndulcește trupul, și altele. Altceva odihnește și împlinește sufletul. Există viață, care însuflețește sufletul; există lumina care luminează sufletul; există pâine și mâncare, care întăresc sufletul; exista băutura, cu care el se răcorește; există casa, în care el se adăpostește; există dulceața, cu care el se îndulcește; există îmbrăcăminte, cu care el se acoperă și altele. Pentru suflet numai Dumnezeu este lumina, viața, mâncarea, băutura, întărirea, răcorirea, mângâierea, desfătarea, bucuria, odihna, pacea, bogăția, cinstea, slava și toata fericirea. Fără Dumnezeu și în afara lui Dumnezeu sufletul nu poate trăi, nu se poate odihni, nu poate fi fericit. „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el!” (I Ioan, IV, 16).

*

       In memoriam: Marcel Dulgheru. Puțini își mai aduc aminte de el. Totuși, la vremea lui, era un pion important în peisajul social din Tr. Severin.

Era în anii 1973-1978. Doream cu orice preț să urmez facultatea de Istorie. Nu pentru a pleca din preoție, ci pentru a studia mai mult, pentru a scrie istorie ca un profesionist, nu ca un simplu amator. Fusesem la secretariatele mai multor facultăți de istorie, fusesem în audiență la Ministerul Învățământului și peste tot primisem aceleași răspunsuri seci: învățământul teologic nu este recunoscut de stat și, ca atare, în fața legii figurez cu opt clase. Când am reușit la Teologie, mi-am luat dosarul de admitere de la seminar, din acel dosar mi-am luat diploma de opt clase și astfel am putut să dau examen de admitere la liceu. Am reușit, dar am trecut la fără frecvență. Veneam în vacanțe sau cu învoire de la București și-mi susțineam examenele în Severin. Așa am terminat liceul, am dat bacalaureatul, iar când a fost să mă înscriu la admitere la o facultate de Istorie, mi s-a spus că fără recomandarea organizației de bază a partidului nu mă pot înscrie. Așadar, totul se prăbușea!

La liceu am avut prilejul să-l cunosc pe Domnul Marcel Dulgheru. Era cel mai în vârstă dintre noi toți. Avea în jur de 58 de ani. Era șef de unitate la cel mai bun magazin de textile din Severin. Magazinul pe care-l conducea era situat în buricul târgului, undeva în imediata apropiere a sediului Episcopiei Severinului de astăzi. La magazinul lui, Domnul Marcel aducea cele mai fine și mai scumpe stofe și materiale textile. De acolo se aproviziona toată protipendada orașului.  Domnul Marcel avea el însuși stofă de comerciant. Știa să-și apropie clienții, să intre în vorbă cu ei, să le cunoască gândurile și poveștile. Îi cunoștea pe toți și mai ales pe soțiile celor de pe la partid, miliție, securitate, adică oamenii care-și puteau permite să cumpere de la magazinul lui.

La un moment dat s-a dat un decret, care interzicea să mai fie șefi de instituții și unități de stat, care să nu aibă studii medii. Erau menținuți pe funcții doar aceia care erau implicați într-o formă de învățământ liceal. Domnul Marcel avea tot interesul să rămână pe post, fiindcă avea un spor de conducere, spor care ar fi influențat binișor la calcularea apropiatei pensii.

Domnul Marcel Dulgheru era un om foarte gras, greoi. Se chinuia să stea într-o bancă de elev, fiindcă era strâns ca-ntr-un corset. De câte ori aveam prilejul, ședeam de vorbă cu dânsul. Era o adevărată bucurie să-l asculți. Avea o vorbă domoală, gânduri înțelepte, bine strunite. Gândea bine înainte de a vorbi. Știa multe despre trecutul orașului și al oamenilor lui, despre fapte și-ntâmplări de altădată. De fiecare dată regretam când trebuia să mă despart de Domnul Marcel. Se formase între noi o prietenie, o stimă reciprocă, în ciuda diferenței imense de vârstă. Profesoarele îl căutau pe Domnul Marcel să-l întrebe ce noutăți a mai adus la magazin și dânsul avea pentru fiecare câte o veste bună în materie de stofe, de bluze, de eșarfe, de perdele etc.

În sesiuni nu aveam decât examene. Fiecare învățam cum puteam și cât puteam. Nu intram în aceeași grupă cu Domnul Marcel, așa că nu știu cum învăța. Numele elevilor fiind înșirate în catalog în ordine alfabetică, între noi era mare distanță. Nu  știu cum s-a întâmplat, dar la un examen de filozofie, Domnul Marcel a întârziat și a intrat la examen cu seria mea. Era profesor Domnul Marius Popescu. Am tras toți bilete și ne-am așezat în bănci. Domnul Marcel s-a așezat cu greu, banca fiind foarte mică față de dimensiunile sale. Avea un halat larg. Pe partea stângă interioară a halatului cususe cu ață groasă, colorată, o bucată mare de stofă. Formase astfel un buzunar uriaș, în care avea cartea de Filozofie deschisă. A băgat cu greutate mâna dreaptă în acel buzunar și a scos cartea. Trebuia s-o țină la distanță, ca să poată citi. Domnul Profesor Marius Popescu ședea la catedră și ne supraveghea. L-a atenționat de vreo două-trei ori: ,,- Domnul Dulgheru, vă rog băgați cartea în bancă! Poate intră cineva pe ușă și nu vreau să-mi pierd pâinea!”  A înțeles. A lăsat cartea în buzunar și a așteptat liniștit până i-a venit rândul. Eram după el, așa că am putut urmări scena în întregime.

Profesorul l-a strigat. Domnul Marcel s-a ridicat greu din bancă, ridicând și banca după el. S-a descotorosit de bancă, și-a luat biletul și s-a apropiat de catedră. ,,- Ia spuneți, Domnule Dulgheru, ce subiect aveți?” i-a zis profesorul. ,,- Domnule Profesor, vă rog citiți dumneavoastră, că vedeți mai bine!” Profesorul a luat biletul și a citit în auzul tuturor: ,,- Determinismul dialectic. Foarte frumos subiect. Vă ascult, Domnule Dulgheru!”  Subiectul era el frumos, dar trebuia să ai o minte foarte vioaie, ca să-l înțeleagă și, mai ales, să-l explice. Domnul Marcel a cumpănit puțin cum îi era obiceiul, apoi a dat un răspuns genial, pe care-l țin minte și azi: ,, – Domnule Profesor, partidul și guvernul fac toate eforturile pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii! Să trăiți, Domnule Profesor!” Și elevul s-a îndreptat spre ușă și a plecat.

Profesorul a îngăimat un răspuns la salut, a întârziat mult cu pixul asupra catalogului înainte de a-i pune nota. Nu știu cât i-a dat, dar, oricum, Domnul Dulgheru a terminat liceul și a ieșit la pensie ca șef de unitate.

*

File de jurnal – 13 Sept. 1982. ,,O săptămână destul de agitată, cu multe bune și rele. Am primit veste de la Părintele Valeriu Anania că, înainte de a se pensiona, a obținut de la patriarh aprobarea planului editorial pe 1983, în care figurează și lucrarea mea Bibliografia centenară a revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(650 pag., 4.000 exemplare). E o reușită bună, dar rămâne de văzut dacă se obține și aprobarea Departamentului Cultelor(….).

           M-am certat din nou cu pictorul Vasile Ivănescu. Mai bine-zis, de două ori am fost ,,maltratat” de acesta cu complimente de genul ,,escrocule”, ,,ești drac, nu popă!”, ,,ai crucea în mână și pe dracu-n burtă!”, ,,ești falsificator de acte!”, ,,pe actele făcute de tine fac eu ceva!”, ,,dă-mă-n  judecată și voi dovedi în fața instanței că ești escroc!” și multe altele. Mai mult, a afirmat că s-a interesat de mine la București, la Craiova și la Malovăț și mi-a făcut ,,dosar” serios, în baza căruia ,,mă va băga în pușcărie”, fiindcă sunt ,,neam de cârcotași”.

            Acestea toate s-au datorat refuzului meu de a-i achita suma de 15.000 – 20.000 lei, pe care mi-a solicitat-o. În contractul încheiat cu el am prevăzut plata în două rate: la încheierea contractului și la recepția definitivă a lucrărilor. Au fost vreo nouă martori de față, când a făcut afirmațiile menționate. Deși aveam lucruri mult mai importante de făcut, nu am avut încotro însă și l-am dat în judecată la Consistoriul mitropolitan din Craiova și la Comisia de Judecată din Malovăț. Dacă aș fi tăcut, mi-aș fi pierdut încrederea oamenilor și aș fi lăsat loc bănuielilor. Ivănescu a părăsit șantierul de la Malovăț și s-a dus la Moțăței ca să lucreze acolo, deși lucrările noastre nu le-a terminat.

            În săptămâna aceasta am văruit exteriorul și am vopsit acoperișul bisericii de la Malovăț. A ieșit un lucru frumos. E multă prospețime în albul imaculat și roșu aprins, care face biserica asemenea unei flori crescute în mijlocul satului.

             Am mai fost de câteva ori la Severin. Am mașina stricată. Caseta de direcție și bara de direcție sunt uzate, ventilatorul radiatorului nu mai are curea, anvelopele sunt șterse. Nu am deocamdată soluție, până voi ajunge la București să-i cumpăr cele necesare.

             De la Consiliul Popular Malovăț,  primarul Mihai Surugiu mi-a aprobat să cumpăr de la achizitorul Dumitru Sfetcu (Tricu), fără achiziții, zece saci de ciment pentru biserica de la Malovăț.

              Miercuri am fost la nedeie la Colibași. Nu s-a făcut horă, deși a fost mult tineret. (…). S-a dat dispoziție să nu se culeagă porumbul din loturile ajutătoare, înainte de a se recolta porumbul C. A. P. – ului. Lumea a intrat în panică, crezând că se urmărește aplicarea decretului privind raționalizarea consumului de cereale. Felcerul Fănică Băloi din Colibași și-a cules recolta, iar autoritățile comunale i-au confiscat imediat tot ce recoltase. Lui Marin Ivașcu din Bârda i s-a făcut percheziție și i s-au găsit cinci saci de făină. I-au confiscat imediat.”

*

Mama. Am găsit pe internet o emoționantă poezie dedicată mamei, semnată de poeta Liliana Burac. Cum fiecare avem câte o mamă pe pământ sau plecată pe tărâmul tinereții fără bătrânețe, redăm poezia și sperăm că ea va face să vibreze  sufletul tuturor. Iat-o:

 

 

,,Basmaua mamei șade-n cui,

O strâng la piept, că mama nu-i…

S-a dus să răsădească flori

Într-o grădină după nori,

 

Și-o tot aștept să vină iar…

Dar în zadar…

S-a dus cu cât era pe ea,

Nici o lețcaie nu avea,

 

Doar zâmbetu-mpietrit pe față,

În palme… faptele de-o viață

Și-n poala sufletului său…

Bocetul meu…

 

Mereu o caut din priviri,

Pe drum, prin casă, prin vecini…

Și uneori chiar mi se pare,

Că o zăresc în depărtare.

 

Și dau să ies în calea sa …,

Dar nu e ea…

Unii mi-au spus că nu se poate

Să o zăresc în tot și-n toate,

 

Că mama s-a tocmit la sfinți,

Degeaba stau să-mi sar din minți,

S-o uit că altfel e prăpăd…

Dar eu, o văd…

 

Ba pune busuioc la grindă,

Ba scutură un țol din tindă,

Ba-i cu găleata la fântână

Și mă reped să-i iau din mână,

 

Dar până să ajung la ea…

Nu mai era…

Mă tot închin și fac pomană,

Dar dorul nu știe de strană,

 

Nici lacrima de sărbătoare,

Nici nodu-n gât ce e uitare,

Nici timpul nu e de vreun leac…

Și eu tot zac…

 

Da-n colțurile băsmăluței

Parcă simt mâinile măicuței,

Simt lacrima de la icoană,

Iubirea ei de pus pe rană

 

Chiar și mirosul ei…. de zici,

Că e aici…

 

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Sprijan Ramona din Cluj-Napoca: 300 lei; Domnul Vasile-Florin Sabo din Olanda: 130 lei; Domnul Mema Sorin și Domnul Mema Irinel-Elvis din Tr. Severin, fii ai satului Bârda și Domnul Bâlgăr Anton din Tr. Severin: câte 100 lei; Doamna Mema Mariana din Tr. Severin, fiică a satului Bârda și Doamna Tincu Adriana-Alina din Fetești(IL): câte 50 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Pentru Joi, 19 August, organizăm o acțiune caritabilă la Azilul de bătrâni de la Vânjuleț(MH). Am luat legătura cu directoarea centrului respectiv și am stabilit să le ducem  masa de prânz din ziua respectivă și câteva articole care le sunt absolut necesare, precum: set de tigăi și mașină de spălat rufe. Orice donație în acest scop este binevenită. Diferența va fi suportată de către Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale astfel: Suflet călător, în ,,Răstimp”, Tr. Severin, an. XXIV(2021), nr. 2(96), pp. 18-24; ,,Scrisoare pastorală” – 447, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 20 iun. 2021, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); Târgurile disperării, în ,,Art-Emis”, Rm. Vâlcea, 4 iul. 2021, ediție on-line(https://www.art-emis.ro/literatura/ targurile-disperarii); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 4 iul. 2021(https://bentodica.blogspot.com); în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1086(8 iul.), p. 12;  Rugă pentru Neamul meu, în ,,Națiunea”, București, 6 iulie 2021, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 448, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia),  3 iul. 2021(https:// bentodica.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 5 iul. 2021, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress. com/category/ biserica); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 10 iul. 2021, ediție i on-line(http://www. observatorul.com); Ofertă de carte – Iulie 2021, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 14 iul. 2021 (https://bentodica. blogspot.com); Otrăvuri, otrăvitori și otrăviți, în ,,Obiectiv mehedințean”, an. XXIII(2021), nr. 1087(15 iul.), p. 12.

Domnul Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Australia, ne-a cerut câteva fotografii, care să vorbească prin imagine despre parohia noastră, pentru a le publica pe blogul său, atunci când ne publică ,,Scrisoarea pastorală” sau alte texte.

Parohia noastră a publicat în aceste zile un nou volum dedicat lui Tudor Vladimirescu cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la Revoluția sa. E vorba de Tudor Vladimirescu. Arc peste timp(1821-1921-2021)(100 pag.).

Lucrarea  este o antologie de texte dedicate lui Tudor Vladimirescu apărută la 1921, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la  Revoluție. Sunt texte semnate de V. A. Urechia, C. Aricescu, I. Ghica, Bucura Dumbravă și alții, poezii culte semnate de Șt. O. Iosif, G. Coșbuc, V. Alecsandri și alții, poezii populare din colecțiile lui Gh. Dem. Teodorescu, V. Alecsandri etc., toate dedicate lui Tudor Vladimirescu și Revoluției de la 1821. Prezenta ediție este îngrijită, de către Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, care adaugă o prefață și numeroase note, care fac textele foarte inteligibile. Ediția de față este nu numai o popularizare a evenimentului istoric fără de pereche, nu numai o imagine magistrală a personalității lui Tudor, ci și un omagiu pe care-l aducem astfel tuturor celor care au nutrit un mare ideal național în urmă cu 200 de ani și au luptat cu prețul vieții lor pentru înfăptuirea lui.

*

Cu aprobarea Înaltpreasfințitului Mitrop. Dr. Acad. Irineu, Mitropolia Olteniei a comandat parohiei noastre un important număr de exemplare din următoarele cărți apărute în anii trecuți: Călăuză Biblică, Călăuză patristică, Bucate de post și Viața Cuvioasei Teofana Basarab. Aceste cărți urmează a fi distribuite preoților și credincioșilor din județele Dolj și Gorj. Enoriașii parohiei noastre și nu numai dumnealor cunosc aceste lucrări, fiindcă le-au fost distribuite gratuit în anii trecuți.

*

   Zâmbete. ☺Stau și mă tot întreb: cel care a inventat ceasul, cum l-a potrivit? De unde știa ce oră este?  ☺,,- Ce ocupație ai?” ,,- Activități agricole!”  ,,- Adică?”  ,,- Bat câmpii pe facebook!” ☺Într-un proces-verbal alcătuit de un agent de circulație cu prilejul unui accident, era scris: ,,Mașina a fost scoasă din ogaș cu boii de milițieni!” ☺ De la un inspectorat de miliție au fost trimise către toate posturile de miliție din subordine patru fotografii ale unui infractor. Fotografiile erau ale aceleiași persoane văzută din față, spate, profil-dreapta, profil stânga. În adresa însoțitoare scria: ,,Identificați, urmăriți, prindeți și trimiteți la centru”. Peste câteva zile au început să vină răspunsurile. În cele mai multe se spunea că infractorul nu este cunoscut, în altele că e în urmărire, în altele că a fost prins. De la un post de miliție a venit următorul răspuns: ,,Vă raportăm că din cei patru infractori pe care-i căutați, trei au fost prinși, al patrulea e în urmărire. Mâine vi-i trimitem pe toți!”

*

Excursii – pelerinaj. În ziua de joi, 8 Iulie,  am efectuat o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Malovăț – Motru – Mănăstirea Polovragi – Mănăstirea Horezu – Mănăstirea Bistrița – Rm. Vâlcea – Mănăstirea Curtea de Argeș – Tg. Jiu – Malovăț – Bârda. Au participat 52 enoriași din Malovăț, Bârda, Tr. Severin, Balotești, Laz și Cocorova. A fost e excursie-pelerinaj reușită. Cele patru mănăstiri vizitate au fost ,,adevărate minuni rătăcite-n munți”, cum ar fi spus regretatul exarh, Părintele Caliopie Georgescu. Mănăstirea Curea de Argeș este fascinantă. Am dăruit ghidului de acolo un exemplar din cartea Viața Cuvioasei Teofana Basarab. A fost foarte surprins și încântat, mai ales că nu știa nimic despre această vrednică fiică  a neamului românesc. Va avea ce spune turiștilor de acum încolo și despre dânsa. Bucuria cea mare a fost, când mulți dintre participanți mărturiseau că una sau câteva dintre mănăstirile vizitate le vedeau pentru prima dată în viață. Cele văzute ne-au umplut sufletul și ne-au întărit convingerea că avem o țară minunată și lucruri extraordinare lăsate de înaintașii noștri.

Pentru Duminică, 25 Iulie, organizăm o excursie – pelerinaj la Mănăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova, cu prilejul hramului. Parohia pune la dispoziție un autocar. Așadar, participarea este gratuită. Preotul Dvs. va oficia slujba și celelalte servicii în parohie, conform programului obișnuit. Plecarea la ora 7 din Bârda. Așteptăm înscrieri.

Pentru Joi, 26 August, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Mănăstirea Vodița – Orșova(Mănăstirile ,,Sf. Ana” și Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera – Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea Călugăra – Munții Banatului – Bozovici – Mănăstirea Putna – Cascada Bigăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Excursia se face într-o zi și costă 60 lei/persoană. Așteptăm înscrieri.

Duminică, 29 August, se va prezenta dimineața, la ora 8, un autocar la biserica de la Bârda și se vor îmbarca toți enoriașii care vor binevoi să meargă la slujbă la Mănăstirea Schitul Topolnița. Cei de la Malovăț vor aștepta la Glavani, la intersecție. Dacă numărul participanților  va depăși capacitatea autocarului, acesta va mai face o cursă. Transportul este gratuit. După ce se va termina slujba la mănăstire, autocarul îi va aduce pe enoriașii participanți la Malovăț, respectiv la biserica de la Bârda. Între timp, la biserica de la Bârda se va prezenta mașina brutăriei și va aduce pâine, la fel ca în duminicile când este slujbă la Bârda. Participanții la slujba de la mănăstire vor primi pâine  gratuită, ca-n duminicile obișnuite.

*

Lucrări la biserică. Am terminat lucrările de zugrăvire la exteriorul bisericii de la Malovăț și de vopsire a acoperișului. A ieșit o lucrare frumoasă! Slavă Domnului!

*

Au început  lucrările de montare a noilor porți la biserica de la Malovăț. E o treabă ceva mai complicată acolo, dar sperăm că o vom rezolva. Domnul Bogdan Gheorghe-Gabriel s-a angajat să suporte și această lucrare. Dumnezeu să-i ajute!

*

Lucrări la cimitir. În zilele de 4 și 11 Iulie a continuat cositul și curățirea cimitirului de la Malovăț, dar încă nu este gata. Au participat în aceste zile la lucrare Domnii  Nistor Petre, Baltac Alexandru, Boncioc Dumitru, Văcăriuc Nicolae, Mănescu Vasile, Cojocariu Dan și Orodan Dumitru.

         Dumnezeu să le răsplătească osteneala!

*

Cununii. În ziua de 4 Iulie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Mema Irinel-Elvis și Doamna Mema Aurelia-Sorina din Tr. Severin, fii ai satului Bârda. Dumnezeu să le ajute!

*

Anunțuri.  ► Rugăm pe toți cei interesați să evite să facă nunți și botezuri duminică, 29 August, fiindcă este zi de post.

*

Program. În luna August avem următorul program de slujbe: 1 Aug.(Bârda); 6 Aug.(Bârda); 7 Aug.(Malovăț-Bârda); 8 Aug.(Malovăț); 12 Aug.(spovedim și împărtășim în Bârda, la biserică și în sat); 13 Aug.(spovedim și împărtășim adulți în Malovăț, la biserică și în sat); 14 Aug. (spovedim și împărtășim copii în Malovăț); 15 Aug.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț);  21 Aug.(Malovăț-Bârda); 22 Aug.(Malovăț); 28 Aug.(Bârda-Malovăț); 29 Aug.(Schitul Topolnița, cu plecare de la biserica din Bârda). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.