Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXIII(2023), nr. 485(1 – 15 Ianuarie)

Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXIII(2023), nr. 485(1 – 15 Ianuarie)

Scrisoare pastorală

Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2023), nr. 485(1 – 15 Ianuarie)

 

Dragii mei enoriași!

La început de an 2023, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, să aveți pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!

*

Rugă la-nceput de an. Ajută, Doamne, tuturor celor obidiți și nefericiți, tuturor prietenilor și dușmanilor, tuturor binefăcătorilor și răufăcătorilor noștri, tuturor celor ce cred și celor ce nu cred în Tine, ajută și familiei mele, enoriașilor mei, ajută-mi și mie!

Spre Tine se îndreaptă speranțele noastre, căci Tu ești limanul speranței și bucuria împlinirii. Fă ca-n lume să fie pace, sănătate, pâine și bucurie! Lumina Ta să lumineze întunericul necredinței, al urii și al prostiei. Să fie mai multă iubire între oameni și popoare, să fie oamenii oameni pentru oameni, ci nu lupi. Fă, Doamne, ca să se oprească armele, iar sângele și lacrimile să nu mai curgă. Oprește puhoaiele de refugiați și fă-i să se întoarcă în țările lor, la casele lor, redă-le bucuria de-a trăi acolo unde s-au născut. Ajută, Doamne, tuturora și fiecăruia în parte să nu-l muște șarpele ce l-a mușcat pe Iuda, să nu-l sfâșie acest monstru nevăzut al bolii, ce ne bântuie planeta de câțiva ani încoace. Fă, Doamne, să fie cât mai puține jertfe și victime pentru pâine, cât mai puțină grijă pentru ziua de mâine, cât mai multă încredere, siguranță, sănătate, dragoste și nădejde. Fă, Doamne, să curgă vinu-n teascuri, iar săracul să nu-l bea numai în grijanie. Fă, Doamne, să ardă toate tichetele și cartelele de alimente din lume, să nu mai moară nimeni de foame, de boală și de urgii de tot felul. Doar proștii, hapsânii, trădătorii de frate și de țară, hoții, afaceriștii, escrocii, lașii, fanfaronii să se ducă în pustiile Saharei, în frigurile Siberiei și în tartarul gheenei, pregătit de Tine celor ce nu Te vor! Rămână aici, pe pământ, între noi și cei dintotdeauna, belșugul, pacea, fericirea, iubirea, sănătatea și cântecul, credința și nădejdea, Doamne!

Revarsă din plinătatea bunătății Tale și peste noi, că prea ne-am sălbăticit! Simțim nevoia de Tine mai mult decât oricând, deși nu vrem s-o recunoaștem. Te așteptăm, Doamne, cu ușile zăvorâte, pentru ca să nu știe vecinii că suntem acasă și că primim străini! Nu Te mai recunoaștem, Doamne, și-ai devenit străin pentru deșertul nostru. Tu ești ploaia pe care o așteptăm să ne astupe crăpăturile, să ne astâmpere setea, să ne redea speranța de viață! Am îmbătrânit, Doamne, înainte de vreme! Tu, Cel care-Ți măsori zilele cu veșnicia, redă-ne, Doamne, bucuria de-a trăi! Fă, Doamne, ca și eu, ca toți cei ce încă mai suntem, în prag de An Nou, să avem mai mulă nădejde în viitor!

Dar, Doamne, noi n-am venit pe lume, fiindcă Te-am rugat sau Te-am obligat să ne lași, am venit fiindcă Tu însuți ne-ai adus! Lăsăm în voia Măriei Tale destinul ființei noastre și nu încercăm, fiindcă nici n-am putea altfel, să schimbăm noi voia Ta! Fă, Doamne, însă, atâta cât trăim, să fim sănătoși, să fim înțelepți, să pășim pe drumul vieții și-al mântuirii, să avem pâine pe masă! Pe acestea să ni le dai nouă din belșug, iar de celelalte să Te îngrijești Tu, c-așa e când ești Tată, zice-o vorbă din bătrâni!

Alungă, Doamne, bolile din noi, din case și din oase, redă sănătatea celor din spitale, binecuvântează și ajută celor ce se jertfesc cu fiecare zi, cu fiecare ceas, la căpătâiul celor bolnavi! Alungă, Doamne, din lumea Ta pe toți cei care vor rău creației Tale, celor ce vor războaie, moarte și suferință, celor ce ne vor pieirea. Înmulțește-ne copiii, întoarce-ne acasă pe cei dragi plecați peste mări și țări după o pâine, după un trai mai bun, ajută-ne să ne iubim mai mult Țara, pe semenii noștri și mai ales pe Tine, Dumnezeul dragostei, al înțelepciunii, al dreptății și al milei. Fă, Doamne, să ne înflorească Țara, să fim liberi și stăpâni pe bogățiile ei. Fii cu noi, Părinte Sfânt, căci crucea vieții ne e grea și n-o mai putem duce. Ajută-ne să nu ne prăbușim! Întinde-ne mâna și mila Ta și redă-ne puterea, voința și bucuria de-a merge mai departe. Cu Tine alături nu ne vor doborî nici vânturile, nici furtunile, nici ploile, nici gerul, nici covidul, nici războiul, nici dușmanii, nici bolile, nici greutățile, nici necazurile. Fii, Doamne, cu noi și le vom avea pe toate! Amin și voia Ta să fie!

*

In memoriam: Pr. Prof. Ștefan Alexe. L-am cunoscut în toamna lui 1973, când am ajuns student al Institutului Teologic din București. Dânsul era spiritual, adică ceva asemănător unui pedagog din ciclul liceal și gimnazial. Se ocupa de disciplina studenților din internat. Locuia în casa parohială a bisericii ,,Sf. Ecaterina”, peste stradă de institut. Din casă putea supraveghea pe fereastră toate intrările și ieșirile din facultate, cât și strada din fața instituției.

Studenții din anii mai mari se temeau de dânsul. Îl socoteau un om dur, legist, care tăia fără milă în carne vie. Se vorbea că multora le anulase bursele, altora le scăzuse notele la purtare, ba chiar fuseseră și câțiva exmatriculați la propunerea dumnealui. Am aflat că fusese preot mulți ani într-un important oraș din Germania, că acolo ocupase și funcția de consilier municipal mai multe legislaturi. Într-un cuvânt, spiritul german îi intrase în oase și devenise un fel de a fi.

Față de programul internatului de la seminar, mie mi se părea cel de la facultate unul excepțional. De la ora 14 la ora 20 erai liber să mergi în oraș. Acolo erai liber să faci ce vrei, numai să nu contravii legii și bunelor moravuri. Aproape în fiecare zi ieșeam în oraș și mergeam la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Universitară, la Biblioteca Centrală de Stat, la Arhivele Generale ale Statului. Mergeam destul de des și la Sala Dallas, unde se țineau niște conferințe extraordinare în cadrul Universității Populare. Am avut chiar posibilitatea să merg la câteva piese de teatru la Național, Nottara, la Teatrul Mic, la Ateneu, ba chiar și la Operă. Eram cu adevărat fericit. Acolo prinsesem gustul culturii și mă înfruptam din plin. Bucureștiul mă fascina prin posibilitățile pe care mi le oferea. Primul an de studenție a fost cu adevărat minunat.

În toamna lui 1974 eram în anul al doilea. Într-o dimineață, s-a răspândit vestea în internat: ,,Nimeni nu intră la masă, toți studenții iasă în curte!” N-am știut de ce. Cei pe care-i întrebam ridicau din umeri, ori se fereau să răspundă. M-am îmbrăcat repede și am ieșit în curte. Acolo era un grup mare de studenți din anii trei și patru. Un oarecare Delureanu din anul patru se străduia să-i convingă pe ceilalți că așa nu se mai poate, că trebuie făcut ceva ca lucrurile să se schimbe. Am înțeles că făcuseră cunoscut Departamentului Cultelor, Patriarhiei, postului de radio ,,Europa liberă”, că studenții de la Teologie intră în grevă generală. Eram buimăcit. Nu înțelegeam motivele unei asemenea acțiuni deosebit de curajoase și riscante. Nu mi-a trebuit mult să aflu. Confrații mei din anii mari voiau să fie intrarea și ieșirea din internat liberă și nesupravegheată, așa încât fiecare student să intre și să iasă când vrea, ziua și noaptea. A doua revendicare pe care o susțineau era schimbarea părintelui Alexe din funcția de spiritual. Amenințau că nu vor intra la masă și nici la cursuri, până nu li se vor împlini cererile.

La un moment dat a ieșit Părintele Alexe în ușa sufrageriei și a spus cu voce tare: ,,- Cine a venit aici să învețe carte ca să ajungă preot, să poftească la masă!” Am auzit în surdină comanda: ,,- Nu părăsește nimeni grupul! Greva continuă!” M-am uitat la colegii mei din anul al doilea. Împreună cu cei din anul întâi erau toți buimăciți, fiindcă își dădeau seama că intraseră într-un joc periculos și că erau folosiți pentru scopuri străine de interesul lor. La un moment dat ne-am ridicat aproape toți cei din anii întâi și doi și am plecat spre sala de mese. Am auzit în urma noastră vorbe de genul ,,- Lașilor!” ,,- Spărgătorilor de grevă!” și altele.

Am intrat în sala de mese și am început să mâncăm. Între timp au venit niște tineri și ne-au luat interviuri. Știu că m-au întrebat și pe mine dacă sunt de acord cu greva și dacă mi se pare programul prea dur. Am spus că am reușit cu bursă și mă străduiesc din răsputeri să-mi mențin bursa, fiindcă părinții mei sunt colectiviști și nu au posibilitatea să-mi plătească taxele și toate celelalte cheltuieli. Am spus, de asemenea, că programul mi se pare excelent, că am avut timp în anul întâi și în cele aproape două luni de studenție din anul al doilea să frecventez biblioteci și instituții de cultură din oraș, să-mi pregătesc o serie de lucrări, de articole. Despre Părintele Alexe am spus că nu m-a certat și nu m-a pedepsit niciodată, fiindcă am respectat cu strictețe programul, ba dimpotrivă îmi pare un om foarte cult și manierat, care vrea să facă din noi oameni la fel de disciplinați ca dânsul.

A trecut greva. Am înțeles că mai mulți dintre ,,organizatori” s-au ales cu exmatriculări și cu scăderi de note la purtare. Părintele Alexe n-a fost schimbat, deși, pentru prestigiul său, nu i-a căzut bine aventura noastră.

A trecut vremea și pe la 10 decembrie 1974 a venit mama la mine. Avea un sân umflat și roșu. Medicii din Severin îi stabiliseră diagnosticul: cancer. Mai mult, îi spuseseră că speranțele de viață sunt de câteva săptămâni, așa că n-are rost s-o mai opereze. Venise să-și ia rămas bun de la mine. Plângea ca ploaia. Mi-a dat Dumnezeu gândul bun și m-am dus cu dânsa la Policlinica Batiștei, singura de la vremea aceea unde se dădeau consultații contra-cost. Am nimerit la doctorul Jean Tomescu. A consultat-o și a spus. ,,- Azi e vineri! Luni dimineață, la ora 8, mă aștepți la poarta Spitalului Caritas, unde eu sunt director. Îți fac internarea și te operez! Dumneata te duci repede acasă și aduci adeverință de la locul de muncă al tatălui, ca să nu plătească spitalizarea!”

Așa am făcut. Luni dimineață eram cu mama la poarta spitalului. A internat-o și a pregătit-o de operație. Marți, 14 decembrie, mama a fost operată. În tot timpul cât a durat operația am stat pe coridorul spitalului și m-am rugat. Nu cred că m-am rugat vreodată cu mai multă intensitate ca atunci. A ieșit cu bine din operație, dar a mai rămas câteva zile internată.

Lipseam de la cursuri. Mă duceam zilnic la dânsa. Aveam nevoie de învoire. M-am dus la Părintele Alexe și i-am spus despre ce e vorba, rugându-l să-mi semneze biletul de voie. Am rămas profund impresionat de cele ce mi-a spus atunci. Cred că pot reproduce cuvânt cu cuvânt: ,,- Dragă Stănciulescule, du-te și ai grijă de mama ta! Dacă e nevoie s-o transferi la alt spital mai bun; dacă are nevoie s-o pun în legătură cu vreun doctor mai pregătit, te rog să-mi spui. Am multe cunoștințe importante în lumea medicală a Bucureștiului și te pot ajuta! De asemenea, dacă mama ta are nevoie de medicamente din străinătate, spune-i doctorului să-ți dea rețetă și eu îți promit că-ți fac rost de ele. Eu am fost mulți ani preot în Germania și am mulți prieteni acolo, care m-ar servi cu drag. De asemenea, îl am pe fratele meu în Statele Unite și pot apela și la el dacă e nevoie. Dacă-ți trebuie bani, spune-mi și te ajut. Ai curaj. Mă voi ruga și eu pentru mama ta, pentru viața și sănătatea ei. Nu ești singur. Voi fi alături de tine. Mergi și rezolvă problemele. Spui că știu eu de tine. La sfârșit faci un bilet de voie cu zilele când ai lipsit și eu ți-l semnez!”

Am rămas uluit de cele ce-mi spusese omul acela. El, teroarea institutului, se dovedea a fi nu numai un preot adevărat, ci și un părinte cald, săritor, sufletist, gata să ajute pe cel aflat în nevoie. Era ceea ce spunea un alt profesor al meu din școala generală, regretatul Marius Buzatu: ,,cu cel rău sunt câine, cu cel bun sunt pâine!”

Nu a fost nevoie pentru mama nici de medicamente din străinătate, nici de bani de la Părintele Alexe, ci doar de câteva zile de învoire. Mama a mai trăit până în 2005 și a murit de insuficiență renală, nicidecum de cancer. A fost un adevărat miracol! La reușita operației a contribuit Dumnezeu, doctorul Jean Tomescu, dar și rugăciunile și încurajările Părintelui Ștefan Alexe.

Dumnezeu să te ierte, Părinte bun!

*

La cumpănă de ani. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate, căci fără El suntem praf și pulbere. Atât cât vrea El mai ființăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruiește, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim!

Vă mulțumim cordial tuturor pentru tot sprijinul ce ni l-ați dat în cursul anului 2022! Vă mulțumim tuturor celor care ne-ați primit cu colindul, atât la Crăciun, cât și la Bobotează, după datina străbună, ca niște adevărate familii de creștini! Vă mulțumim cordial pentru darul ce ni l-ați făcut, fiecare după voia și posibilitățile ce le-a avut, dar mai ales pentru bunăvoința creștinească și românească. Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toți sănătoși și cu voie bună mulți ani de aici înainte!

La cumpănă de ani, se cuvine să facem un scurt bilanț fiecare dintre noi cu privire la viața noastră, la familiile noastre, la speranțele ce le avem de viitor. Dacă n-ar mai fi sărbătorile și rânduielile acestea ale anotimpurilor, viața ar fi ca o lungă călătorie fără popas. Așadar, să ne oprim un pic în lungul drum al trecerii noastre prin lume și să ne facem un examen de conștiință fiecare. Să ne imaginăm că derulăm filmul vieții noastre de până acum, cu toate ale sale bune și rele. Să ne imaginăm, de asemenea, că la acest film ar privi și Dumnezeu. Ia gândiți-vă, ați găsi vreo scenă în acel film de care să vă fie frică, ori să vă roșească obrazul la gândul că va vedea-o Cel de Sus? Sau chiar și numai ceilalți semeni ai Dumneavoastră?! E o grea încercare. Căutați, de asemenea, să socotiți dacă ați făcut tot ce a depins de Dumneavoastră, ca propria familie să dureze, ca soțul, soția, copiii, părinții, socrii, cumnații Dumneavoastră să aibă o rază de fericire, când s-au aflat în preajma Dumneavoastră, când ați vorbit, când ați muncit împreună. Vedeți dacă ați făcut vreo fărâmă de bine cuiva, dacă v-ați făcut întotdeauna rugăciunea, dacă sunteți împăcați cu Dumneavoastră înșivă, cu cei din jur și, mai ales, cu Dumnezeu. Încercați să vă imaginați, că în clipa următoare ați fi chemați înaintea lui Dumnezeu, că v-ar sosi ceasul cel din urmă. Aveți, oare, bagajul făcut? Sunteți, într-adevăr, pregătiți de marea călătorie? Aveți suficiente argumente ca să vă apărați la dreapta judecată pentru faptele săvârșite în această viață? Sunt câteva întrebări, pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi la această cumpănă de ani.

Faceți planuri pentru familia Dumneavoastră, dar țineți seamă și de ceilalți membrii ai familiei. Vedeți dacă și lor le place și sunt de acord cu ceea ce vreți să faceți. Așa va fi armonie și unitate în casa Dumneavoastră și nimănui lehamite nu-i va fi, că stați sub același acoperiș!

A fost un an greu nu numai pentru fiecare dintre noi, ci pentru lumea întreagă. Au continuat să moară mulți, foarte mulți oameni de Covid, atât la noi în țară, cât și în lume. Boala este oarecum sub control în momentul de față, dar tt mai face victime, mai ales printre cei slăbiți de alte boli. Alte variante ale bolii însă apar la orizont și acestora încă nu li se cunoaște tratamentul. Deci, pericolul continuă să persiste.

Un alt mare pericol s-a ivit însă la începutul anului 2022 în lume: războiul din Ucraina. Frații s-au luat la bătaie între ei, unul vrând să răpească grădina și casa celuilalt. Acela s-a luptat pe viață și pe moarte să se apere. A strigat după ajutor și iată că din lumea întreagă i-au venit alții în ajutor. Au murit însă și de-o parte și de alta a frontului sute de mii de civili și de ostași. Au fost bombardate zi și noapte unități militare, hidrocentrale, centrale nucleare, spitale, școli, grădinițe, instituții de cultură și administrative, blocuri de locuințe. Orașe întregi au fost șterse de pe fața pământului. Copii, femei, bătrâni, adulți au fost sfârtecați de bombe și rachete, străpunși de gloanțe și de schije, striviți sub dărâmături. Milioane de oameni au pornit în bejenie, cu frica-n suflet și cu moartea-n spinare, căutându-și scăparea-n țările din jur. Avem și noi, românii, mulțumirea, că ne-am comportat ca un popor cu adevărat creștin. Cu mult peste un milion de ucraineni și-au găsit scăparea-n România. Le-am dat mâncare, haine, adăpost, serviciu, copiilor școli în limba ucraineană, ba le-am mai dat și bani de cheltuială. Mulți români au luat familii sau persoane refugiate din Ucraina și i-au adăpostit în casele lor, ca pe niște rude apropiate. Cu toții speră și sperăm să înceteze cât mai curând războiul, vărsarea de sânge și șuvoaiele de lacrimi. Să dea Dumnezeu!

Am fost profund dezamăgiți și stupefiați, când parlamentul și președintele ucrainean au dat o lege la sfârșitul anului trecut, prin care interziceau limba română din puținele biserici și puținele școli în care ea se mai folosea. Episcopi români de acolo au fost obligați să părăsească țara. E greu de înțeles și de motivat o asemenea măsură. Se adeverește vorba românească: ,,Cel pe care nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești!” În Ucraina, mai bine-zis în Bucovina de Nord cea donată de Stalin Ucrainei, trăiesc cu mult peste o jumătate de milion de români. Numai Dumnezeu știe suferințele și umilințele acestor oameni datorate ucrainenilor în ultimul veac! Tocmai acum când credeam că aceste suferințe au încetat, când lumea vede altfel lucrurile, acum în veacul al XXI-lea, asemenea practici medievale sunt la ele acasă în Ucraina!

Și, totuși! Dacă este să vedem și binele în acest val imens de rău și disperare ce s-a abătut asupra Pământului, acela ar fi faptul că situația aceasta ne-a unit mai mult, ne-a solidarizat. Ne-am temut pentru viața și sănătatea noastră, pentru integritatea țării noastre și pentru pericolul de a fi atrași în război, dar ne-am temut și pentru viața și sănătatea celorlalți, fie că au fost membrii familiei noastre, fie că au fost cetățeni ai planetei Pământ. Ne-am temut pentru cei dragi nouă plecați departe. Zi de zi am așteptat cu înfrigurare și teamă să aflăm numărul de morți, de răniți, de dispăruți, de internați, de vindecați. Ne-am bucurat copilărește, când am aflat că răul începe să fie alungat, că numărul vindecaților este tot mai mare. În multe cazuri membrii unei familii ajunseseră ca niște străini cazați la un hotel, care doar se văd, se salută și pleacă fiecare la treburile lui. Am avut prilejul în această perioadă să ne aducem aminte de Dumnezeu mai mult ca oricând și să-i cerem ajutorul. Chiar dacă ne-a fost frică să mergem la biserică pentru ca să nu ne infectăm, dar ne-am rugat în sinea noastră, în casa noastră, în fața icoanei de acasă. Cred că această perioadă a fost ca un filtru moral, care a mai ales grâul din pleavă. Amintiți-vă cum se făceau mitinguri și demonstrații mai înainte pentru ca să se legifereze familia formată din doi bărbați sau două femei, pentru educația sexuală a copiilor în școală. I-ați mai văzut, i-ați mai auzit pe undeva pe stimabilii ,,progresiști”? Măcar de-ar înțelege cu acest prilej că nu se vor putea lupta niciodată cu Dumnezeu și cu rânduielile pe care le-a lăsat lumii zidite de El!

Să sperăm că va fi bine în anul care a început, că molima va fi învinsă, că nu va mai cade niciunul dintre noi pe câmpul acesta de luptă cu dușmanul nevăzut, că se va opri războiul și va fi pace, că frații români de peste graniță vor intra în drepturile lor legitime, că va fi iarăși bine și frumos în lumea aceasta! Doamne ajută!

*

Starea parohiei (II). În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” făceam o analiză amănunțită a vieții religioase din parohia noastră din cursul anului 2022. Colindul cu Botezul ne determină să venim cu câteva completări, pe care le considerăm absolut necesare. În primul rând, mulțumim lui Dumnezeu că avem asemenea creștini în parohia noastră, care păstrează atât cât se mai poate tradițiile noastre strămoșești, credința și datinile. Veniți în număr mare la biserică în duminici și sărbători, sunteți atașați de biserică, nu batjocoriți slujitorii bisericești, ci, dimpotrivă, avem semnale că vorbiți chiar mai bine decât ar trebui despre preotul Dvs. Aveți în casele Dvs. icoane, candele, atmosferă creștinească. În majoritatea caselor icoanele sunt așezate pe peretele dinspre răsărit, pe acel perete nu mai sunt tablouri, postere, decupaje din reviste cu mâțe, câini, lei, șerpi, femei goale și alte bazaconii de acestea. Am găsit case în care cărțile primite de la parohie în ultimii ani erau așezate pe masă, în mijlocul camerei, ca într-o sală de lectură dintr-o bibliotecă. Aceleași cărți le-am văzut în multe case în biblioteci, în altele formau singure ,,biblioteca” familiei. Au fost legați cei mai mulți câini, iar cei care au fost dezlegați s-au dovedit a fi bine educați. Anul acesta nici unul dintre ei n-a încercat rezistența pantalonilor popii și nici nu i-au verificat gustul cărnii. Aproape toți enoriașii noștri știu să se închine corect. Am mai întâlnit câteva cazuri, în care oameni în toată firea nu știau acest lucru: fie făceau niște rotocoale cu mâna, parcă s-ar fi apărat de muște, fie dădeau din mână, parcă ar fi tras la ferestrău. N-au mai fost cazuri, când enoriașilor noștri să le fie frică să ne primească din cauza pandemiei. N-au mai fost cazuri, când le-a fost frică să sărute Sfânta Icoană sau Sfânta Cruce. E un semn bun, o intrare în normalitate. După doi ani în care n-am mai intrat în toate camerele, anul acesta parcă a fost o bucurie atât pentru Dumneavoastră, cât și pentru preot. I-ați arătat ce-ați mai construit, ce-ați mai amenajat, cât de frumoasă este locuința Dumneavoastră, cât de buni gospodari sunteți.

În Malovăț s-au făcut multe construcții noi, s-au consolidat ori s-au extins altele mai vechi, s-au amenajat frumos, au fost dotate cu multă aparatură, ceea ce arată că nivelul de civilizație s-a ridicat simțitor. Mai puțin s-a întâmplat acest lucru în Bârda. Vorbe amuzante, nevinovate, am auzit mai puține anul acesta! Dacă e vorba de porci, remarcăm că și anul acesta au fost destul de mititei. Nu mai sunt porcii de altădată, care umpleau câte două postăvi cu carne! Nu mai sunt nici câinii de altădată! Ehei, pe atunci funcționa crescătoria de păsări din vecinătate! Acum predomină pechinezii! Criza economică se resimte peste tot. Chiar starea Dvs. de spirit, îngrijorarea față de nevoile de azi, de mâine, spune acest lucru. Mulți, foarte mulți nu aveți serviciu, mulți sunteți plecați în țară sau peste hotare la muncă. Sunt copii lăsați în grija bunicilor, în grija rudelor. Lipsa părinților se resimte în timpul anului, atât la școală, cât și în viața lor în general. Am găsit multe porți deschise între vecini, între părinți și copii, dar am mai găsit și garduri noi construite între părinți și copii! Expresii de genul ,,- Pe aici nu se trece!” am întâlnit anul acesta, când a fost vorba să merg de la casa părinților la a copiilor pe poteca ce-o cunoșteam din anii trecuți. Expresia mi-a amintit de deviza trupelor române pe frontul de la Mărășești!

Am mai găsit frați și consăteni certați și încrâncenați de ani de zile. Am găsit și mulți bolnavi, bătrâni, săraci și singuri! Din păcate, parcă mai mult ca-n alți ani, am găsit familii destrămate. Nu sunt familii aflate în luna de miere, ci familii cu copii la școli, alții în prag de căsătorie. Nu analizăm aici cauzele, ci deplângem copiii rămași cu un părinte, gospodăriile frumoase pe care și le realizaseră, viața lor de familie de altădată, care părea atât de armonioasă! Poate că nu e totul pierdut! Dumnezeu să le ajute, să le dea pace, înțelegere, împăcare și să nu uite că pasărea din mână e mult mai de valoare decât cea de pe gard!

Am întâlnit un enoriaș al nostru, care m-a certat cu vitejie că nu i-am mai trimis demult ,,Scrisoarea pastorală”, pe care, zicea el ,,o citea cu plăcere”. I-am explicat dumnealui, dar cu siguranță că mai sunt și alții în această situație și de aceea e nevoie să repet. Într-adevăr, acelui enoriaș nu i-am mai trimis de câțiva ani buni ,,Scrisoarea pastorală”. Cam de când nu m-a mai primit dânsul cu colindul de Crăciun și Bobotează. Nu iau ca reper vremea de când n-a mai achitat un leu măcar pentru contribuția de cult! Eu, mulțumesc părinților mei, am făcut cei șapte ani la zi, nu la fără frecvență și atunci am învățat că nu trebuie să deranjezi un om, să abuzezi de bunăvoința lui. Nu iau în calcul, spre exemplu, că ,,Scrisoarea pastorală” necesită niște cheltuieli: uzura calculatorului, a imprimantei, tonerul, hârtia etc. Nu luăm în calcul nici mintea popii, fiindcă asta nu face doi bani! Luăm în calcul deschiderea, bunăvoința enoriașilor noștri, dorința de a comunica cu preotul. Dacă ne întoarce spatele precum enoriașul în discuție, cum să-l deranjăm din două în două săptămâni cu ,,Scrisoarea pastorală”? Doar și Mântuitorul spune: ,,Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă cineva Îmi va deschide, voi intra și voi cina cu el”. Așadar, Mântuitorul nu intră cu forța în casa și în viața nimănui. Mai mult! În ultimii ani numeroși enoriași ai noștri sunt plecați în țară sau în străinătate la muncă. Într-o astfel de situație sigur că întrerupem trimiterea ,,scrisorii”. Așadar, întreruperea pe care ne-o imputa enoriașul nostru nu era numai vina preotului!

Dacă Dumnezeu ne va ajuta și Dvs. îmi veți fi alături, vom reuși să mai facem multe lucruri bune împreună, spre slava lui Dumnezeu. Dorim să continuăm publicarea și răspândirea cărților religioase; să continuăm să scoatem și să vă trimitem ,,Scrisoarea pastorală”; să distribuim gratuit fiecărei familii din parohie și celor ce ne-au ajutat cartea Folclor din Mehedinți. Am vrea să găsim resursele necesare și să pregătim pentru Sfintele Paști de anul acesta câte un exemplar din Psaltire, pe care s-o donăm fiecărei familii și persoanelor din afara parohiei, care ne sunt alături; să dăm cât mai multe filme cu conținut religios; să fim prezenți în presa scrisă și pe internet cu cât mai multe contribuții; să organizăm mai multe excursii cu caracter religios; să continuăm cu donarea pâinii în duminici și sărbători; să menținem serviciile gratuite și contribuția de cult la aprecierea fiecăruia; să putem să acordăm ajutoare celor bolnavi, neputincioși și tuturor celor loviți de nenorociri; să intensificăm activitatea pastorală și misionară; să mărim numărul participanților la slujbe și multe-multe altele, despre care vom vorbi pe parcurs. Doar sănătate să fie și relele să se ducă pe pustii! Dumnezeu să ne ajute!

*

Contribuția de cult. Până la închiderea acestei ediții(18 Ian.), situația contribuției de cult pe 2023 se prezintă astfel: În Malovăț au achitat 87,83% din familii; În Bârda au achitat 89,78% din familii, iar la nivel de Parohie: 88,45% din familii.

Fruntașii sunt cei menționați în numărul precedent al ,,Scrisorii pastorale”.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor celor care au ajutat cu cât au vrut și cu cât au putut!

Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult nu constă dintr-o sumă fixă, sau dintr-o obligativitate. Fiecare familie sau enoriaș al parohiei achită, de bunăvoie și nesilit de nimeni, ceva pentru contribuția de cult după principiul: dacă vrea și cât vrea. Totodată, în parohia noastră serviciile religioase sunt gratuite, indiferent dacă familia/enoriașul solicitant a achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult. Preotul este la dispoziția tuturor, indiferent dacă a achitat ceva pentru contribuția de cult, 24 ore pe zi, 365 zile pe an. În rest, este liber! Dacă, totuși, cineva vrea neapărat să achite vreo plată pentru serviciile religioase de care beneficiază, tariful este unul și același pentru toate serviciile: zero lei, zero bani! Dacă i se pare că-i prea mult, mai negociem!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel:

Fii ai satului Malovăț: Domnul Gogoașe Marian(Tr. Severin): 500 lei; Doamna Vlădioniu Mariana(Tr. Severin): 200 lei; Doamna Pleșan Luminița(Tr. Severin): 150 lei; Doamna Doina Vasilca(București): 140 lei; Domnul Paulețu Iancu(Balotești-MH), Doamna Bobăiceanu Floreta(Tr. Severin), Domnul Haimana Valentin(Tr. Severin), Doamna Sandu Aurica(Tr. Severin): 100 lei; Domnul Munteanu Gheorghe(Tr. Severin): 50 lei;

Fii ai satului Bârda: Domnul Micșoniu Darius(Cluj-Napoca), Domnul Curea Constantin(Cerneți-MH): 100 lei; Doamna Rolea Viorica(București): 50 lei.

Credincioși străini de parohie: Doamna Nicolae Victoria(Tr. Severin), Domnul Ing. Mocănașu Oprea(Timișoara): 200 lei; Doamna Freund Petruța(Germania): 100 lei;

Le mulțumim tuturor. Dumnezeu să le răsplătească darul!

*

Până la închiderea acestei ediții, am donat credincioșilor din parohie și celor din afara parohiei 270 exemplare din cartea Folclor din Mehedinți. La 31 Ianuarie vom încheia acțiunea.

În ziua de 15 Ian. am donat lui Orodan Claudiu și familiei sale alimente neperisabile de 720 lei. Preotul a fost însoțit de Domnii Dima Vasile și Nistor Petre, consilieri parohiali.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Generația obeză, în ,,Luminătorul”, Chișinău, 2021, nr. 5(sept. – oct.), pp. 45-47; Iadul pe pământ, în ,,Luminătorul”, Chișinău, 2022, nr. 1(ian. – febr.), pp. 19-22; ,,Scrisoare pastorală” – 484, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 8 ian. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 9 ian. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); In memoriam: Prof. Univ. Alexandru Elian, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 8 ian. 2023, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); In memoriam: Pr. Gheorghe Dumitrescu-Bistrița, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 10 ian. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); Scrisoare către Eminescu(VIII), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1162, 12 ian., p. 12; Sinuciderea omului alb, în ,,Magazin critic”, Tg. Jiu, 17 ian. 2022, ediție on-line(https://www.magazincritic.ro);

*

Zâmbete. ☺Lunea nu e bine nici să mori, că apoi îți merge rău toată săptămâna! ☺ S-a aprobat dreptul de vot și pentru persoanele decedate!

*

Lucrări la biserică. În această perioadă am reușit să confecționăm din fier forjat și să montăm o ușă dublă de protecție la biserica de la Malovăț. Deoarece ușa de lemn sculptat pe care am pus-o anul trecut nu prezintă suficientă rezistență în fața unui răufăcător, am construit-o și pe aceasta. Ușa a confecționat-o Domnul Constantin Pereanu din Malovăț. Domnul Popescu M. Mihai din Malovăț a promis că va achita costul.

*

Program. În cursul lunii Februarie avem următorul program de slujbe: 2 Feb.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12.30); 4 Febr.(Malovăț-Bârda); 5 Feb.(Bârda); 11 Febr.(Malovăț-Bârda); 12 Febr.(Malovăț); 18 Febr.(Malovăț-Bârda); 19 Febr. (Bârda); 25 Febr.(Malovăț-Bârda); 26 Febr. (Malovăț); 27 Febr.(Bârda, slujbă de seară); 28 Febr.(Malovăț, slujbă de seară). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii! La mulți ani!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

 

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.