Scrisoare pastorală – 

Foaie periodică gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi,

Anul XXV(2025),  nr. 539(1 –15 Aprilie)

Dragii mei enoriași!

Venirea lui Iisus. În mai multe seri, un post național de televiziune a prezentat proiectul unei asociații mondiale, suprastatale, foarte bogate. Acea asociație și-ar propune, nici mai mult, nici mai puțin, folosindu-se de tehnologii foarte avansate, să proiecteze portretul Mântuitorului pe cer, ca pe un ecran imens. Acel portret urmează să miște, să se deplaseze și să vorbească, urmând să se adreseze în mai multe limbi pământenilor. În felul acesta s-ar putea transmite mai multe mesaje, menite să pună bazele unei noi religii, deosebite de toate religiile existente până acum pe pământ. Rătăcirea va fi foarte mare pentru mulți pământeni. Comedia urmează să fie realizată până la sfârșitul acestei luni.

Nu știm dacă aceasta este o gogoriță menită să creeze audiență postului respectiv de televiziune, sau este o treabă serioasă. Poate să fie o poveste științifico-fantastică, dar, în condițiile tehnicii de astăzi, ar putea fi realizată practic. Important este ca noi, creștinii, să nu ne pierdem capul și să ne lăsăm manipulați. Până astăzi, sectarii au folosit tot felul de metode pentru a-și racola adepți. Au bătut din poartă în poartă și din ușă în ușă, ne-au adus cărți, reviste, pliante, ne-au socotit ca pe niște sălbatici, care ne-am  coborât acum de prin copaci și auzim azi pentru prima dată, de la ei, de Dumnezeu și de învățătura Lui. Au făcut hărmălae pe drum și prin răscruci cu tot felul de cântări și cuvântări de-ale lor, încercând să ne convingă că ne pot da și luna de pe cer și câteva hectare de teren în rai, dacă ne înscriem în secta lor. Dacă oamenii au dat din cap, ori au scuipat în sân și s-au depărtat spunându-și în sine: ,,- Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”, indivizii cu pricina au devenit mai agresivi. Au împărțit curioșilor bomboane, biscuiți și alte zaharicale, ori tot felul de zdrențe de la tomberon, socotind că în felul acesta le pot cumpăra sufletele. Slavă Domnului, că am avut oameni serioși în parohia noastră, care nu s-au lăsat amăgiți de asemenea aventurieri.

Acum amenințarea devine mult mai periculoasă. Ar fi nevoie de intervenția instituțiilor statului pentru a proteja populația de o asemenea înșelătorie. Mântuitorul va veni la vremea potrivită, înainte de sfârșitul lumii, ca Judecător Suprem, pentru a judeca lumea, indivizii și popoarele. Va veni să judece, nu să înființeze secte și religii. El a înființat o singură religie, creștinismul, și o singură Biserică. Înainte de sfârșitul lumii, respectiv de venirea Mâtuitorului, vor avea loc câteva evenimente de importanță planetară. Aceste  evenimente nu s-au produs până astăzi. Despre ele v-am mai vorbit în alte numere precedente din ,,Scrisoarea pastorală”. Dumnezeu este credincios promisiunilor făcute oamenilor și Își respectă planurile. Dumnezeu nu umblă cu alba-neagra, ca unii dintre noi. Ceea ce a descoperit oamenilor că va fi, aceea va fi! Dumnezeu nu se răzgândește! Nu-și schimbă planurile peste noapte! Mântuitorul  a avut grijă să ne avertizeze, că vor veni hristoși mincinoși, ca să amăgească pe mulți. Să ne ferească Dumnezeu, ca să nu fie printre noi din cei ce vor fi amăgiți prin aceste parascovenii, ce ar putea fi proiectate pe cer, așa cum se zvonește!

*

Portretul lui Iuda. Regretatul Mitropolit Bartolomeu Anania a realizat un portret al lui Iuda din toate locurile și din toate timpurile. Citiți și încercați fiecare să vedeți dacă semănați cât de cât cu el sau dacă știți pe vreun semen de-al nostru care seamănă cu acest portret: ,,Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci și un personaj al istoriei de după el, multiplicat peste tot, la scară planetară, în ipostaza sărutării care acoperă trădarea. Printre noi, cei ce beneficiem de civilizație, de cultură, de progres științific, de libertate, de bunurile pământului și de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile și pervertește limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotații dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate antiSIDA, destrămarea familiei se numește planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituția se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditația transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei țări se cheamă război preventiv, terorismul își reclamă valențe divine, înfeudarea economică se numește credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Și multe altele.

 Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar și prin creștinătate. Isprava lui cea mai mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe. Din mai multe a făcut o puzderie. Și continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu. Se adaptează ușor, și-a rafinat metodele. Lucrează la lumina nopții și comunică prin unde herțiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurențial pe piața bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiș, te invită la dialog frățesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomenești intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd. Cunoaște bine Biblia, are studii universitare, vorbește câteva limbi străine. El știe că Iscarioteanul era unul din cei doisprezece, care au ascultat și memorat învățătura lui Iisus. Dacă ar fi avut curăție și talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de bogată ca a lui Matei. A scris-o postum, în cheia sărutării perverse. Iuda e un excelent teolog, așa cum este și patronul său din Qarantania, care Îi oferea lui Iisus citate din Scriptură. Iuda e tot atât de zelos printre ai săi, de vreme ce instinctul dezbinării îl mobilizează peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai întâi sedus, dominat și numai după aceea nimicit. Iuda își abordează semenul cu grația cobrei care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian, fascinant, amețitor, pe durata căruia își calculează cu precizie secunda mușcăturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte”.

*

Cuvinte duhovnicești. Din scrierile unui mare trăitor al învățăturii creștine, starețul Ambrozie de la Optina,  cităm un fragment:

,,Dragostea împletită cu smerenie este o putere înfricoşată, mai vajnică decât oricare alta de pe faţa pământului, căci n-are asemănare.

Prieteni dragi, rugaţi-vă Domnului să vă blagoslovească, dăruindu-vă bucuria.  Bucuraţi-vă ca nişte copii, ca păsările văzduhului. Să nu vă înspăimânte ticăloşia oamenilor, nici să vă gândiţi că s-ar putea zăticni în ostenelile voastre, zădărnicindu-vă truda. Să nu ziceţi: „Vajnic este păcatul, aprigă ticăloşia şi plină de vârtoşie răutatea ce ne înconjoară, când noi suntem singuri şi slabi. Răutatea lumii va ridica stavilă în calea străduinţe    lor noastre, osteneala şi toată fapta bună nu vor fi de niciun folos”.

 Nu lăsaţi să vă biruie deznădejdea, feţii mei! Nu e decât un mijloc ca să scapi de ea: pasă de-ţi încarcă sufletul cu toate păcatele oamenilor, socotindu-te singurul vinovat.  Şi pe bună dreptate, prietene drag, căci, de îndată ce te vei simţi în adâncul inimii răspunzător pentru toţi şi pentru toate, ai să-ţi dai seama că este într-adevăr aşa, că numai tu eşti vinovat de toate şi faţă de toţi. Iar dacă, dimpotrivă, încerci să arunci metehnele tale, trândăvia şi neputinţa ta în seama celorlalţi, vei sfârşi prin a cădea în ispita trufiei satanice şi prin a cârti împotriva lui Dumnezeu. Căci trufia e meşteşug diavolesc şi anevoie ne putem da seama de ea, aici, pe pământ, de aceea ne putem înşela atât de uşor şi cădea atât de lesne în greşeală, ba încă, pe deasupra, suntem încredinţaţi c-am făcut cine ştie ce lucru minunat şi de ispravă.

Multe din cele mai straşnice simţăminte şi imbolduri ale firii noastre nu le putem pricepe aici, pe pământ; nu te lăsa uluit de ispită, nici nu-ţi închipui cumva că pe temeiul acesta te-ai putea dezvinovăţi. Judecătorul ceresc nu-ţi va cere să dai socoteală pentru ceea ce mintea ta nu s-a învrednicit să priceapă, ci pentru ceea ce era pe înţelesul tău. Şi ai să te încredinţezi că aşa este când ai să te înfăţişezi la scaunul judecăţii, pentru că atunci ai să le vezi pe toate aşa cum sunt şi n-ai să mai poţi tăgădui nimic”

*

Fanaticul. Pe el îl întâlneşti peste tot. Te opreşte pe stradă, îţi bate-n poartă, în uşă, vrei, nu vrei, trebuie să-l asculţi. Ţi se-nfige-n suflet precum musca-n  fundul calului. N-are nici cel mai mic respect faţă de convingerile tale, de credinţa ta, de trăirea ta. El ştie una şi bună: cu orice preţ să fii ca el, să crezi ca el, să vorbeşti ca el. Îl refuzi sau nu-i dai atenţie, te socoteşte duşman de moarte. Vorbele mieroase de până aici şi zâmbetele de sirenă dispar ca prin farmec şi adevărata lui faţă îi apare de după mască: crispată, încruntată, duşmănoasă, cu ochi de fiară şi rânjet lupesc. N-are complexul inferiorităţii, nu ştie ce-i modestia sau buna-cuviinţă. Se  crede pe sine buricul pământului, începutul şi sfârşitul tuturor cunoştinţelor din lume. Îţi învârte pe sub nas nişte versete din Sfânta Scriptură, îţi ia ochii cu câteva cuvinte dintr-o engleză de mahala, îţi promite raiul, mântuirea, te aşează şi de-a dreapta lui Dumnezeu, dacă ţii neapărat, cu o singură condiţie: să zici ca el, să crezi ca el.

Credinţa moşilor şi strămoşilor tăi, credinţa sfântă pentru care au murit ştiuţi şi neştiuţi martiri, pentru care s-a jertfit Brâncoveanu este vax. Credinţa lui e cea adevărată. Îţi vorbeşte de Hristos, parc-ai fi sălbatic din jungla ecuatorială, parcă n-ai fi auzit nimic din cele ale credinţei,  nu te-ai fi rugat tu însuţi, nu l-ai fi chemat în ajutor pe Dumnezeu. Descoperirea toată este prin el, el este trimisul, alesul. Il priveşti buimăcit cum îşi bate joc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de Sfântul Botez, de Sfânta Împărtăşanie, de Sfânta Spovedanie, de Biserică şi Preoţie şi te întrebi  cum de-l  mai rabdă Dumnezeu. De fapt nici nu are urechi de auzit, ci doar gură de trăncănit. Dacă încerci să-i spui ceva, să-l contrazici, spre exemplu, ţi-ai găsit. Când era zidar şi  avea de-a face cu mistria părea un om mai cumsecade şi parcă-şi vedea şi vârful nasului. De când a devenit vânturător de inepţii şi-şi plimbă izmenele pe stradă, s-a schimbat. S-a primenit, s-a spilcuit, s-a îngrăşat, s-a crăcănat, i-au mai ieşit ochii din orbite, i s-a mai lungit limba, i s-au borcănat obrajii. E înfumurat şi parfumat, are  cea mai bună părere despre sine, sfidează şi dispreţuieşte pe oricine nu-i cu el.

Noi toţi ceilalţi suntem nişte gângănii, el e „trimisul” sau „alesul”, mântuitorul naivilor şi credulilor. Are telefon direct cu Dumnezeu, îi ştie programul, vizitele de lucru. Ştie când vine în lume şi-ţi spune anul, ziua, ori şi secunda, traseul, tot, tot, tot.  Stimabilul nu ştie mare lucru. Toată ştiinţa lui şi conştiinţa o pui pe un vârf de cuţit. Tocmai de aceea e gălăgios, ca să nu-l mai scoţi dintr-ale lui. Când răbdarea ţi-a ajuns la limită, îl poţi lua de guler şi-l dai pe uşă afară. Ca să nu zică, Domne fereşte, că n-ai fost ospitalier şi nu l-ai dăruit cu nimic, poţi să-i mai dai şi un şut zdravăn, ca să se ducă tot mai departe, în locuri pustii şi fără de  lume, fără flori şi iarbă verde, unde doar dracul hălăduieşte cu cei de teapa lui.

*

Mi-e dor! În preajma Sfintelor Paști, când cei de departe încearcă să-și facă timp ca să dea o fugă până acasă, iar cei de acasă se uită lung în calea lor, redăm o poezie cu acest titlu a prietenului nostru, poetul Ioan Miclău din Cringila (Australia):

Mi-e dor de sat,

Mi-e dor de strada mea cu praf,

Ascunsă de salcâmi în floare.

Poteca cea din lemn de brad

Se-ncovoia ușor,

Călcând-o sub picioare!

Mi-e dor de sat,

De oameni simpli, neschimbători,

Din vorba lor cea blândă la rostire,

Înfășurată într-un sincer zâmbet,

Eu regăseam cu dor,

Acea aleasă, prea sinceră simțire!

Mi-e dor să văd

Țărani mergând la coasă,

Țărănci cu fusta prinsă-n brâu,

Grăbind cu lucru-n casă

Și-apoi cu-același sârg,

S-alerge a da sprijin la secerat de grâu!

Mi-e dor să văd,

Duminici după rugăciuni,

Jucând și fratele și sora,

Toți tineri cu obraji arzând,

Iubire veșnică jurând!”

*

In memoriam: Pr. Prof. Petre Constantinescu. Era directorul seminarului din Craiova în perioada 1968-1973, când am fost și eu elev al acelei școli.

Era un om înalt, bine legat, frumos, atletic, între două vârste. Venise între olteni de prin părțile Târgoviștei. Cu toate acestea, se atașase de locurile noastre, de oamenii și de metehnele lor. Dovadă că era un împătimit susținător al echipei de fotbal ,,Universitatea Craiova”. Era nelipsit de la meciurile ce se derulau pe stadionul craiovean și elevii care-l însoțeau spuneau că  striga la galerie de se auzea până departe.

Era un bun organizator. În cei cinci ani cât am fost elevul seminarului, nu știu să fi fost vreo defecțiune în alimentația elevilor, viața de internat, în rânduielile foarte stricte privind disciplina interioară din școală. Cu unele excepții! Singurul lucru cu care nu mă puteam împăca era patima pentru fotbal, ce se plămădise și în sufletele multor colegi ai mei, după modelul directorului. Colegul meu Neacșu, venit tot de prin părțile Târgoviștei, ne tortura noaptea la dormitor cu cunoștințele lui despre fotbal. Aducea în dormitor pe alții care erau stăpâniți de aceeași patimă și discutau până târziu în noapte despre fotbal și fotbaliști. Dacă ar fi știut Teologie cât știa despre fotbal, Neacșu ar fi ajuns departe! Cei care nu agream acest sport ne perpeleam ca pe jar și nu puteam adormi. Îmi luam  o carte și ieșeam pe coridor sau mă duceam la baie și citeam până după miezul nopții, când se culcau și colegii mei ,,fotbaliști”. Nimeni n-avea curajul să protesteze, fiindcă, de, se știa că Neacșu e din județul directorului….!

Într-o iarnă s-a defectat instalația de încălzire la dormitorul unde eram repartizat. Am raportat de nenumărate ori directorului, dar nu s-a rezolvat nimic. Toată iarna am rămas fără căldură cei din dormitorul acela. A fost cumplit. Directorul se scuza, fără remușcări: ,,- Nu se poate interveni, fiindcă există riscul să se defecteze toată instalația și rămân toți elevii în frig! Rezistați și voi cum puteți până la primăvară și atunci băgăm toată instalația în revizie!”

Mitropolitul Firmilian subvenționa câte o excursie în țară la sfârșitul fiecărui an de seminar. Am beneficiat în toți cei cinci ani de această ,,pomană”. Participanții plăteam câte o sută de lei. Acești bani erau păstrați de director ca ,,fond de rulment”. În cazul în care se iveau nevoi neprevăzute în program, se foloseau acei bani. Nu cred că s-a făcut un asemenea apel, fiindcă de fiecare dată, la sfârșitul excursiei, ni s-au restituit banii pentru a avea de întors acasă, de mâncare și alte cheltuieli. Cu prilejul unei asemenea excursii, într-o gară, undeva prin Ardeal, ședea în sala de așteptare un tânăr de vârsta noastră. Tânărul acela avea părul mare, cu plete pe umeri. Noi eram tunși chilug. Directorului atât i-a trebuit. S-a legat de acel tânăr și a început să-i facă o morală ,,ca la seminar”, cu strigături colorate, așa cum știa el. A intervenit un călător, care l-a pus la punct pe directorul nostru, într-un mod elegant, dar ferm. Directorul a fost nevoit să bată în retragere și multă vreme cred că s-a simțit rușinat față de noi și de ceilalți profesori. Lumea era în schimbare și el abia atunci observa!

În seminar fiecare profesor avea câte o poreclă. Aceasta se ,,moștenea” din generație în generație de elevi. Părintelui Petre Constantinescu i se spunea ,,Calul”. Cred că i-o dăduseră elevii, având în vedere că se operase cândva de amigdalite și, cu acel prilej, medicii îi atinseseră coardele vocale. Vocea lui se stricase. Când vorbea liniștit, obișnuit, totul era în ordine. În momentul când ridica vocea, fie că striga, fie că intona sau cânta, vocea i se dogea, devenea urâtă, insuportabilă, semăna mai mult cu un nechezat de cal. Din păcate, Părintele Constantinescu se enerva des, atât pe elevi, cât și pe angajați. Atunci țipa de răsunau coridoarele seminarului, se auzea țipătul lui de departe, din grădina școlii. Când era de serviciu și trebuia să slujească la biserică,  era un chin. Slujea frumos, după toate regulile, cu singura deosebire că nu putea să cânte. Totuși, se străduia și atunci scotea sunete urâte, care mai degrabă stârneau râsul decât evlavia.

Ne preda Tipicul în primii ani, apoi, în ultimii ani, Liturgica. Ambele discipline priveau rânduiala slujbelor, atât pentru preot, cât și pentru cântăreț. Erau discipline grele, seci și plicticoase, dar, de voie, de nevoie, trebuia să le învățăm. Părintele Constantinescu era foarte sever cu noi și ținea să știm totul, până în cele mai mici amănunte. Cum teoria era strict legată de practică, cei care am trecut prin seminar în acea perioadă am rămas cu ceva pentru tot restul vieții și ne-a prins bine.

Părintele Constantinescu n-a scris în reviste, n-a publicat cărți. ,,Opera” vieții sale a fost un manual de Tipic, la care a lucrat cel puțin în cei cinci ani cât am fost eu elev la Craiova. Într-un moment de bună dispoziție, a spus că va publica acel manual împreună cu Părintele Profesor Ene Braniște de la Institutul Teologic din București. Acesta era o somitate în domeniu. Din păcate, n-am aflat niciodată că Părintele Constantinescu a publicat cartea cu pricina!

Directorul era un bun administrator, un bun organizator, dar nu era un bun profesor. Învățai, de voie de nevoie, dar nu de plăcere. Altfel era fostul director, Părintele Ioan Ionescu. Deși preda cel mai greu obiect de studiu, Dogmatica, știa să se facă plăcut și apropiat elevilor. De cel dintâi ne temeam, deși n-am auzit să fi bătut pe cineva; pe Părintele Ionescu îl iubeam. Și el  avea o poreclă, ,,Tata”, dar o merita cu prisosință. Dincolo de rigiditatea obiectelor de studiu, Părintele Ionescu ne trata ca pe copiii lui. Ne iubea. Și noi îl iubeam. Cu unii a rămas prieten până la adânci bătrânețe. Am zeci de scrisori de la dânsul, i-am publicat patru cărți. Părintele Ionescu m-a învățat cum să fiu și eu preot și profesor, cum să mă comport cu enoriașii mei, cu elevii mei și cred că în bună parte am reușit.

Părintele Constantinescu a rămas undeva, departe, rece, distant, ca o pată de cerneală. Am aflat mai târziu că a  murit din cauza unui cancer la maxilar.

Dumnezeu să-l ierte!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Proc. Iuliana Dogaru din Tr. Severin și Dl. Cazacu Ion din Galați: câte  500 lei; Domnul Ing. Marin Zăuleț din Tr. Severin: 300 lei; Doamna Trocan Maria din Lugoj, fiică a satului Bârda și Domnișoara Oproiu Petronela din Malovăț: câte 200 lei; Domnul Mucioniu Dumitru din Tr. Severin, Domnul Luca Mihai(Puraică)(Tr. Severin), fiu al satului Bârda, Familia Fugașin din Bârda, Familia Bădâi din Bârda, Doamna Bufanu Liliana din Pârlage(MH), fiică a satului Bârda, Domnul Sârbu Marian din Tr. Severin, Doamna Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda : câte 100 lei;  Domnul Buțu Radu-Bogdan(Tg. Jiu): 50 lei.  Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Cu prilejul Sfintelor Paști, am acordat câteva ajutoare bănești unor persoane cu situații deosebite din parohia noastră, astfel: Orodan Claudiu: 400 lei; Pau Dumitru (pentru fiu), Badea Irina(pentru fiu), Bazavan Georgeta(pentru nepot), Zamfir Viorel(pentru fiică), Ștefu Constantin(pentru fiu) din Malovăț și Butoi Romică din Bârda: câte 200 lei. S-au mai trimis, de asemenea, Parohiei Valea Plopului din Jud. Prahova 1.000 lei, având în vedere că are peste 400 copii în îngrijire.

*

În ziua de marți, 8 aprilie, am făcut o vizită la Azilul de bătrâni de la Cujmir. Am donat: 30 perechi de pantaloni de trening, 30 pijamale, 30 cearșafuri de pat și 20 prosoape.

*

În cursul lunii mai vom face o vizită la azilul de la Vânjuleț. Au nevoie de o instalație de ventilație. Vom vedea ce vom putea face.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 536, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 3 mart. 2025, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 17 mart. 2015, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 3 mart. 2025, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com);  ,,Scrisoare pastorală” – 538, în ,,Observatorul”, Toronto-Canada, 13 apr. 2025, ediție și on-line(https:// www.observatorul.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 14 apr. 2025, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 14 apr. 2025, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 15 apr. 2025, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com).

*

Editura Cervantes din București a organizat un concurs pentru bucăți de lectură trimise de cititori, dedicate Paștelui. Printre aceștia a trimis și preotul Dvs.(se putea altfel?!) povestirea Datina. Mare a fost surpriza, când s-au dat rezultatele. Preotul Dvs. a primit premiul al II-lea. Aceasta a fost publicată, împreună cu o amplă prezentare a autorului, în volumul colectiv Pași spre cer(București, Editura Cervantes, 2025, pp. 27-32). Povestirea menționată am publicat-o și-n ,,Scrisoare pastorală”, nr. 534 din 16-31 ian. a. c. Să mai zică cineva că a îmbătrânit popa și nu mai este bun de nimic!

*

Excursii. Parohia noastră organizează pe 29 mai o excursie pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Mănăstirea Vodița – Orșova (Mănăstirile ,,Sf. Ana” și Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera – Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea Călugăra – Munții Banatului – Bozovici – Mănăstirea Putna – Cascada Bigăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Excursia costă 80 lei/persoană. Așteptăm înscrieri.

*

Zâmbete. Din glumele care circulau la noi înainte de 1989, am cules câteva: ☺ Propuneri de imn național: ,,Descurcă-te, române”; ,,De-aș mai duce-o pân-la toamnă !” ,,Pe-al nostru steag e scris uimire” ☺ La coadă la carne, un glumeț face haz de necaz: ,,- Care este deosebirea dintre porc si măcelărie? Simplu: porcul are coada mică și carne multă, măcelăria…. !” Un tovarăș de la coadă i se adresează: ,,- Dar care-i deosebirea dintre ceasul meu și tine?” ,,- E bună! Nu știu… !” ,,- Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine !” ☺Concurs. Primul candidat este un tip cu pile: ,,- În 1907 a avut loc o mare răscoală populară. În ce an a avut loc răscoala populară din 1907?”  Cel de-al doilea candidat are numai relații: ,,- În 1907 au fost omorâți 11.000 de țărani. Câți țărani au fost omorâți în 1907?” Al treilea candidat n-are nici pile, nici relații: ,,- În timpul răscoalei din 1907 au fost omorâți 11.000 de țărani. Va rugăm să le spuneți numele… !” ☺,,- Ce deosebire exista între Decebal și Nicu Ceașcă?” ,,- Primul practica cultul morților, al doilea moartea culților…!” ☺De 1 Mai va trebui să defileze toată populația, de la mic la mare. Vor să ne numere, să vadă câți am mai ieșit din iarnă ! ☺Dilema lui Bula: să mor acum de frig, să mor la vară de foame… ?! ☺La al cincilea semnal va fi apă caldă: Pic, pic, pic, pic, pic! A fost apă caldă!

*

Lucrări în parohie. În Malovăț se fac lucrări magistrale de drenare a cursului Pleșuvei. Nu s-a făcut niciodată ceva similar în zona noastră. Aceste lucrări ne îndreptățesc speranța că la o viitoare ploaie cu debit peste cele obișnuite, satul Malovăț nu va mai repeta drama pe care a trăit-o în urmă cu câțiva ani, când inundațiile au adus pagube imense multor locuitori.

*

Domnul Primar Ing. Ion Michescu ne-a comunicat că s-a primit la primărie aprobarea pentru lucrările de refacere a instalației de aducțiune a apei potabile în satele Bârda și Bobaița. Se lansează oferta, se va ține licitația și câștigătorul se va apuca de lucru. Va trebui să mai construiască un puț de captare la Valea Morilor, va schimba întreaga rețea de la Valea Morilor în Bobaița și din Bobaița în Bârda. Se pare că se va mai construi un rezervor la Bobaița și o stație de pompare în Bârda. E o lucrare imensă, dar sperăm că va fi dusă la bun sfârșit, spre folosul și bucuria locuitorilor satelor Bârda și Bobaița. Dumnezeu să-i ajute primarului să ducă la bun sfârșit lucrarea!

*

      Program. În cursul lunii Mai avem următorul program de slujbe: 3 Mai(Malovăț-Bârda); 4  Mai(Bârda); 10 Mai(Malovăț-Bârda); 11 Mai(Malovăț); 17 Mai(Malovăț-Bârda); 18 Mai(Bârda); 21 Mai(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 24 Mai(Malovăț-Bârda);  25 Mai(Malovăț); 29 Mai(slujbă Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 31 Mai(Malovăț-Bârda. În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Hristos a înviat!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

by

Referinţă Bibliografică

Scrisoare pastorală – Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XXV(2025),  nr. 539(1 –15 Aprilie)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 mai 2025