Din drumul meu către albastre stele,
De dragul Iaşi fiind-acum departe
Şi dor de el fiindu-mi încă foarte
Trimit spre voi doar gândurile mele.
Coane Valeriu, la mata acasă,
Adică-acolo-n crama Bolta Rece,
Unde mai toţi rămân, doar timpul trece,
Ai pus de-o sindrofie mai aleasă.
Şi cum spre cer toate veştile suie,
Unele bune, alte “deocheate”,
Vorbind de cele multe întâmplate:
Am auzit că-mi ridicaţi…statuie!
Vestea aceasta chiar mă onorează,
Constat că alta chiar n-o poate-ntrece,
Fiindcă, vezi Doamne, eu la Bolta Rece
Voi deveni, astfel…, “străjer de vază” !
Şi permanent fiind “la datorie”
În prea vestita şi-ndrăgita cramă,
Voi scrie iarăşi câte-o epigramă
Având Cotnarul inspiraţie vie.
Şi chiar de azi par toate topite-n scrum
Mi-e dor, prieteni, de-un chef, să mă distrez,
Că sunt în stare iar să mă… “duelez”
Cu amicul sonetist de peste drum.
Ne-o prinde “lupta” pân`-spre dimineaţă,
Muncind din greu cu rime şi …pocale
Şi, de ne-om îmbăta, cuprinşi de jale,
Ne-om scoate chiar… “şi-arama…de pe faţă”
Şi atunci să vezi minune-adevărată,
Că-n Boltă fi-va iar înghesuială
Când toţi epigramiştii-or da năvală
Dorind ca el cu alţii să se… bată!
Dar, bată-i vina, iată, calea-i lungă
Şi epigrama-i pune la- ncercare
La lupta-aceasta, “care contra care”,
Mulţi sunt chemaţi, puţini or să ajungă.
Şi uite-aşa în Boltă, la tot pasul,
Unii se luptă şi-şi ascut condeiul,
Iar alţii, după cum li-i obiceiul,
Încearcă mai întâi să-şi…dreagă glasul.
Hai să vă torn, deci, vinul în bărdace,
Bun apetit spre-această… “tevatură”;
De nu-i pe plac aleasa udătură,
Vă rog s-o returnaţi toată încoace!
De s-o încinge atmosfera tare
Şi replicile-s cam dure în taifas,
Ca cele dintre Larco şi Haivas,
Să-i bagi, cucoane-n hrube, la răcoare!
Şi tot aşa, ca bună cuviinţă,
La cei care devin slobozi la gură,
Mai dă-le, coane, câte-o tochitură,
Cu mult…Batog şi multă …Bujeniţă!
Lui Eugen, cu rime elevate,
Merită să-i dai atenţie niţel,
Că altfel, vai!, te prinde-ntr-un… rondel,
De-ţi merge, coane, “buhul” prin Cetate!
Unii se “bălăcesc”, umblând…la scheme,
Cătând mereu o poantă adecvată,
Aşa cum n-a mai fost scrisă vreodată
Nici chiar de mine, de mai multă vreme.
Lor le doresc, deci, să persevereze
În rime noi, tot ridicând paharul,
Iar de-o fi greu, să-mi spună tot amarul
Când vin la Boltă să mă viziteze…
Şi, totuşi, c-aşa cere rânduiala,
La Cotlarciuc am mare rugăminte
C-am auzit că-i bun stomatolog,
Dar, spre- a fi şi-un bun epigramist,
Asupra acestui fapt eu chiar insist,
Ca dar de suflet vreau să-i las zălog
Măseaua mea. Desigur, cea de…minte,
Că el a fost cu toată…cheltuiala!
Cu bârfa, nu mă daţi de-a berbeleacul
Şi nu-mi împlântaţi cuţitul pân´la os,
C-am fost, se ştie, ca om şi…păcătos
Şi-am scris şi eu precum mă duse…capul!
Chiar dacă-mi merge faima c-aş fi…fante
Şi mi-a plăcut des să ciocnesc paharul,
Scriind şi epigrame cu…hectarul,
Daţi-mi, deci,…circumstanţe atenuante!
Închei, cucoane, umilu-mi răvăşel,
Că, iată-n Boltă de-acum sunt …statuar
Şi de Cotnarul se toarnă în pahar,
Să-l ciocniţi de-a mea statuie…,
Păstorel !
pentru conformitate, Mihai Caba
Iaşi, 21 iunie 2017
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..