Sensibila iarnă…
Iarna asta-i minunată!
Toată țara-i ninsă bine,
Populația-i bogată
Și-ncălțată cu botine.
Viscolul din prima dată
S-a oprit sus pe coline,
Căci tot omu-i cu lopată
Și la plug trag cabaline.
Nu-i vreo cale înfundată
Nici pe-asfalt și nici pe șine,
Dar nici casă-amenințată
De nămeții din rovine!
Zăpada e strânsă toată
Și se circulă prea bine,
Gheața este măturată
Și străluce sub patine.
Viața nu-i amenințată
De vreun țurțur ce se ține
Chiar de streașina plecată
Sub mari sloiuri cristaline.
Dar, din minte-ntunecată,
Un alt val de viscol vine
Să asmută grup și gloată
Cu denunțuri libertine.
Așa pune iarna, iată,
Alt blazon pe la vitrine,
Chiar la treapta cea înaltă,
Care prin șantaj se ține!
Neaua strigă îmbufnată,
Înecându-se-n suspine:
N-am să vin și altădată
La români, căci mi-e rușine!