Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Sfânta Teodora de la Sihla

Sfânta Teodora de la Sihla

Ispititu-m-a odată smoc de raze-aprinse-n mine,

Să întreb o veche stâncă, cum de oare a crăpat,

Găzduind cavernă sfântă, care și-azi încă mai ține,

Și-atunci stana îmi răspunse, răsfirând un greu oftat:

*

Fost-am adăpostul Florii, ce-a trăit duhovnicește,

În micuța ei colibă, înghițind doar rugăciuni,

Nopți întregi, fără oprire. Azi mai rar se pustnicește.

Ruga tainică a fetei săvârșea ades minuni.

*

Viața i-a înscris cărarea, ca să treacă prin ispita

De-a păși pe drumul mare,  de nestinse căutări,

Și doar școala nevoinței și-a tăcerii fu și sita

Ce-o trecu, ca să-i aducă bolții veșnice cântări.

*

Prea puțini încearcă harul dobândit prin mari smerenii:

Darul liniștii, răbdării  și-al iubirii de Preasfânt!

Sfânta noastră Teodora n-a-ncins torțe cu viclenii,

Ea fu mir din post și rugă, în al Cerului veșmânt.

*

Depărtată-adânc de lume, doar în lacrimi și metanii,

Ea rămas-a diamantul strălucind, în chin și frig;

O uită norod. Doar Sfânta, ascultându-le litanii,

Le urca chemarea-n ceruri. Eu și azi numele-i strig:

*

Să audă rugămintea-mi, doar o piatră printre unii,

Ce mai știu  de foamea-i cruntă, suferind acolo sus;

Vreau să-mi scalde nemurirea-n râul veșnic al minunii

De-a-mpărți etern iubirea, dăruită de Iisus.

*

Știu, purtat-a încercare: timpu-i rupse laș și haina,

Însă n-a uitat, pe-o clipă, -nvățătoru-atunci de ea.

Poate nu s-o naște, veacuri, om ca să dezlege taina

Păsărilor coborâte cu fărâma ce-o hrănea.

*

Munții Sihlei îi predară fructe-alese de pădure

Și alune, smocul vrednic de măcriș, hățișul vast,

Ea, însă n-avuse gândul nici la fragi, și nici la mure,

Dumnezeu-i stăpânire puse-atunci pe cuget cast.

*

O asemăn cu Maria Egipteanca – două perle,

Care-și luminară trupul, ridicându-se spre cer.

Prosternând, și-alai de îngeri, și chiar cânt duios de mierle,

Se-așterneau la poala stâncii, să înalțe „Leru-i ler!”

*

A avut mereu, de Sfânta, Domnul nesfârșită milă:

Izvorând din scobitură, apa setea-i potoli;

Pentru dăruirea pură, -i puse bolta apostilă:

Candelabru-arzând de-a pururi, căci veni-va într-o zi.

*

În locașul cu toți sfinții își găsi pe veci odihna,

Trupu-i rămânând să-aștepte Ceasul Marii Judecăți.

Ani la rând se-aflase-acolo, acolo-și găsise tihna,

Dar tot omu-i sparse pacea, achitând și morții plăți.

*

Taina fu dezvăluită, moaște-n grabă strămutate,

Și-azi, înstrăinată, zace printre valuri de pribegi.

Dar, etern, rămas-a Sfânta, spre-nchinare, și Cetate,

De români ocrotitoare, și Fecioară printre Regi.

*

Autor: Geta Lipovanciuc

Facebooktwitterby feather