SFÂRȘIT DE VARĂ.
A mai rămas în crâng un colț de vară
miresmele din flori sunt mai discrete,
pe cer se-adună pâlcuri mari,și-n cete,
vin nori ce varsă lacrimi și ocară…
În tei se furișază-ncet rugina
și cad frunze răpuse de furtună,
în stoluri mari graurii se adună
când noaptea își alege iar regina…
Parfum suav se răspândește-n aer
fluturii vin să-și potolească dorul,
o bufniță-și amortizează zborul
în pod unde se ostoiește-un vaier.
Ciori nesfârșite în costume negre,
soli ai infernului brăzdează seara,
îngroapă-n cimitir și toamnă vara
și învârt ceru-n vajnice manevre.
Din râu a mai rămas doar firicele
ce se strecoară printre pietre sure,
o boare rece vine din pădure.
a secat apa-n bălți și în vâlcele…
Doar greierii mai cântă-o serenadă
într-un concert de ziuă sau de seară,
a mai rămas în crâng un colț de vară,
dar nu sunt spectatori ca să îl vadă!…