Când pruncul simte sânul mamei, în dreptul inimii ei așezat,
Când în cristelnița din sfânt lăcaș, cu dragoste, e botezat,
În ochii lui apare BUCURIA, sorbind din laptele matern,
E începutul vieții oricărei ființe pe TERRA, e-un vis etern.
Când mama-și vede fiul, crescând în conul de lumină sfântă,
Trăiește BUCURIA vieții și îngeri simfonie cântă…
În zorii dimineții, când astrul se ridică pe cerul senin,
Atâta bucurie picură Divinul în suflet de creștin.
Când ploaia cerne picuri pe țarini uscate de arșița verii,
Plutește în aer BUCURIA imensă a reînvierii.
Este momentul când speranța de bine, de recoltă bogată
Dă truditorului liniștea ce de la Dumnezeu o așteaptă.
Când iarna datoria și-o face, peste glie omăt așternând,
În tot universul se simte simfonia BUCURIEI plutind
Și toate-n firescul lor se așază, ca-n basme simțim că trăim,
Trimisu-ne-a Domnul în lume ca din ce avem să dăruim.
Când deschid pleoapele în zorii dimineților din orice anotimp,
Văd că, din iubirea-I, Divinul încă mă suportă și-mi acordă timp,
Ființa mi-e pătrunsă, din cap până-n picioare, și dincolo de creștet
De marea BUCURIE a trecerii prin viață, pe chipu-mi cu zâmbet.
20 dec. 2022
(Din vol. Pe altarul culturii și neatârnării, 2024)
by