Simfonia primăverii
Trec anii…
Aduc primăveri însorite
Cu al lor portativ,
An de an, mai bogat.
Allegro, andante,
Din terțe la cvinte,
Un ton, o nuanță,
Un cer înstelat.
În zbor grațios,
Sub cerul înalt,
Se-ntorc către casă
Cocorii…
Dansează-n convoi,
Formații de ”V”,
Cu sunet specific
Despicând, parcă, norii…
Și berze se-ntorc,
Sub soare plutind,
Anunțând anotimp
Așteptat…
Degrabă masculul
Cuibu-și repară
Și-așteaptă femela
Mulțumit, încântat…
La Buna Vestire,
În zbor săgetat,
Vin rândunele
Voioase
S-anunțe
Un nou anotimp
Plin de senin
Și vorbe duioase…
Frumoasă e Creația Ta, Doamne!
E vremea păsărilor dragi
Să-ncânte suflet și priviri,
Să le admiri, să le atragi,
Să le aduci din plin slăviri.
Priviți micuțe ciocârlii
Cum se înalță de la sol,
Cât sunt de fine și nurlii
Prin piruete-n gama Sol
Și-n diferite triluri vii
În timpul lor de cuibărit!
Nu poți să pleci și să revii,
Rămâi pe loc înmărmurit…
Începând din primăvară,
Până mai târziu spre toamnă,
La spectacole de vară
Ascultați o ”primă doamnă”!
E privighetoarea noastră,
Primadona din verdeață,
Ca o pasăre măiastră,
Care inima dezgheață…
Multe păsări călătoare
Iubesc Țara noastră, Doamne!
Dar, în parte, cântătoare,
Nu rămân și peste toamne….
Fă și oameni să iubească
Precum păsările noastre,
Între ei să se-ocrotească,
Precum Tu a Tale astre!


