Nemuritorii
Nu vin, nu pleacă şi nu spun!
Au fost tot oameni, sunt apoi,
Se duc fără de rămas bun,
Dar sunt mereu prezenţi în noi!
Eu cred în nemurirea lor!
Le simt în mine trăinicia!
Sufletul lor îmi e izvor
Şi mă uimeşte veşnicia!
Încerc de dragul lor, de dor,
Către urmaşi o plecăciune:
Să facă nemurirea lor
Icoană pentru rugăciune!
Acestui neam nemuritor
Să-i fie veşnică trăirea!
Să mor în locul tuturor,
Spre a-și păstra el nemurirea!
Plânge Balcicul!
Iubirea ei nu va apune,
Soarele ei mereu răsare,
Simbol de patrie rămâne,
O inimă nemuritoare!
Secunda vieţii-i se aude
De la plecarea-n veşnicie
Şi rezonanţa ei ascunde,
Multe tristeţi şi bucurie!
O plânge Balcicul şi ţara
Şi plângem noi şi nemurirea,
Să-i uşurăm în veci povara,
Pentru că ea ne-a dat Unirea!
(Poezie dedicată Reginei Maria a României)
Şarja de la Prunaru
Mă doare ziua de decizii,
Când vieţii i se taie dreptul,
Când hărţii i se fac incizii,
Când sabia pătrunde pieptul!
Un glas colonel răsună!
Apare regimentu-n stele!
Şarja Prunaru se răzbună!
Soldații strălucesc în ele!
Imnul se-nalţă către Cer,
Statuia-şi pleacă fruntea lată,
Prin ea vorbeşte-un cavaler
Cu vocea calmă, măsurată:
Trăi-vom într-o altă lume,
Prin jertfa noastră săvârşită!
Șarja Prunaru e un nume,
Pentru o țară reîntregită!
VIRGINIA VINI POPESCU


