Ne trec prin inimi sute, mii de gânduri
Născând virtuți, adesea stări de bine,
Ori ton brutal ce sfada o-ntreține,
Loviri și crime, om ducând în scânduri.
Când mintea-i surdă, poate nu reține
Prea mult din cele scrise printre rânduri,
Cuvinte vii, povețe vechi, în cârduri,
Ce pot zidi să-ți afli propriu sine.
Când vin năpaste, boli ori mari necazuri,
S-avem în suflet Duhul Sfânt oriunde
Ne vom afla și nu să facem nazuri,
Pe cel lovit să nu-l lăsăm s-afunde,
Căci numai buni putem să-i fim zăgazuri!
Iubind așa, avem și minți fecunde…