Într-un amurg de iarnă blândă, ridic privirea către cer,
Când valuri norii desenează, deasupra lor este mister.
Neant parcurge ochiul minții în căutarea unei lumi
Unde n-ajung decât aceia considerați un pic nebuni…
Nebuni de dragoste aprinsă pentru magiile nocturne
Întru al cerului spectacol dup-ale norilor cortine…
Purtat se lasă în visare cel ce privește spre înalt
Și aripi prinde când trăiește din inimă mărețul salt.
Nu-i este dat oricui să simtă momentul de transfigurare
Cu gândul purtător de vise pe căi de stele căzătoare…
Ușor cortina se deschide când norii se rarefiază,
Din nimbul ei, Regina nopții lumină-n juru-i radiază.
Când ochii scrutători scanează, în nopțile de catifea,
Spectacolul nocturn al Lunii, în piept, vibrează inima
Și starea omului se schimbă, trăiește clipe de sublim,
Cu ‘naltul Cer, în rugăciune, un legământ restabilim.
29 dec. 2023, Georgeta TUDOR


