Frumoasă ești, dar cam uscată…
Albastrul cer n-adună norii
Să-ți spele fața și, curată,
Să-ntâmpine cu zâmbet zorii.
Prin defilarea de culori
A zilelor din calendar,
Chiar dacă n-ai prea multe flori,
Oferi spectacole ca dar.
De când îți cade prima frunză,
C-o scurtă legănare-n aer,
Oferi pe-o nevăzută pânză
Tablouri cu penel de aur.
Metamorfoze-s la tot pasul,
Extaziat e privitorul
Și hotărât face popasul,
Natura e ispititorul.
Și, Toamnă dragă,-n orice zi
Tu mă uimești cu strălucirea,
În orice colț de țar-aș fi,
Culorile-mi vrăjesc privirea..
Căci roșul frunzei, verde-n vară,
E sângele vărsat pe cruce,
De Cel ce-avea voit să moară
Când nouă lege-n lume-aduce.
Iubirea este scrisă-n Lege,
Pe care mulți n-o mai respectă…
Și fără ea, vai! ce se – alege
De lumea asta incorectă?
Dar, toamnă, tu îți vezi de treabă…
Spectacolu-ți se va-ncheia,
Copaci rămași fără podoabă,
Prin moarte, iar vor învia.
Așa și eu, pe scena vieții,
Mi-oi încheia rolul cândva,
N-oi da deloc credit tristeții,
În altă lume-oi învia.
30.10. 2022, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor
by