SPERANȚA NICICÂND NU MOARE…
   #AnnaNoraRotaru – autor

Plânge toamna prin păduri,
Peste șesuri, munți, coline…
Vânturi gem… cât să înduri?
Cum le-astupi atâtea guri?
Iar pe dânsa cin’ s-o-aline,
De dureri și de suspine?

Plânge sângeriu pe frunze,
Din lacrime țâșnind izvoare…
S-adună norii-n negre pânze,
Alergând speriați, ca mânze,
Fulgere-n ropot de picioare,
Culcă flori țesând covoare…

Val cu val cețuri s-aștern,
Prin copaci cu trupuri goale
Și, mă strâng dureri în stern,
Că, nu-i nimic pe-aici etern,
Nemaifăcând Timpul ocoale,
Avid ne mușcă dând târcoale…

Căci, pe toți el ne condamnă,
Smulgând bucăți din tinerețe…
Doar clipele numără-n stamnă,
Dându-ne mai multă toamnă,
Din celea reci și plângărețe,
A boli jelind și bătrânețe…

Mă mai ascund după perdele…
Cu vise de copil umplu căușul…
Mi-aprind foc mare din surcele,
Cu cel furat din lună și din stele
Și, zburând, cum pe corzi arcușul,
M-oi-nălța și eu, ca pescărușul…

Voi șterge toamnei ochii plânși,
Dăruindu-i razele din soare…
În poală i-oi lăsa zefirii strânși,
Verde covor, maci roși, aprinși,
Apoi, voi răsădi floare cu floare,
Să nu-și mai piardă din culoare,
Că… Speranța nicicând nu moare…

___________ NORA _______
versuri din vol. 8 __ „Gânduri pe malul tăcerii” __

by

Referinţă Bibliografică

SPERANȚA NICICÂND NU MOARE… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 aprilie 2026