Asfodeli
Germogliano
di primo mattino
gli asfodeli
e si cibano
di luce serica
le prime ore dell’alba
lascian traccia
di noi
ombra ieratica
dai lontani trascorsi
e forse sbaglio
forse
confondo l’importanza
d’onirici nei
tra il nulla
e la sua apatica accezione
inciampando
nell’errore indefinito
che disorienta.
Asfodele
Răsar
dimineața devreme
asfodelele
și se hrănesc
cu lumină de mătase
în zori de zi
care lasă urme
din noi
umbră hieratică
a trecutului îndepărtat
și poate mă înșel
poate
confund importanța
negilor onirici
între nimicul
și accepția lui apatică
împiedicându-mă
în greșeala indefinită
care dezorientează.
Sudario
Non dire che ho paura,
scegli solo l’attimo
per proclamare
la mia incoscienza,
la mia uniforme
sa di polvere
e sudore
e questa terra
ha vissuto troppo
per assumermi
al suo cospetto.
Giulgiu
Nu spune că mi-e frică,
alege doar clipa
ca să proclami
inconștiența mea,
uniforma mea
miroase a praf
și a sudoare
și acest pământ
a trăit prea mult
ca să-mi asume
în prezența lui.
La bottiglia di Emerenziana
Sulla plastica
i segni del tempo
ormai troppi,
l’acqua che
aspetta d’essere versata
ha vene, radici
che più non germinano
pothos,
sono le tue rughe
ormai un ricordo
del tuo sorriso
affabile,
sincero e crudo,
le tue parole
quelle foglie
verdi
che più non vibrano
d’ossigeno,
più non sussistono
mentre la vita scorre,
eco ancora
del richiamo tuo alla Vergine,
Emerenziana..
Sticla Emerenzianei
Pe plastică
semnele timpului
acum prea multe,
apa care
așteaptă să fie vărsată
are vine, rădăcini
ce nu mai produc
potos,
sunt ridurile tale
deja o amintire
a zâmbetului tău
afabil,
sincer și crud,
cuvintele tale
acele frunze
verzi
care nu mai vibrează
de oxigen,
nu mai subzistă
în timp ce viața trece,
ecou din nou
al apelului tău la Fecioară,
Emerenziana..
Serafico
L’ombra asettica
a pochi metri di
distanza
il momento
percorre inesorabile
la sua era
riposto nella sabbia e
su recondite cime
non so più sentire
è difficile interagire
i suoi capelli lunghi
non riesco a immaginare
foglie di platano
fendono la caligine
bigia
il dio della guerra
sotterra la sua ascia
e trasmette alla luce
soffusa
occhi eterei
e cosa puoi immortalare
nel silenzio.
Serafic
Umbra aseptică
la câțiva metri
distanță
momentul
parcurge inexorabil
era lui
repus în nisip și
peste tainice vârfuri
nu mai știu simți
greu mi-este să interacționez
părul ei lung
nu-mi pot imagina
frunze de platan
crapă negura
cenușie
zeul războiului
îngroapă securea lui
și transmite luminii
blânde
ochi eterici
și ce poți imortaliza
în tăcere.
Como
I merletti per le strade
la notte di Natale,
la casa doganale,
una torre in lontananza,
la funicolare
al tramonto,
le increspature
dell’acqua
gelida, invernale,
pagine sfogliate
d’un diario –
il focolare,
una Milano distante
che sublime
ti racconta
trent’anni passati
a cercare
un altro ruolo,
il sonno di Anita
e le luci dei lampioni
sulla banchina
della stazione.
Como
Dantelele pe străzi
noaptea de Crăciun,
biroul vamal,
un turn în depărtare,
funicularul
la apus,
încrețiturile
apei
înghețate, inverna
le,
pagini răsfoite
ale unui jurnal –
vatra,
un Milano depărtat
care sublim
îți povestește
treizeci de ani trecuți
să cauți
un alt rol,
somnul Anitei
și luminile becurilor de la stâlpi
pe peronul
gării.
Luca Cipolla
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..