Corneliu Stoica – „Marcel Bejan”
Un om împărțit în mod egal școlii, atelierului și familiei, dându-le deopotrivă timp, viață, dăruire și prețuire nu poate fi decât un suflet ales. Între cariera artistico-plastică și cariera didactică, până la pensionare, a ars continuu, după o anume dinamică și determinare, impuse de volumul reflectărilor și decantărilor personale, precum și de gândirea critică și creatoare proprie omului exigent.
Acestui artist și dascăl, criticul de artă Corneliu Stoica îi consacră, în mod ceremonios, albumul de artă intitulat simplu, realist, metaforic și simbolic – „Marcel Bejan”. Acest om, în ceea ce a întruchipat mai frumos, este spiritul realității absorbite și răsfrânte într-o viziune personală, metafora vibrației sufletești în fața culorii și simbolul respectului pentru sine, pentru artă, pentru consumatorii picturilor sale.
Albumul, publicat de Editura Axis Libri din Galați, în anul 2021, întregește preocupările în domeniu ale criticului de artă care propune colecției „Artiști români contemporani” a editurii mai sus menționată o lucrare de referință pentru cunoașterea artistului gălățean Bejan.
Precizăm că albumul are 146 de pagini în format 20 x 22 cm; se bucură de așezarea pe hârtie cretată lucioasă de 175g/m.p. și de o protejare din coperte de carton dublu cretat de 350g/m.p., oferind cititorului și privitorului imaginea calității tipografice și editoriale. Un gest de iubire și respect, volumul apare cu suportul financiar al soției artistului.
Deschizând albumul, ne întâmpină ca un boier de viță nouă conu Marcel. Ne privește printre gene, parcă îndoit, dar și cu surâsul meșterului mulțumit, ajuns la capăt de drum. Așezarea mâinilor trădează nevoia odihnei, doar ochelarii din mâna stângă, neobosiții și indispensabilii săritori în afirmarea personalității, sunt gata a spune în locul său: încă îmi mai trebuie timp, mai am de văzut multe, mai am de pictat, mai am de oferit destule; ceea ce v-am dat e numai o parte din ceea ce pot.
Cu scopul prezentării unei vieți dedicate și a contribuției acesteia la sporul artei tradiționale prin accentele moderne ale concepției personale, autorul așază studiul său cu titlul „Marcel Bejan/ Realitate, metaforă, simbol”, dând posibilitatea cunoașterii complexității acestei personalități, un „adevărat reper al profesionalismului”, după cum îl caracterizează criticul de artă Mariana Tomozei-Cocoș, pe 2.03.2021. Frumos elogiu cu două luni înaintea stingerii din viață a artistului (3.05.2021).
Urmează opt pagini cu fotografii color înfățișând chipul pictorului în diferite etape ale vieții, precum și ipostaze ale bucuriei de familist sau ale bunei colegialități. Nu lipsește diploma cu „Premiul de Excelență”, acordat în anul 2016 de către Filiala U.A.P. Galați, sau „Diploma de Excelență” a Asociației U.A.P. Galați prin care i se conferă titlul de Președinte de Onoare al Filialei U.A.P. Galați, în 2021.
Confesiunile pictorului exprimate în interviul acordat scriitorului Ghiță Nazare și publicat în revista „Școala gălățeană” nr. 258/2018 constituie o atracție pentru iubitorii de convorbiri cu diferite personalități.
O surpriză mai mult decât plăcută o constituie intervenția celei care i-a fost alături ani buni, soția Doina Marta Bejan, exprimând „Întru memoria soțului meu” opinia despre opera care i-a înfrumusețat viața și casa, sentimentele din care s-a născut aceasta și care, totodată, o fac nepieritoare.
Este prezentă nelipsita și necesara „Antologie critică” pentru a nemuri o operă și un artist. Semnează eseuri cu alese aprecieri critice Maria Magdalena Crișan, Valentin Ciucă, Horațiu Mazilu, Mariana Tomozei-Cocoș, Leandru Popovici, Ana Maria Vicol și Corneliu Stoica.
Consistentă este și rubrica „Bibliografie”, precizând volumele și articolele din diferite periodice scrise de Octavian Barbosa, Valentin Ciucă, Corneliu Stoica, Victor Cilincă, Ioan Murariu-Neamț, Maria-Magdalena Crișan, Horațiu Mazilu, Ghiță Nazare, Leandru Popovici, Angela Ribinciuc, Lică Rugină, Nicolae Spirescu, Maria Stanciu, Ana Maria Vicol.
Un rezumat al studiului realizat de Corneliu Stoica este tradus în limba franceză de dr. Rodica Veduță, în limba engleză de dr. Gabriela Dima, iar în italiană de Carina Cesa Sava.
Partea cea mai cuprinzătoare și mai importantă din album, de la pagina 55 la 142, o constituie capitolul „Reproduceri” după tablourile artistului. Se întâlnesc portrete ale membrilor familiei și ale personalităților care și-au pus amprenta pe istoria neamului și, firesc, autoportrete. Titlurile sunt sugestive: „Craiul munților”, „Vechi năzuințe”, „Înfăptuitorul primei uniri”, „Ion Vodă cel Cumplit”. Multe portrete înfățișează pe soția și fetele artistului, dar și pe acei colegi, deveniți în timp prieteni, „Doina”, „Simona, fiica artistului” etc.
Sunt de evidențiat tablourile care oglindesc predilecția pictorului pentru peisajul oferit de orașul Galați și împrejurimile sale, Dunărea cu splendoarea și poezia malurilor, biserica, în diferite anotimpuri, „Iarna”, „Farmecul nopții de iarnă” ori „Noian de alb”, „Biserica Sf. Nicolae”. Chiar și peisajul industrial intră în centrul preocupărilor estetice, „Galați, 1979”.
Cum florile fac parte din natură, iar natura este sursa de inspirație, se oprește asupra acelora care îi oferă o bogăție cromatică și pe acel vino-ncoa pe care sufletu-i se sprijină bine. Majoritatea sunt specifice primăverii și toamnei, panseluțe, păpădie, violete, crizanteme, dumitrițe, tufănele. În multe tablouri, florile sunt subiect simplu, doar ele spuma pământului, iar în altele, intră în compoziții bine organizate, ca elemente de comunicare sau de sporire a luminozității pe care autorul vrea s-o exploateze, punând-o în ritmuri gândite: „Orchestrație cromatică” sau „Cugetare”, „Idilă”, „O bună vestire” și altele.
Compozițiile, ferestre deschise spre lumină, încântă și pune privitorul în ipostaza gânditorului, ispitit fiind de impactul în sine, dar și de titlurile bine ticluite, precum „Vorbește tăcerea”, „Apus” etc.
Apreciem interesul criticului de artă Corneliu Stoica de a prezenta publicului gălățean și din toată țara un artist precum Marcel Bejan, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România încă din 1968, la trei ani de la absolvirea facultății, „un ambasador al frumosului”, după afirmația scriitorului Ghiță Nazare. Dar în aceeași cadență si solicitudinea soției, doamna profesor Doina Marta Bejan, de a oferi dovada dragostei față de cel ce i-a fost tovarăș de viață: gândul cel cuviincios, imaginile după o parte din opera artistului, fotografiile din arhiva familiei, cât și finanțarea editării și tipăririi acestui reușit album.
Nici nu se putea ivi o asemenea izbândă fără o combinație de haruri, de generozitate și de modalități de abordare a universului bejanian.
Stan M. Andrei
27 octombrie 2024
by