Acei dintre noi rămași sau deveniți convinși și susținători ai monarhiei constituționale și regalității române, fideli valorilor Familiei Regale a României se remarcă în primul rând prin aceea că adevărul în care cred, pe care-l apără și căruia îi slujesc, nu se află în imaginar cum susține Eugen Ionescu la stadiu de principii generale, ci în izvoare istorice și argumente prezente. Cu atât mai mult este prețios faptul cu cât aceasta nu decurge din constrângere precum în cazul ideologiei dictatoriale ori din atașamentul politic racordat la interese și conflicte de interese, orgolii, obligații, obediențe, ca în cazul vârfului spre anarhie al democrației prezente românești – unii oameni cred că am ajuns stăpânii libertății absolute, fără să acorde înțelegere faptului că a impune ceva ce nu este sancționabil dar nici corect înseamnă a abuza de libertate nu a beneficia de valorile libertății.
Sigur, fiecare dintre noi ne bucurăm de drepturi și de libertăți, dar o alegere inadecvat gândită atrage după sine greșeala de a-ți refuza șansa binelui propriu, iar într-o extensie de consecințe a binelui țării și națiunii. După abdicarea forțată cu puterea tancurilor sovietice și mijloacele șantajului a Majestății Sale Regelui Mihai și a monarhiei (act deplin ilegitim deoarece nici chiar Suveranul nu are decât dreptul de a abdica în nume propriu, în niciun caz de a aboli monarhia, cum nici un președinte nu poate cu de la sine putere să înlocuiască forma republicană de guvernământ) și până astăzi, noi trăim într-o republică proclamată ilegitim…, în această abatere constituțională ori mai bine spus de deformare aberantă a constituției românești, ne aflăm. Și totuși ne menținem mersul înainte pe acest drum strâmb, cu un stat de drept clădit pe temelia unui guvernământ ilegitim, într-o republică uzurpatoare în chipul cel mai brutal al monarhiei legitime și izgonitoare a regalismului întemeiat și consolidat pe baze absolut legitime.
Am mai spus-o, nu m-am răzgândit niciodată, artiștii pot, e în puterea lor să lumineze ca stelele cerului prin inima nopții națiunea derutată prin noaptea minții contemporane. Ei, artiștii, ca de altminteri preoții, sportivii, elitele neamului, oamenii cumsecade…, au tribuna lor de la care se pot adresa neamului: scena, altarul, arena, cartea…, nu să vorbească de acolo dar de acolo să își preia încrederea pe care ar putea-o împrăștia ca pe o grindină de cuvinte eliberatoare din hățișurile manipulării și călăuzitoare spre calea adevărului, dreptății, libertății și binelui național și al fiecăruia.
Dar ce vedem, de fapt?! Unii artiști fac politică ovațională, zarvă, revoltă ipocrită, scandal contra unuia sau altuia dintre partide, iar la zile alese și bănoase prestează acte artistice și aclamă discursuri mieroase și laudative în favoarea partidului și politicienilor pe care tocmai i-au condamnat. Cum să mai ai încredere în astfel de oameni?! Parcă făcea politică și Constantin Tănase, Moscopol, Mircea Crișan și alții, dar parcă nu așa…!
Iar, ca să vorbim despre susținerea în act și convingere a monarhiei și regalității românești există motive mai mult pentru a evita aceasta! Ce să numărăm la suma artiștilor loiali în puterea adevărului întreagă și cinstită?! Artiști sunt mulți, iar noi trebuie să îi iubim pentru ceea ce creează sau interpretează sub aura inefabilă a harului artistic, dar câtă vreme unii se mai amestecă și în combinațiile politice, dacă nu o fac corect, trebuie să se aștepte la tot ce decurge din decadența pe care singuri și-au pregătit-o…! Ca să fii artist strălucit trebuie să produci actul artistic strălucitor și este destul. Căci un geniu fără opere nu este mai valoros decât un mediocru cu opere (parafrazând pe Mircea Eliade). Când însă și viața civică a artistului, conduita, vorba, fapta sa din exterioritatea spațiului artistic în perimetrul cotidianului divers public sunt de valoare, aceasta nu este decât o notă magna ziditoare de loc de bună ziua pe lângă steaua nemuritoare a talentului, clăditoare de celebritate și istorie.
Nu avem mult de numărat, spuneam, în rândurile personalităților artistice ce afirmă și reafirmă neclintit convingerea în pozitivismul singular ca formă de guvernământ mai necesar ca oricând azi, în stadiul declinului pronunțat al formei de guvernământ a României contemporane – acelor personalități active eficient și care nu pot fi abătute, cu iubire și prețuire față de perspectivele redeschise ale monarhiei și regalității românești, cu fidelitate nestrămutată și admirație față de Majestatea Sa Margareta, cu ferm respect și deplin atașament față de exemplarul aport public și instituțional la reclădirea unor temelii pentru restaurarea României prospere al Alteței Sale Regale Radu, Principele Consort al României.
Între aceste personalități – nu există ordine de loc mai sus ori mai jos în această categorie de prezentare – fără nicio îndoială, interpreta de muzică ușoară Stela Enache nu doar că nu lipsește, nici nu s-ar putea să lipsească…! Personal am prezentat Excelenței Sale Domnului General Eugen Porojan, Aghiotant regal propunerea ca Stela Enache să fie adusă în atenția Alteței Sale Regale Principelui Radu al României, întru calea de urmat spre analiza Consiliului Coroanei, pentru a i se decerna o decorație regală.
Sigur că unii mă vor întreba pentru care merit. Nimic mai simplu de răspuns: pentru loialitate. Nu veți întâlni oriunde și oricând pe cineva atât de dăruit sufletește ideii de monarhie și regalitate în România, susținând cu atât de multă, profundă și densă implicare sufletească agenda publică și instituțională a Majestății Sale Margareta, a Alteței Sale Regale Principelui, a întregii Familii Regale a României!
Am fost prezenți împreună, adeseori, la multe din evenimentele regale, în principal organizate la Palatul Elisabeta. La funeraliile naționale ale Regelui Mihai am stat unul în spatele celuilalt, peste cinci ore într-o imensă coloană de oameni tăcuți, îngândurați, întristați, înarmați cu răbdare de fier și întăriți de dragoste și loialitate până la capăt înaintând centimetru cu centimetru pe lungul drum spre catafalcul bunului rege, spre a-și prezenta regretul și ultimul omagiu…! Simțeam că artista se prăbușește, îmi era teamă că nu mai rezistă, îi propuneam să renunțe. Dar nu s-a lăsat. I-a trecut os prin os, și-a adunat toate puterile pe care nici eu nici chiar ea n-am crezut și n-a crezut să le aibă și îndelungul aproape unei jumătăți de zi și-a împlinit voia inimii de a trece pioasă și recunoscătoare prin fața catafalcului cu sicriul Majestății Sale.
Poate fi alt argument suveran de loialitate față de rege a artistei Stela Enache?! Eu spun mai convins ca niciodată că nu…! Cinste celor ce poartă cu mândrie o decorație regală pe piept, iar dacă Stela Enache nu o poartă încă, adevărul de față dezvăluit acum poate evidenția o opțiune meritată pentru aceasta. Propriile principii, sentimentele sale însele, credința sa, toate acordate monarhiei și regalității românești, Majestății Sale Margareta, Alteței Sale Regale Radu, principelui Consort al României sunt decorația spirituală din adâncul sufletului artistei și din toată ființa sa.
(Aurel V. Zgheran)
Galeria foto reprezintă pe Majestățile Lor Regina Margareta, Regele Mihai, Regina Ana, Alteța Sa Regală Radu Principele Consort al României, soprana Virginia Zeani, Stela Enache, Maria Dragomiroiu, Theodora Popescu însoțind pe Aurel V. Zgheran la evenimentul decorării Sale de către Majestatea Sa Margareta cu Medalia Regele Mihai pentru Loialitate, momente din timpul pelerinajului de doliu la catafalcul Majestății Sale Regelui Mihai cu Stela Enache și Aurel V. Zgheran…
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..