Nu pentru că dorim să fim în trend cu vremurile sau să acordăm o atenție exagerată pandemiei mondiale generate de Covid-19, ci doar din nevoia de ne apropia de semenii noștri, în eventualitatea identificării unor soluții viabile la problemele momentului, am decis să stăm de vorbă, pe marginea acestui subiect delicat, cu personalități ale lumii literare și cultural-artistice românești, din țară și din diaspora, pentru a ne împărtăși din experiența proprie avută în această perioadă. O perioadă nu tocmai benefică sănătății multora dintre nou, dar, sper eu, benefică în redescoperirea identității de sine, a unor noi oportunități și posibilități de manifestare creativă și, de ce nu, de redimensionare a relației pe care fiecare dintre noi o are cu Dumnezeu. O încercare reușită, de reiterare a valorilor fundamentale pe care românul le are ca litere de căpătâi: familia, prietenia, credința.
Stăm de vorbă astăzi cu GHEORGHE A. STROIA – prozator, publicist, poet, exeget literar şi de artă, promotor literar şi cultural, editor român, și mai nou pictor, cu un parcurs literar de invidiat. La 1 aprilie 2010 debutează editorial cu un prim volum de literatură pentru copii, la 1 aprilie 2013 devine membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA), iar în 2018 membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE). Este distins cu VIRTUTEA LITERARĂ, medalie acordată de LSR, la propunerea președintelui acesteia, dl. Al. Florin Țene, pentru merite literare și editoriale deosebite. Are peste 50 de cărți publicate, multe dintre ele fiind premiate la diferite festivaluri naționale sau internaționale de profil. Scrie prefeţele sau postfețele multor lucrări literare şi ştiinţifice ale autorilor din țară sau din diaspora şi publică cronici de artă despre opera unor renumiți artiștilor plastici români sau universali de pe toate meridianele globului (SUA, Iran, Ucraina, Rusia, Chile, Spania, Israel). În calitate de editor, girează peste 1500 de lucrări ale scriitorilor de limbă română și nu numai, revista și editura Armonii Culturale devenind branduri ale calității și valorii literare și științifice. Are un punct de vedere interesant legat de criza pandemică actuală și vă invit să îl urmărim împreună.
- Ce știți sau ce nu știți despre acest virus – covid 19?
SGH: În primul rând, așa dori să te salut, dragul meu prieten și să îți mulțumesc, pentru că te-ai gândit și la mine, în abordarea acestei probleme, care ne-a dat viețile peste cap, pur și simplu. Despre COVID, în fața căruia fiecare dintre noi a fost prins complet nepregătit, știu multe, am primit sau chiar am cercetat surse diverse, dar am preferat dintotdeauna să mă informez din surse oficiale, însă am oarecare rezerve legate și de veridicitatea și exactitatea acestor surse. Nu poți crede chiar tot ce îți cade la îndemână, mai ales toate informațiile cu care ne bombardează internetul și rețelele de socializare, cu trucuri și vindecări miraculoase, cu medicamente minune, de parcă cineva ar dori să râdă de noi în toate modurile posibile. Nu e rău să facem haz de necaz, că așa a făcut românul dintotdeauna, e și asta o soluție de criză, dar, repet, nu putem ignora o problemă atât de gravă, care a îngenuncheat economia mondială. O fi vorba și despre o conspirație, dar indiferent de adevărurile sau neadevărurile spuse, treaba e cât se poate de serioasă…
- Cum ați reacționat, gestionat, traversat și resimțit perioada de izolare și distanțare socială, sanitară, din perioada stării de urgenţă?
SGH: Bineînțeles că la început am simțit puțină îngrijorare, atât pentru mine, cât pentru cei dragi. Acum doi ani, am reușit să cumpărăm o casă, situată într-un sat idilic, liniștit și am înjghebat acolo o gospodărie frumoasă, zicem noi, în care domnește liniștea, pacea și înțelegerea, iar toate câte ni le-am propus, har Domnului, am reușit să le facem. Băieții mei au fost acasă, deoarece din martie școlile au mutat cursurile în online, soția mea, educatoare fiind, a fost tot în conexiune virtuală cu piticii ei, deci toată lumea era acasă, generând mai puține motive de îngrijorare. Eu, la Primărie, am lucrat tot timpul, uneori cu un program mai redus, alteori de acasă, astfel încât nu am riscat absolut nimic. N-am lăsat garda jos nicio clipă și nu am lăsat blestemăția de virus să ajungă la noi. Am descoperit în perioada aceasta de pandemie lucruri noi, ne-am dezvoltat abilități noi, așa că nu a fost foarte greu să ne adaptăm.
- Ce credeți că aţi dobândit, câștigat, învățat său pierdut în toată această perioadă?
SGH: Am descoperit, în această perioadă, că îmi place foarte mult să mă joc cu culorile, am început să pictez. La început mai timid, cu rezerve, apoi mai încrezător, căutând și, de nu, descoperind tehnici de lucru noi. Am pictat portrete în creion, peisaje, icoane pe sticlă, tablouri mai mari sau mai mici, care au prins la public, iar oamenii cu sufletul frumos și generos, chiar au început să le aprecieze și să le caute. Am citit foarte mult în această perioadă, am scris, am finalizat două cărți de versuri, am realizat peste 72 de tablouri. Am ales să intru în jocul culorilor, fără să le cunosc, fără să le simt, fără să le fi fost măcar o clipă prieten. Ele m-au învățat aproape totul. M-au recunoscut, mi-au adulmecat sufletul și, cel mai probabil, și-au găsit acolo cerul, nuanțele, norii, soarele, vântul, stelele, universul, chipurile, florile, munții și marea, și le-au scos la iveală, așternându-le cuminte pe fiecare pânză. Îmi sunt deja dragi, îmi sunt deja foarte apropiate, am început să le simt, să le cunosc, să le fiu prieten fidel, să ne iubim într-o nebunească îngemănare. LE ADOR! Bombardați din toate părțile cu atâtea informații, știri negative, nu am putut să ne realizăm că suntem victimele unui atac, ale unei manipulări fără precedent. Media a avut un rol, evident în toate acestea și, vă rog să mă lăsați să spun, pentru toate televiziunile, campania declanșată de acest virus blestemat a fost mană cerească, i-au umplut de audiență și de rating. Am asistat la un spectacol trist și dureros, la care o parte din actori, unii jucând mai prost, alții mai bine, am fost chiar noi. Actori la curtea regelui Covid-19! Dar, chiar am avut activitate și mă bucur enorm pentru tot ce am reușit să fac în această perioadă. Ne-am bucurat împreună cu copiii și soția de mici amenajări în curtea casei, am pus la punct grădina de legume și livada de fructe, da, chiar am avut ce face! Astfel, ne-am cam ținut deoparte de toate alertele negative, am vrut doar să ne păstrăm tonusul, motivația, credința că va fi bine. Și va fi bine! De pierdut nu prea am avut ce pierde, poate ne-au lipsit întâlnirile cu prietenii, întâlnirile literar-artistice, cultura full-contact.
- Ce învățăminte, concluzii sau observaţii ați deprins și reținut din și în această perioadă de pandemie, pentru prezent dar, mai cu seamă, pentru viitor?
SGH: S-a tot vehiculat în toată media (presă, televiziune) că vom ieși din pandemia asta mai buni. Cu siguranță, alt mit care trebuie desființat. Nu știu cât de „mai buni” ne-a făcut pandemia, însă și mai sigur știu (și văd) că pe unii chiar i-a schimbat și, nu neapărat în bine. Ar trebui să fim mai solidari, mai uniți, să fim atenți la nevoile celor din jur, să facem tot ce putem face din suflet, fără egoism, fățărnicie și interese ascunse. Din păcate, mai marii noștri nu cred că au învățat absolut nimic. Nu cred că vom putea schimba ceva la noi, atâta timp cât vom pune interesul nostru pe primul plan. Pandemia ne-a prins complet descoperiți, nepregătiți, fără materiale, echipamente, aparate, etc. Pe viitor, trebuie abordată o strategie serioasă privind posibilitatea unei pandemii și luate toate măsurile ce se impun în acest sens. Lucrurile nu sunt deloc simple și nici lipsite de costuri. Însă toate sunt de importanță majoră pentru întreaga populație a României, țara unde mai locuiesc, din fericire, Oameni!…
- Din punct de vedere intelectual, cultural și spiritual considerați că aţi evoluat, ca v-ați îmbogățit sufleteşte sau nu?
SGH: Da, eu consider că m-am îmbogățit sufletește, că am evoluat, în primul rând, însă, am putut fi mai aproape de lucrurile și sufletele care mă fac cu adevărat un Om mai bun: familia, soția, copiii, ne-am simțit mai aproape unii de alții, am avut posibilitatea să ne dedicăm unii altora o bucățică de timp, pe care altfel nu am fi avut cum s-o facem. Am cunoscut, fie și virtual, oameni noi, scriitori, poeți, artiști, care ne-au primit în sufletele lor, care au avut cuvinte frumoase la activitățile noastre. Pentru toate acestea, cu mâna pe suflet, le mulțumim!
- Acum, în acest moment, cum vedeți viitorul nostru, al tuturor, ce perspective intuiți, anticipaţi sau întrezăriţi, plecând de la evoluția acestei molime, epidemii sau pandemii?
SGH: Omenirea nu se va schimba niciodată, din păcate. Va repeta într-o buclă infinită aceleași erori, aceleași grave greșeli pe care le-a făcut cu perseverență. E clar pentru toată lumea că sunt și au fost la mijloc interese majore, politice, economice, de influență, cred cu tărie că harta politico-economică a lumii s-a schimbat deja. Una dintre loviturile grave date economiei mondiale a fost încercarea de distrugere a economiei Americii, un factor, de ce să nu recunoaștem, de stabilitate geo-politică de prim rang pe mapamond. Vizavi de România, am reușit să vedem cu mare tristețe ce înseamnă să nu mai produci absolut nimic, să depinzi aproape în totalitate de economiile altor state, să imporți totul, până și pâinea de pus pe masă. În pandemie, nu știu cum, brusc, ne-am dat seama că putem produce și noi măști, combinezoane, ventilatoare, etc… Ce interese ne-au oprit până acum să o facem? Am spus și mă repet, o strategie de țară, foarte bine realizată, ar fi soluția salvatoare. De Covid nu vom scăpa, doar vom învăța să trăim cu el, așa cum am învățat să trăim și cu TBC-ul, cancerul, diabetul, bolile cardiovasculare, doar că pentru unii dintre noi, va fi letal. Și apoi, cum mutațiile la viruși se produc foarte repede, cine știe ce vor fi sau ce vor putea face copiii și nepoții lui Covid-19?
- Unde, când și cum sau, în ce mod, vedeți intervenția providenţei divine în toată această poveste?
SGH: Unul dintre cele mai triste lucruri pe care ne-a fost dat să-l trăim în această perioadă a fost închiderea bisericilor, de parcă sfintele altare aveau ceva în comun cu virusul. Să nu uităm că biserica era, prin bolnițele sale, locul unde erau primiți oamenii și îngrijiți în toate vremurile pline de ciumă, holeră, război. Nimeni în istorie (poate doar o dată sau de două ori) nu a închis bisericile, locul unde sufletul se întâlnește mai acut cu Dumnezeu. Să credem că a fost o pedeapsă divină? De ce oare îl învinovățim de Dumnezeu, pentru toate relele pe care oamenii și le fac cu mâna lor? Sigur că oamenii, care și-au păstrat credința au cerut ajutor divin și sunt sigur că acesta nu a întârziat să apară. Dumnezeu încă ne iubește, doar că noi am uitat să-l iubim cu adevărat. Poate că Dumnezeu a privit cu mare tristețe tot ce se întâmplă, dar, știi cum e: lăsăm copiii să-și învețe singuri lecția. Dacă o vor învăța. Tu, Stelian, cum l-ai perceput pe Dumnezeu în perioada asta? E izolat sau nu la domiciliu?
- Felul în care gestionează autoritățile abilitate aceasta pandemie vă mulțumește ori ba și, de ce?
SGH: Nu, nu mă mulțumește. E dureros că în toată această perioadă, când ar trebui să facem un efort de voință comună („dai voință, iei putere”…), politicienii noștri se îngrămădesc să-și arate, fie de la putere, fie din opoziție, inteligența și capacitatea de a putea gestiona o astfel de criză. Să-și clameze priceperea în a face minuni pe care nu au fost în stare să le facă de 30 de ani. Să arunce unii asupra altora învinuiri de joasă speță, doar pentru a găsi țapi ispășitori pentru eșecuri notabile. De făcut, în pandemie, s-a făcut câte ceva, chiar dacă nu toate bune și frumoase, dar de ce se transformă totul în mascaradă politică, în campanie electorală mascată? A, știu, urmează alegerile, dar, oare, cine-i va mai alege? Eu, unul, nu!
- Va (ne)liniștește ceva, astăzi și, dacă da, ce anume?
SGH: Mă neliniștește incapacitatea lumii de a-și reveni repede, de a nu lăsa loc, prin producerea acestei crize, a altor și altor crize, care să afecteze mapamondul și, de ce nu, viitorul copiilor noștri. Sună clișeic, poate, dar acesta e adevărul. Ce facem, să ne fie mai bine? Cine să se gândească și la viitorul nostru?
- În încheierea acestui dialog, sincer și de suflet, vreau să vă întreb ceva: spre ce anume, spre ori către unde credeți că ne îndreptăm noi, atât din punct de vedere național cât și internațional?
SGH: România, din punctul meu de vedere, nu se îndreaptă către nicăieri. Vi se pare că am fost băgați în seamă mai mult decât de obicei? Că se îngrijorează cineva de soarta românilor sau a României? Să fim serioși!… România este și va rămâne o piață de desfacere pentru Uniunea Europeană, noi vom produce și exporta la fel de puține chestii ca și până acum, vom rămâne ruda mai săracă a Europei. Suntem în mijlocul unor interese mari, mult mai mari care, după pandemie de vor exponențializa… Pe plan internațional, se va continua globalizarea, va fi posibil ca în curând să nu mai vorbim româna sau engleza, ci poate… chineza?
Vă mulţumesc foarte frumos pentru tot!… Păstrăm legătura!… Dumnezeu să ne poarte de grijă și, să ne ajute, în continuare, în tot lucrul cel bun! Amin!
STELIAN GOMBOŞ
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..