Stelian GOMBOȘ

Domnul Stelian Titus GOMBOȘ, erudit teolog, scriitor și publicist,

s-a născut la data de 8 iulie 1977, în municipiul Oradea, Județul Bihor.

Este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Oradea, are studii universitare,

aprofundate postuniversitare, în Sibiu, București şi Universitatea „Aristotel” din

Thessalonic (Grecia) și doctorale la Craiova. În perioada anilor 2017–2021 a urmat și

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti, realizând

și Master în domeniul „Carieră Judiciară”. A mai urmat de asemenea și studii de psiho-

pedagogie; economie socială; management public; comunicare, informaţii şi relații

publice; geopolitică, geostrategie, siguranță şi securitate națională; diplomație şi

protocol, la diferite Facultăți de Teologie INA; CNAP din cadrul UNAP Carol I; IDR din

cadrul MAE, FCRP din cadrul SNSPA, iar din anul 2013 este Doctor în Teologie al

Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Craiova.

Debut

În anul 1994 la Revista ,,Legea românescă” din Oradea, cu articole și

eseuri. Talentul publicistic se completează, la domnia sa, fericit cu harul divin și literar.

Volume diverse, articole, eseuri, studii, recenzii, interviuri, publicate

„Smerită încercare întru desăvârşirea începutului”, Editura „Agnos” din

Sibiu, mai 2008; „Smerite încercări şi începuturi”, Editura „Agnos” din Sibiu, octombrie

2008; „De la începuturi la profunzimi”, Editura „Agnos” din Sibiu, noiembrie 2008;

„Despre Biserică şi Stat între curs şi discurs”, Editura „Top Form” din Bucureşti, iulie

2009; „Euharistia – calea către Iisus Hristos, Dumnezeu”, Editura „Agnos” din Sibiu,

octombrie 2010; „Vorbire şi convorbire cu oameni aleşi”, Editura „Top Form” din

Bucureşti, octombrie 2010; „Dumnezeiasca Euharistie – centrul vieţii liturgice şi

duhovniceşti a creştinului”, Editura „Emia” din Deva, aprilie 2011; „Din cuvântul

înţeleptului – la ceas de sfat şi sfătuire…”, Editura „Bunavestire” din Beiuş, decembrie

2011; „Armonii culturale şi spirituale contemporane”, Editura „Armonii Culturale” din

Adjud, septembrie 2012; „Armonii sacre în lumea contemporană”, Editura „Armonii

Culturale” din Adjud, septembrie 2012; „Oameni şi cuvinte. Portrete şi descrieri”, la

Editura „Top Form” din Bucureşti, octombrie 2012; „Omul subiect actual al dragostei lui

Dumnezeu” – volum omagial, închinat Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, autori:

Stelian Gomboş şi Cristian Şerban, Editura „Cristimpuri” din Ploieşti, aprilie 2013; „O

remarcabilă personalitate a vieţii bisericeşti şi naţionale – Episcopul Dr. Nicolae

Popoviciu al Oradiei”, Editura „România în Lume” din Bucureşti, mai 2013; „De vrei să

te mântuieşti cu întrebarea să călătoreşti…”, Editura „Bunavestire” din Beiuş, iunie

2013; „Frânturi de învăţături şi cunoştinţe: culegere de eseuri, meditaţii şi reflecţii

asupra unor teme, subiecte şi cărţi”, Editura „Aureo” din Oradea, septembrie 2013;

„Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creşterea duhovnicească a

credincioşilor”, Editura „Mitropolia Olteniei” din Craiova, iunie 2014; „Câteva spicuiri,

sugestii şi recomandări…”, Editura „România în Lume” din Bucureşti, septembrie 2014;

„Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale – Culegere de articole,

eseuri şi studii teologice”, Editura “Magic Print” din Oneşti, mai 2015; „Împărtăşiri

spirituale…”, Colecţia „Scrisul de azi”, Editura „Singur” din Târgovişte, octombrie 2015;

„Smerite şi sincere împărtăşiri”, la Editura “Magic Print” din Oneşti, martie 2016;

„Câteva sincere mărturisiri şi smerite împărtăşiri din rodul îmbelşugat şi tezaurul

binecuvântat al Cuvântului – Culegere de articole, eseuri, studii, interviuri şi recenzii”,

Editura “Naţiunea”, noiembrie 2016; „Despre Spritualitatea Răsăriteană Autentic

Ortodoxă ca Trăire în Iisus Hristos – Fundamente, Realităţi, Perspective şi Trăsături –

Mic ghid sau îndrumător apologetic, dogmatic şi moral”, Editura Episcopiei Sloboziei şi

Călăraşilor din Slobozia, august 2017; „Biserică, stat, societate în regimul comunist

(1945-1989): intoleranţă şi deznaţionalizare în Harghita şi Covasna (1940-1972)”,

autori: Stelian Gomboş şi Ioan Lăcătuşu, Editura “Eurocarpatica” din Sfântu Gheorghe,

septembrie 2017 „Certitudini, repere şi valori pentru omul contemporană”, Editura

“Avrig&London”, din Avrig, mai 2018; „România în şi din noi!”, Editura “Magic Print” din

Oneşti, iunie 2018; „Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie – Centrul vieţii creştine” scrisă,

împreună cu Pr. Dr. Ioan Mircea Ghitea, Editura “Magic Print” din Oneşti, iunie 2020;

„Gânduri printre rânduri răzleţe”, Editura “Teocora”, sub egida Ascociaţei Civilizaţia

Ortodoxă din România (ASCIOR) Buzău, noiembrie 2020; „Teologie şi Spiritualitate în

viziunea Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians şi Ioan Gură de Aur.

Tradiţie, înnoire, propovăduire şi mărturisire contemporană”, Editura “Magic Print” din

Oneşti, iunie 2021; „Viziunea răsăriteană cu privire la părintele duhovnicesc şi la

maestrul spiritual”, Editura „Ama Editing” din Bucureşti, noiembrie 2021; „Portrete

sfinte, sfințite și sfințitoare”, Editura „Laurent” din București, noiembrie 2022; „Cuvinte

alese, culese și răzlețe” Câteva microeseuri-marca Stelian Gomboș, Editura Magic Print,

Onești, mai 2024.

Membru în diverse Instituții, Fundații, Asociații

Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR); Membru al

Asociaţiei Creştine “Lăcaşuri Ortodoxe” din România; Membru al Fundaţiei Creştine

“Arsenie Boca” din România; Vicepreşedinte – Aria sector 4 şi Primvicepreşedinte – Aria

Bucureşti în cadrul Ascociaţei Civilizaţia Ortodoxă din România (ASCIOR); Membru în

Departamentul Centrului de Cercetări Teologice, Interculturale şi Ecumenice “Sf. Ioan

Casian” din cadrul Universităţii “Ovidiu” din Constanţa; Din anul 2022

este Vicepreşedinte al Asociaţiei – Societăţii Cultural Patriotice „Avram Iancu” din

România – Filiala „Avram Iancu” Bucureşti.

Decorații primite

Decorat, de către Patriarhia Română, personal de către Părintele Patriarh Daniel

al Bisericii Ortodoxe Române, la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, cu ordinul

comemorativ “Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi conferit cu medalia jubiliară,

închinată “Sfinţilor Martiri Brâncoveni” în anul 2014.

Decorat, de Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, personal de către PS Părinte

Episcop Iustin, cu ordinul comemorativ şi medalia jubiliară „Iustinian Arhiepiscopul” în

anul 2019.

Colaborări la revistele culturale

„Studii Teologice”, „Orizonturi Teologice”, „Revista Teologică”, „Glasul Bisericii”,

„Ortodoxia”, „Lumina”, „Tabor”, „Altarul Banatului”, „Mitropolia Olteniei”, „Altarul

Reîntregirii”, „Telegraful Român”, „Teologia”, „Legea Românească”, „Lumea Credinţei”,

„Renaşterea”, „Buna Vestire”, „Porunca iubirii”, „Rost”, „Credinţa Străbună”, „Vatra

Veche”, „Armonii Culturale”, „Lumină Lină”, „Constelaţii Diamantine”, „Semne”,

,,Bogdania”, „Moldova Literară”, „Epifania”, „Învierea”, „Didahia”, „Apostolia”, „Argeşul

Ortodox”, „Ortodoxia Maramureşeană”, „Grai Românesc”, „Biserica Ortodoxă”,

„Geopolitica”, „Familia Ortodoxă”, „Familia Română”, „Independența Română” și altele.

Aprecieri critice

Cuvinte de har, oferite în dar…

M-a bucurat şi am socotit a fi o binecuvântare solicitarea D-lui Dr. Stelian Gomboş

de a întocmi şi semna prefaţa cărţii, „Smerite împărtăşiri”.

(…) Tot ceea ce am putut citi în lucrările sale mi-a descoperit taina sufletului

unui om care căutând cărările Raiului, prin pridvorul mânăstirilor, în anturajul

duhovnicesc al unor mari pustnici şi trăitori, a ajuns în vâltoarea lumii unde vâsleşte

înnebunit de dorinţa de a-şi scoate corabia la limanul liniştit al desăvârşirii şi împlinirii

existenţiale. (Protoiereu, Părintele Gheorghe Colţea, în prefața cărții „Smerite

împărtăşiri”, 2 feb. 2016)

(…) Cunoaştem, recunoaştem, apreciem şi chiar admirăm străduinţele şi

stăruinţele publicistice şi scriitoriceşti ale slujitorului Cuvântului şi cuvintelor perene, în

persoana perseverentului şi preasincerului apologet, propovăduitor şi mărturisitor –

Stelian Gomboş. (Calinic Argatu – Arhiepiscop de Argeş şi Muscel)

(…) Scrisul Domnului Dr. Stelian Gomboş este izvorât dintr-o mare dragoste faţă

de Biserică, Sfânta Liturgie, Dumnezeiasca Euharistie şi Spiritualitatea ascetică şi

mistică sau duhovnicească a tradiţiei creştine răsăritene. Autorul străluceşte prin

lucirea minţii sale atunci când contrapune etosul uman, născut din tradiţia creştină şi

lipsa oricărui etos în tradiţia postmodernă sau existenţa unui etos uman distorsionat,

cu efecte dezastruoase pentru condiţia umană. (Pr. Prof. Univ. Dr. Ion Popescu,

Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Piteşti)

Stelian Gomboș este deja un nume consacrat în publicistica creștină de la noi din

țară, fiind unul dintre cei mai activi condeieri ai Bisericii Ortodoxe Române.

Volumul ”Smerite încercări și începuturi” face parte dintr-un ”triptic” prin care

autorul a debutat în volum la editura Agnos din Sibiu cu binecuvântarea

Inaltpreasfințitului Părinte Dr. Laurențiu Streza – Mitropolitul Ardealului.

(…) Suntem convinși că toți cei care se vor întâlni cu această carte a lui Stelian

Gomboș se vor alege cu un real folos duhovnicesc și intelectual. (Pr. Dr. Ioan

Alexandru Mizgan)

(…) Cartea şi lucrarea pe care o prezentăm şi o semnalăm, intitulată

„Dumnezeiasca Euharistie – Centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti a creştinului”, scrisă

de Domnul Stelian Gomboş (…) se înscrie pe linia celor prezentate mai sus. Adică,

această colecţie de studii şi articole adunate în cartea de faţă, abordează, cu

precădere, aspecte diverse legate de Duhovnicie şi de Taina Euharistiei, care este şi

rămâne Taina Tainelor, Taina prin excelenţă în Spiritualitatea ortodoxă. (Pr. Lect. Univ.

Dr. Emil Cioară – Prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile

Coman” din Oradea)

Astăzi, într-o lume care prea uşor îşi uită personalităţile şi oamenii care au avut

contribuţiea lor în destinele multor generaţii, Stelian Gomboş are deosebitul merit de a-

i omagia pe mulţi părinţi duhovniceşti cum ar fi: Arsenie Papacioc, Teofil Părăian,

Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Constantin Galeriu sau Dumitru

Stăniloae. Autorul subliniază rolul pe care părintele duhovnicesc îl are în urcuşul

dumnezeiesc al credinciosului, căruia i-ar fi mult mai greu dacă nu ar fi însoţit pe cale

de un părinte duhovnicesc care să-l ajute să fie cât mai pregătit când se întâlneşte cu

Iisus Hristos în Sfânta Euharistie. (Pr. Florin Iordache)

Lucrările prezentate de Domnul Doctor în teologie, Stelian Gomboş vin în

întâmpinarea cititorilor, ca o mare binecuvantare, fiind, până la urmă, câteva pilde

demne de urmat.

(…) Pentru noi este un demers editorial inedit la care ne cheamă Domnul Stelian

Gomboş, de fapt este o invitaţie la o călătorie iniţitică, pentru a redescoperi şi activa

gena credinţei, înscrisă în ADN-ul nostru de către Marele Creator la începuturi, călătorie

la capătul căreia vom avea imensa bucurie de a ne apropia de Preasfânta Treime, de

Maica Domnului – Născătoarea de Dumnezeu şi de sfinţii îngeri – păzitorii cereşti.

(Gheorghe Dragomir – Director al Editurii şi Fundaţiei Culturale “România în Lume”)

Dr. Stelian Titus Gomboș, remarcabil teolog, publicist de prim rang, este o

personalitate polivalentă, complexă și completă, urmărind desăvârșirea religioasă și

intelectuală a românilor. Are un caracter desăvârșit, cu virtuți morale și o frumusețe

aparte a gândurilor, ideilor și comportamentului. Întreaga energia a ființei sale a pus-o

în slujba dezvoltării noastre spirituale, vindecării morale, duhovniceşti prin Sfânta

Euharistie şi mântuirii noastre sufleteşti. De fapt și afirmă:

,,În şi din încercările vieţii învăţăm, remarcăm şi reţinem că, până la urmă, Dumnezeu

este totul în toate, în tot locul şi în tot ceasul, că fără El nu avem şi nu suntem nimic,

că, dacă îl avem pe El, de fapt, am câştigat şi, deci, avem totul iar dacă nu-l avem pe

El, practic, am pierdut absolut totul!…”

De peste 8 ani publică și în revista de creație și cultură Bogdania numeroase

eseuri și diverse articole de mare valoare spirituală și umană. Am avut onoarea să-i

ofer Diplomă de excelență din partea revistei Bogdania. Am o deosebită admirație față

de opera de mare valoare și însemnătate creștină și spirituală, cât și pentru marea

dăruire față de Biserică, creștini și poporul român. Merită din plin prețuirea noastră cât

și felicitări pentru excelenta activitate umanitară și publicistică de excepție. Rămâne un

exemplu strălucitor de slujitor al Preasfintei Treimi și al poporului român.

(Ionel MARIN, redactor șef revista de creație și cultură Bogdania)

Extrase din operă

Întâlnirea, omului cu OMUL…

Cred că cei mai mulţi dintre noi am stat, la un moment dat, şi ne-am gândit ce

mult a însemnat/a cântărit o întâlnire/o anumită întâlnire în viaţa noastră!…

Şi, da, curat lucru: contează foarte mult o întâlnire, adevărată, în viaţa noastră!…

Pornind de la întâlnirea cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu Sfinţii Săi şi

ajungând până la întâlnirea cu oamenii, mai ales cu Omul, şi nu oricând sau oriunde ci,

la momentul şi la locul potrivit!…

Practic, viaţa noastră este un parcurs care constă în asemenea întâlniri,

providenţiale/proniatoare, care, dacă sunt corect percepute şi serios asumate ori

însuşite sunt cruciale, ducând la schimbarea, transformarea şi, de ce nu, chiar la

transfigurarea noastră, ele fiind momente/prilejuri de sinceră şi profundă revelaţie sau

descoperire, a lui Dumnezeu, a semenilor noştri şi, în special, a noastră, a eului şi

sinelui nostru, al fiecăruia!…

Între altele, ceea ce-i apropie pe oameni în diferite întâlniri, pe care, dacă le ratăm

pierdem foarte mult, poate chiar totul, este dragostea, iubirea, şi, aici, trebuie să ne

aducem cu toţii aminte, de frumoasele întâlniri atunci când eram îndrăgostiţi – ce stări

de beatitudine trăiam atunci, ce fiori produceau toate aceste superbe evenimente iar

ceea ce-l face pe om să se îndepărteze/să se înstrăineze de celălalt, de fratele şi de

semenul său, afectând/alterând astfel comuniunea şi, deci, distrugând comunitatea,

este comportamentul bizar, ipocrit şi făţarnic adică atitudinea nesinceră şi duplicitară,

care a distrus familii, neamuri, popoare, imperii, comunităţi, echipe şi instituţii şi, mai

mult decât atât, a atras mânia multora şi ura sau răzbunarea altora!…

În fond, într-o lume plină de singurătate şi de egoism, de brutalitate, cinism şi

dualism, viclenie şi meschinărie, merită a trăi şi a consuma, până la capăt,

oportunitatea ori şansa întâlnirii, care de fapt, ne duce la om şi, îndeosebi, la

Dumnezeu, Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie fiind plină de asemenea pilde/exemple

memorabile, sfinţitoare, tămăduitoare şi, mai ales, mântuitoare!…

De cele mai multe ori vindecarea cuiva se poate realiza în urma unei întâlniri, mult

folositoare, punând la bătaie omul din noi care (mai) are darul, puterea sau capacitatea

de a-l asculta pe cel aflat în suferinţă, neputinţă, lipsă şi boală, de orice fel ar fi, care

mai poate împărtăşi un zâmbet, sincer şi autentic, care mai poate râde cu cel ce râde,

cânta cu cel ce cântă şi plânge cu cel ce plânge!…

Altminteri, cine nu-şi aminteşte de întâlnirile cu oameni aleşi, speciali, sinceri,

demni, corecţi şi oneşti, cu adevăraţi eroi, sfinţi ori oameni – simbol, cu oameni discreţi

dar concreţi, muncitori dar simpli, capabili dar modeşti, smeriţi dar altruişti, harnici şi

darnici, cumpătaţi dar dinamici şi ce bucurie ne provocau toţi aceştia!…

Unde sunt, astăzi, toţi aceştia?…

Ei (mai) sunt, există în continuare, această categorie de oameni, nobili şi eleganţi,

delicaţi şi sensibili, însă nu (mai) avem noi timp să-i vedem şi să-i întâlnim, fără să

conştientizăm faptul că ar putea fi ultima, singura ori unica şansă, în acest sens!…

Mai încolo s-ar putea să regretăm dar să fie prea târziu, poate mult prea târziu!…

În altă ordine de idei, dar în același context, vom reține faptul că după Învierea

din morţi a Mântuitorului Hristos, cei care L-au văzut au avut descoperiri legate de

propria lor persoană şi atunci ochii lor, descrişi de evanghelişti „ca legaţi”, au văzut în

Cel Care era în faţa lor pe Dumnezeu – Omul Cel înviat şi aducător de viaţă nouă şi

veşnică. Aşa s-a întâmplat cu Maria-Magdalena, care L-a confundat pe Învăţătorul cu

un grădinar, cu ucenicii care merseseră la pescuit și L-au confundat cu un negustor

care dorea să le cumpere peştele, cu Luca şi Cleopa în drum spre Emaus, care L-au

confundat cu un călător oarecare. Ucenicii din foişor nu au fost convinşi că Învăţătorul

a intrat la ei prin uşile încuiate şi de aceea nu au putut să-l convingă nici pe Toma, care

nu era cu ei, fiind nevoie de pipăirea rănilor. Abia după descoperirea şi „dezlegarea

ochilor”, oamenii înţeleg Cine îi vizitează şi Cine este Cel Care le descoperă adevărul

despre viaţa veşnică!…

Altfel spus, femeia samarineancă nu-L cunoştea pe profetul Iisus din Nazaret.

Poate că auzise de El, pentru că vestea minunilor circulă cu o viteză foarte mare,

indiferent de perioada istorică în care se petrece, atât atunci, cât şi astăzi. La fântâna

lui Iacob, ea se întâlneşte cu un străin care-i cere apă, în pofida regulilor stricte legate

de atitudinea iudeilor faţă de samarineni. Abia după o discuţie lungă cu acest străin,

care-i vorbeşte despre închinarea „în Duh şi în Adevăr” sau cunoaşterea lui Dumnezeu

în împrejurările concrete ale vieţii, cum avea să fie definită mai târziu de părintele

Dumitru Stăniloae, femeia străină de neam Îl cunoaşte pe Mântuitorul ei personal,

Căruia Îi urmează, aşa cum ne spune Tradiţia!…

A fost nevoie de un drum, de un fel de pelerinaj interior, către propria inimă, unde

urma să aibă loc întâlnirea adevărată cu Mântuitorul Iisus Hristos, atât la ucenici, cât şi

la femeia samarineancă. Întâlnirea cu Dumnezeu se produce la iniţiativa Acestuia, iar

rugăciunea noastră este o pregătire a sufletului pentru a nu o rata, pentru a ne da

seama, a fi cu ochii deschişi să vedem ceea ce nu poate fi văzut în mod obişnuit şi, mai

ales, să simţim ceea ce nu poate fi simţit de către omul care nu-şi pune problema

întâlnirii cu Dumnezeu. Drumul creştinului către această întâlnire poate fi mai lung,

chiar întreaga viaţă, ori mai scurt, după cum este voia Domnului, însă el trebuie

parcurs în mod obligatoriu de către fiecare în parte. Mântuitorul ne poate vizita chiar în

cele mai neaşteptate locuri, condiţia fiind pregătirea noastră să-L vedem, pe care El, ca

Dumnezeu, o cunoaşte desigur. Poezia-metaforă a lui Radu Gyr despre felul în care

Iisus l-a vizitat pe un deţinut în celulă cred că este grăitoare în acest sens!…

Pregătirea noastră pentru întâlnirea lui Dumnezeu are loc zilnic, atunci când ne

facem pravila, mergem la biserică sau ajutăm pe cineva. Toate acestea au ca scop

înmuierea inimii noastre, astfel încât să devină sensibilă la vederea lui Dumnezeu, să

simtă prezenţa Lui şi să dea de ştire „ochilor şi minţii” despre aceasta, ca omul să

primească descoperirea cu toată fiinţa lui, suflet şi trup. Doar aşa va reuşi să se

asemene tuturor celor care S-au întâlnit cu Dumnezeu şi s-au schimbat pentru

totdeauna, începând cu ucenicii şi femeia samarineancă, pe care o pomenim în această

duminică, a cincea după Sfintele Paști!…

Cu alte cuvinte, Femeia din Sihar a devenit pe bună dreptate un exemplu pentru

creştini. A primit şi un nume legat de lumina lui Hristos. Chiar dacă din Evanghelie nu

reiese că ar fi făcut ceva ieşit din comun. Dimpotrivă, ea L-a contrazis pe Iisus Hristos

– Fiul Omului şi a stat de vorbă cu El ca şi cu un om obişnuit. Numai la auzul trecutului

ei tumultuos a stat pe gânduri şi a început să întrebe despre locul de închinare.

Răspunsul Mântuitorului Iisus Hristos ne dă peste cap aproape orice credem noi despre

biserici, aşa cum a dat peste cap credinţa contemporanilor despre rugăciune şi relaţia

omului cu Dumnezeu. Templul din Ierusalim era pentru poporul evreu atunci un loc de

pelerinaj fără care nu se putea concepe credinţa mozaică. Samarinenii îşi formaseră,

din motive istorice, un alt loc înalt de închinare. Se certau despre locul acesta şi femeia

ţine neapărat să întrebe un om al lui Dumnezeu, un proroc, cine are dreptate?

Mântuitorul nu dă dreptate nimănui în acest caz. El doar spune că abordarea este

greşită!…

Acest discurs al lui Iisus Hristos – Fiul Omului a fost interpretat literal mai ales de

tradiţia protestantă, atunci când aceasta a înţeles că ar putea renunţa la ideea de lăcaş

sfânt sau simbol religios şi să considere întreaga lume loc de închinare. Mântuitorul

însă nu desfiinţează templul, ci spune că atitudinea omului este mai importantă decât

locul unde se roagă şi Persoana Căreia omul se roagă face ca rugăciunea să aibă sens

şi finalitate!…

În acest sens, ne întâlnim adesea şi astăzi cu oameni care văd în biserici nişte

rămăşiţe ale unei aşa-zise abordări infantile a relaţiei cu divinitatea. Pentru ei

divinitatea poate însemna aproape orice lucru de pe pământ sau din Univers, iar relaţia

omului cu aceasta nu trebuie intermediată de nimeni. În acest fel, contemporanii noştri

au transformat ateismul într-un fel de religie în care nimicul care umple tot devine un

ecou ce răspunde previzibil oricărei interogări sau oricărui apel din partea omului. Să

încerci să crezi că Dumnezeu este şi om în acelaşi timp nu are nici un rost în astfel de

circumstanţe!…

Dacă ne întoarcem la femeia samarineancă vom vedea că Iisus Hristos (Omul –

Necunoscutul) care i-a cerut apă S-a transformat în timpul discuţiei într-un proroc

demn de crezare, iar la final în Cel despre care a meritat să propovăduiască în oraşul

ei, chiar dacă oamenii ar fi putut să nu aibă încredere în cuvintele ei. Cu toate aceste

riscuri, femeia a devenit apostol şi Iisus Hristos S-a făcut cunoscut, prin apelul ei,

măcar unora din acel oraş!…

Iisus Hristos – Omul – Necunoscutul acesta care poate să ne ceară apă în cele mai

neaşteptate condiţii este Dumnezeu, Cel care ne cunoaşte inimile şi aşteaptă să-I

răspundem, chiar dacă am mai pune întrebări ca să primim răspunsuri suplimentare.

Ideea este să-L lăsăm să Se apropie de noi şi să mergem acolo unde ne indică, după ce

ne cere apa. Numai aşa vom putea găsi, la rândul nostru, apa de care avem atâta

nevoie!…

În încheiere deci, haideţi să nu uităm că o întâlnire poate fi un binecuvântat prilej

de bucurie, fericire, comuniune, comunitate, viaţă, veşnici şi mântuire!…

Altfel spus, să ne rugăm lui Dumnezeu să ne (mai) ofere ocazia/şansa unei

asemenea întâlniri, reale, sincere, autentice şi adevărate, a omului cu OMUL iar noi,

între noi, oamenii, să ne (mai) întâlnim, sănătoşi, frumoşi, bucuroşi şi cu folos!…

Stelian Gomboș

Profil de autor realizat de Ionel MARIN – Focșani – Vrancea

by

Referinţă Bibliografică

Stelian Titus Gomboș/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 septembrie 2024