Eugen Serea
Straniu interludiu
Să fie doar un interludiu trist
Între Neant și ,, Cuget, deci exist?”
Să ardă numai cât o lumânare
Ce beznei-i dă nu sens, ci amânare?
Să-nsemne doar inevitabil drum
Dintre lemn verde, flacără și scrum ?
Să-ncapă în mănunchiul de instincte
Ce-ngemănează firile distincte?
O cântăresc, cu patimă, arginții?
Prin filosofi, cade-n capcana minții?
E-al ignoranței leac, dar și napalm?
E-al viermilor cel de pe urmă psalm?
E curcubeu de vară sau arsură?
E puntea dintre dragoste și ură?
De unde vine? Încotro se duce?
E oare semilună, stea sau cruce?
De-i liberă, cum de se naște-n lanțuri?
De-i înțeleaptă, cum rodește-n șanțuri?
E unică în unic Univers?
Mai înflorește-n rima unui vers?
E adiere-n suflete rebele,
E uragan în cele cumințele?
Să fie scara unui cimpanzeu
Ce urcă în spirală-n Dumnezeu?
De ce cunună floarea cu parfumul
Și-apoi le risipește ca și fumul?
O tot întreb la umbra unui nuc:
,,Unde se duc cei care se tot duc?”
Într-un târziu mi-a dat lumină:
,,Crezi”?
Închide ochii dacă vrei să vezi!”
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..