Vin alegerile şi trebuie cumva să fiu izolat. În ediţia din 18 octombrie, a ziarului “Opinia”, doi indivizi, dubioşi încă de la naştere, îmi ridică o statuie de rahat. Nu e pentru prima dată când se încearcă distrugerea imaginii mele publice. Au eşuat şi alţii în această diversiune de tip stalinist. Dintre cei doi siamezi rataţi, unul scrie şi celălalt semnează. Mi-e silă să le fac numele cunoscute. Mi se falsifică biografia. Sunt acuzat că am scris “plachete”, nu volume. Ei gândesc totul la kilogram. Am cărţi de peste 300 de pagini, nici una sub 100 de pagini. Se minte cu un porcism bolşevic de paradă. Nu am avut niciodată acte literare şi artistice cu vechiul regim comunist. Cei doi afirmă exact contrariul. Citind mizeria lor, pentru o clipă am avut impresia că mă aflu în camera de tortură a celebrului Beria. Amărâţii ăştia doi mai afirmă că nu am fost niciodată regizor tehnic. Ca şi cum mi-aş fi trecut singur pe cartea de muncă această profesie. Am decizia ministerului Culturii. Sunt jignit ca la uşa beciului fostei securităţi, luat peste picior, la mişto, de doi mărunţi activişti de partid. Doi bulangii. Unul e curvar şi beţiv din naştere, celălalt e şi prost şi nebun pe deasupra. Se mai zice în contribuţia lor la distrugerea unei persoane incomode pentru toată lumea politică, dar şi pentru culturnicii de ieri şi de acum, că n-aş avea studii. Am socotit. Am cu cel puţin 7 clase şi 7 ani de acasă mai mulţi ani de şcoală decât fiecare dintre aceşti derbedei: 8 clase primare, 3 de profesională, 4 de liceu, 3 de şcoală tehnică şi o facultate de care nu am făcut uz niciodată. Bate vânt rău peste tot. Se reîntorc comuniştii. Beliţi în capitalism de paradă. Aceleaşi jeguri de acum câteva decenii au distrus serviciile secrete, legislativul, executivul şi puterea judecătorească. Kmerii roşii sunt deja la putere. De-alde Dragnea şi Ponta, de-alde Băsescu, Iliescu etc. Mi-am tot zis că, orice ar fi, nu voi pleca din ţară. E şi ţara mea. Şi n-o să plec, chiar dacă, de vreo 10 ani, mi se agresează până şi umbra. Nu mor caii când vor muştele de bălegar dospit. Iar sunt nevoit să scriu încă o “plachetă”…
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..