Mariana GRIGORE: Aș vrea să mă simt femeie
măsurând distanța ce ne desparte abisul în două bucăți indecise între agonie și extaz să mă înalț din mine într-o buclă de tine, respirând cer din bucuria verde…
Mariana GRIGORE: Vorbind cu eul tăcut în cuvânt (poeme)
EFEMER Când conștientizăm murirea lutului în formă de pământ și apă, este prea târziu, sau prea devreme în iluzia că viața sunt eu, sau tu sau orice…
Mariana GRIGORE: Poesis
Antiteză… Albul se deosebește de negru doar prin surâs când cazi în abisul unui descântec fără nor zămislești cetăți de refugiu pentru aripi te înalți coborând pasul…
,,Am atins cu mâna o stea!” Mariana GRIGORE în dialog cu Ioan POPOIU
Ioan POPOIU: Aș vrea să ți mulțumesc din partea redacției LOGOS ȘI AGAPE, pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor acestui interviu! Mariana, aș vrea pentru cititorii tăi să…
Mariana GRIGORE: Poesis
Mi-ai dat aripi? Și ce sa fac cu vântul dintre răsărit și noapte? îmi viscolește nordul din pântecul teiubescului pe care l-ai alungat în tornada dicționarului cu…