TAINA IERBARULUI
Se ofilesc florile în ierbare,
petalele păstrează doar culoarea
cu amintiri ce-și caută candoarea
pierdută în parfum de timp ce moare…
De le deschizi se înfiripă gânduri
stârnite de-o petală rătăcită,
pe care apare chipul de iubită
venită să pornească iarăși jocul.
Frunze-arămii par inimi risipite
cu palide lumini ascunse-n umbre,
unde tristeți din anotimpuri sumbre
renasc dureri și doruri neîmplinite.
Speranțele sunt veșnice iluzii
ce rătăcesc lovite de furtună,
pe care gândul tainic le cunună
cu un delir verde și deziluzii.
Din file de vreme uitată-n ierbar
o taină rămâne-n veci nerostită,
sufletul florii de timp ofilită
mai poate trimite parfum… din sertar?
Din vol. Amintiri viitoare
by