Vrednicia în act are etape, nu poate fi o resursă de fapte potențate de energii inepuizabile, dar vocația vredniciei nu depinde de cursivitatatea lineară a scalei transfigurării elanurilor în împliniri ci de elanul în sine, consecvent activ…! Vocația vredniciei există sau nu există, nu poate fi creată ca o abilitate rezultată din învățare și rutină – aceasta e o vrednicie educată, cu un traseu oscilant între deprindere, apogeu și decădere, însă există și o tipologie nativă a vredniciei cu valențe de virtute, pasiune, dăruire…!
Aici, în aceste coordonate de valori umane este locul, condiția și adevărul descrierii corecte a omului harnic, plin de vervă a lucrului dus până la capăt, omului cinstit și cumsecade, omului drept, născut să fie liber și să se bată pentru libertatea sa, a omului pentru oameni, ce nu obosește să lupte pentru dreptul și libertatea la opinie chiar și a celui ce uneori nu este de acord cu el într-o discuție sau împrejurare, Gheorghe Butuc, fiu și locuitor statornic al orașului Buhuși, așezare cu istorie îndepărtată în timp până la vremea vrednicilor întemeietori descinși din vechile și marile familii de boieri moldoveni.
Nae, îi spun toți, cu acest nume îl cunoaște întreg orașul și așa îl strigă oricine, căci numai cine se preface că nu îl cunoaște spune că nu-l cunoaște și numai cine e ros de tot felul de frustrări minore în raport cu ceea ce poate să trateze cu indiferență omul ce se conduce în viață după idealuri de valoare este indiferent de față cu adevărul curat și complet a ce a realizat în viață Nae și a ceea ce prevede cu angajament total și debordant să continuie a realiza.
Personal exclud din capul locului a-l oglindi pe Nae Butuc, prieten de un leat cu mine, coleg la aceeași școală un timp, concitadin de când ne știm, până azi și până la capăt, pesemne, căci niciunul dintre noi nu părem oameni cu valizele la ușă, exclud, spuneam, intenția mea de a-l acoperi cu veșmântul scârțăitor ca staniolul, de m-ar și durea urechile, al aurei temporale politice. Nu am de gând să reliefez implicarea sa activă politică de mai înainte, când a consiliat edilul local pe problemele rromilor și a luptat pentru drepturile rromilor, deși nu este parte a acestei etnii, nici de azi când este lider al formațiunii politice buhușene AUR, unul foarte vizibil și eficient, deși cu date recente de înființare, ceea ce nu pare, deoarece deja acest partid este făcut foarte cunoscut, datorită și lui ori, mai corect, în primul rând datorită lui, la Buhuși și suburbii. Eu, neavând niciodată vreo abilitate și vreo preferință politică nici din perspectiva de adeziune nici din tendința de implicare în terenul politic plin vârf de oameni ce mor de setea de a juca în acest film, am să vorbesc acum și-ntotdeauna, aici și oriunde despre omul simplu și cumsecade, Nae.
Îl cunosc de pe când eram junii Buhușiului, el vădind de pe atunci oarece calități de lider, pentru că era dezghețat, curat, șmecher îmbrăcat, deștept, cu trecere la fete – pe una foarte frumoasă și deloc ușor de cucerit, mai târziu avea să o și treacă pe numele său și a întemeiat cu ea un cuplu admirabil de familie –, sprinten, cu excepționale aptitudini sportive, ceea ce a și fundamentat faptul de a fi fost handbalist talentat și redutabil și de a fi rămas până azi în această ramură sportivă pe poziție competentă a seniorilor implicați în handbalul și mișcarea sportivă buhușeană performantă, în general.
Acesta este Nae, omul, Gheorghe Butuc, de fapt, pe numele său de statut civil. Celălalt Gheorghe Butuc poate că va fi oglindit mai aproape de coordonatele capacităților sale politice de către altcineva preocupat și priceput să o facă – merită să fie remarcat cu seriozitate de către presă, se va dovedi mai târziu câtă dreptate am avut spunând aceasta. Fapt este că administrația locală a orașului Buhuși a privit superficial sau poate că de rea credință pe adevăratul Nae, din perspectiva unui consilier foarte capabil și devotat, neglijându-i calitățile. Azi el este la AUR și vine necruțător din urmă. Poate că spre binele orașului și comunității. Vom vedea ce va fi…!
Până atunci eu nu fac decât să spun că văd în Nae Butuc un om de ispravă…! El a dovedit aceasta și în fața conștiinței la schimb de interese a celor ce l-au îndepărtat, întru câștigul binevenit în rândurile celor ce-au văzut în el un activist de echipă și de nădejde…!
Este nevoie de un astfel de om, iar în orizontul de organizare pluripartidică este nevoie și de ideologia și organizarea partidului din care face parte, între ceilalți politicieni și celelalte partide, căci, sper să nu tindem către drumul țintit de săriții de pe axiologia democratică ce se vreau singuri în țară și se și cred capabili să fie…! De aceea, eu nu am scris și nu voi scrie doar despre Nae Butuc, el nu este singurul om vrednic din Buhuși, iar partidul său nu-l văd ca pe o providență singulară. Cât voi putea, voi avea timp și atenție cuvenită din partea celor despre care voi scrie în continuare, eu voi face loc între textele mele de publicat și altor oameni cumsecade și vrednici, fără să aibă cineva motive de a crede că voi diseca profund teme politice. Nu am făcut-o și nu o voi face în viața mea – puteți verifica aceste evaluându-mi sărăcia….!
Al dumneavoastră. Aurel V. Zgheran.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..