IN MEMORIAM
Ești tot printre noi, de DOMNUL ales,
Mai sus decât omul lăsat pe pământ –
Idee și miez de cer în cuvânt,
Nebun pentru cei lipsiți de-nțeles.
Ești, fără hotar, al versului zeu,
Sămânță de geniu, de suflet și dor –
Cât neamul ni-i neam, ești nemuritor,
Un dar, peste timp, de la DUMNEZEU.
LUI MIHAI EMINESCU
Coboară la români în gând,
În suflete pustii coboară,
La cei ce cumpără și vând
Credința omului de rând,
Batjocorind obraz și țară.
Acolo unde ești, mai scrie
Și slova las-o pe pământ,
Gândirea-ți pildă să ne fie
Și tot românul să te știe
În veac cuvânt după cuvânt.
Adu în suflete credință,
În prunc nevinovat presară
Un dram de geniu și putință
De-a fi ca tine în ființă,
Un nou Luceafăr pentru țară.
Și-n somnul nostru răvășit,
Ne domolește din nevoi –
În lumea fără de sfârșit
De-un veac mai bine ai pășit,
Dar veșnic vei trăi prin noi.
Coboară, dar, din cerul tău …
Luceferi – gând, stele – comori …
Nu ne lăsa târâți în hău,
Învață-ne ce-i drept, ce-i rău,
Cum ne-nvățai de-atâtea ori.
Să respectăm bunul român –
Normalului drumul arată –
Împărtășește-l pe păgân
Și neamul fie-ne stăpân
Cât pe pământ viață ni-i dată.
Și amintește-ți de cei mulți,
De cei ce te citim cu drag ,
Bunii români, bogați, desculți.
Învață, dar, să ne asculți
Când ne dorim să vii în prag.
Citindu-te, te-aștept și eu –
Mai sunt destui ce te-au uitat …
Dar rog pe Bunul DUMNEZEU,
Să-ți fie-alăturea mereu,
Fie-i cuvântul lăudat!
De-a dreapta Tatălui să stai,
Veghind din veșnicii pământul.
Să ai puterea să ne dai
Lumina colțului de rai,
La cei ce-ți înțeleg cuvântul.
Să-ți fie bine unde ești,
Să fii Luceafăr printre stele –
Cu simțăminte românești,
Să scrii noi versuri și povești
Și veșnic să trăiești prin ele.
Îți mulțumesc că te-ai născut,
Ca bun român și geniu rar –
Prin tot ce-ai scris, te-am cunoscut
Și am clădit, cum am putut,
În gând și suflet viu altar.
Tu EMINESCU, Tu MIHAI,
Pe toți în ochi să ne privești –
Tu poți lumină să ne dai
Din cerul tău născut în rai,
Unde-ai ajuns ca să trăiești.
Veghează tot din veșnicii,
Străbate vremi și vremuri toate,
Ești viu cât noi mai suntem vii,
Tot viu de-a pururea să fii,
Suflet trăind eternitate.
Pentru tot ce înseamnă 15 iunie din 1889 încoace –
TEONA SCOPOS


