Visare
Ești vis în legănare ce îmi adoarme dorul
Când nopțile inundă suflet cuprins de toamnă,
Și pe fereastră plânge, însinguratic, norul
Iar vântul prin lacustre îmi fură somn din geană.
Ești raza de luceafăr ce-mi luminează calea,
Când pașii mi se pierd prin codrii de stejar.
Știi, gândul rătăcește cu dor ce umple valea
Iar inima plapândă cuprinsă e de jar.
Aș vrea să îmi fii cântec pentru un vis ce plânge,
Pierdut în nesperanțe, iluzii în valsare,
Să îmi cuprinzi mijlocul,
cu aripă ce ninge,
Vreau fruntea să- mi atingi cu fulg de sărutare!
Coboară printre rime și le urmează pasul,
Învață să citești printre șiraguri scrise,
O oră, doar aș vrea, să îți aud iar glasul,
Când luna lenevește și stele sunt stinse.
Tinca Tamaș Pavel
12 oct. 2021


